Colecţia Plantelor de Sticlă Blaschka [Harvard]: Un singur defect... prea reale!

TIPĂREȘTE

Chiar şi primul director al Muzeului Botanic din Harvard, George Lincoln Goodale a fost iniţial păcălit de modul realistic în care erau realizate florile din sticlă.

În timpul excursiei din Germania în anul 1886 cu scopul de a vizita producătorii de sticlă, tată şi fiu, Leopold şi Rudolf Blashka, a admirat o vază cu orhidee ce păreau proaspăt tăiate, în fapt fiecare petală şi fiecare stamină curbată erau realizate manual din sticlă.

A fost de ajuns acest lucru pentru a-l convinge pe Goodale să le încredinţeze comanda a câteva mii de lucrări care să reproducă plante, adică, ce va avea să poarte numele de ˝Colecţia Plantelor de Sticlă Blaschka˝ colecţie găzduită de o galerie a Muzeului Harvard de Istorie a Naturii.

Iniţial cei doi Blaschka (care deţineau o afacere prosperă în domeniul sticlăriei) au fost reticienţi, tatăl Leopold şi-a început cariera realizând decoraţiuni pentru candelabre, bijuterii şi alte obiecte de lux, însă în excursia sa din SUA în 1853 s-a reorientat în producerea de animale marine, meduze şi alte nevertebrate găsind astfel soluţia pentru toate muzeele de istorie naturală.

Creaturile din acest gen nu puteau fi expuse decât în borcane în diferite lichide dar acestea-şi pierdeau în timp culoarea şi aveau tendinţa de a se aşeza pe fundul recipientelor, pe când modelele lor din sticlă le înfăţişau aşa cum erau şi în realitate. Astfel au început să curgă mii de comenzi din toate colţurile lumii.

O problemă similară avea şi Goodale, modul de expunere al plantelor era cel clasic, plantele se usucă se presează în ierbare pierzându-şi astfel forma şi culoarea iniţială.

Până la urmă a fost semnat un contract pe 10 ani prin care cei doi sticlari se angajau să dedice jumătate din timpul lor acestui proiect, cealălaltă jumătate de timp era dedicată pentru a onora vechile contracte cu reproducerile animalelor nevertebrate însă până la urmă colaborarea dintre cele două părţi va dura mai mult de 40 de ani, ultimul transport sosind în Boston în 1936.

Remarcabil este faptul că exponatele au fost realizate ţinând cont de evoluţia în timp a plantelor dar reprezintă şi o evoluţie clară a celor doi spre perfecţiune, dacă primele exemplare sunt frumoase reproducând cu acurateţe modelul natural ulterior arta celor doi sticlari a devenit … desăvârşită ei reproducând cu minuţiozitate toate imperfecţiunile modelului original. Cu toate că exponatele au venerabila vârstă de peste 100 de ani, până acum nici un botanist nu le-a găsit un cusur, poate doar faptul că sunt prea identic redate!

Leopold a murit în anul 1895. Rudolf în 1939 la trei ani după ultimul transport, în atelierul acestuia s-au găsit nenumărate lucrări începute şi neterminate, în total cei doi Blashka au produs pentru celebra universitate peste 4300 de lucrări… un număr care a întrecut aşteptările tuturor!

Sursa textului şi a pozelor: …. internetul

---

VIZUALIZĂRI: 1074 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI