Disneyland - doar pentru copilul din tine!

TIPĂREȘTE

Am ajuns la Disneyland Paris pe 29 mai tot gandindu-ne ca nu putem rata unul din cele mai vizitate parcuri din Europa.

Din centrul Parisului, unde am stat la Pullman Paris Tour Eiffel, se ajunge usor la Disneyland, pentru ca statia de metrou era f. f. aproape (statia Bir -Hakeim), se merge pe magistrala 6 pana la statia Charles de Gaulle-Etoile, de unde se ia metroul pe magistrala A catre Disneyland care este punctul terminus. Costul unui bilet este 1,70 euro /o calatorie, dar el este valabil ptr toate transferurile posibile intre magistrale, si lucru important, nu aruncati biletul, pentru ca va trebuie la portile de intrare de la fiecare magistrala.

Calatoria a durat aprox 35-40 min, pigmentata de o trupa de lautari pe care-i auzeam din vagonul vecin, sunetul de vioara si acordeon nelasand loc de indoiala asupra provenientei instrumentistilor. Popor mult urca si coboara in metrou, dar aglomerat a fost abea la orele dupa-amiezii si mai ales pe statiile centrale.

Statia de metrou este chiar in incinta Disneylandului, dar am vazut si uriasele parcari ptr autocare, accesul catre parc fiind facilitat ptr toate mijloacele de transport, ptr ca exista mult interes.

Pentru cei neavizati si care nu s-au documentat ce si cum e cu Disneyland (noi eram unii dintr-aceia!) un punct de informare, documentatie, dar si de vanzare de bilete, cu personal binevoitor si vorbitor de limbi de circulatie internationala, situat chiar in centru, sta la dispozitie ptr orice lamurire. Inclusiv cum si cu ce sa ajungi sau sa pleci. Si multe altele pe care un turist s-ar gandi sa intrebe. De exemplu ce ar fi mai bine sa faca intr-o situatie sau alta, ce parc merita sa vada functie de varsta si de timpul disponibil...

Lamuriti oarecum despre optiunile noastre si posibilitatile parcului am ales un bilet de 53 euro cu care aveam acces in unul din cele doua parcuri: Disneyland Parc sau Walt Disney Studios. Am optat ptr primul gandindu-ne la indepartata copilarie cand cenusiile programe TV ceausiste erau luminate rar si prea putin de desenele animate cu Mickey si Donald, desi ar fi fost interesant de vazut cum se anima desenele si toate ingineriile, mai nou informatice care dau viata unor personaje din varful penitei.

Vremea n-a fost tocmai grozava, un cer innorat, ploi scurte, intense si marunte precum si rarele aparitii ale soarelui concurand la impresia unei zile cenusii. Nici macar revarsarea de culori vii si melodii voioase nu mi-au schimbat impresia.

Per ansamblu, pentru mine Disneyland a fost doar o mare dezamagire... Spun asta pentru ca aglomerarea de butaforie si spuma expandata laborios vopsita si conformata nu m-au convins ca sunt pe un taram de basm. Poate pentru ca nu ai am 6 ani, dar poate si pentru ca in spatele efortului scenografic si regizoral e mult prea evident interesul comercial... Totul se vinde si totul se comercializeaza: suvenirurile si locurile in trenuletele mai mult sau mai putin speciale, imaginea personajelor animate pentru care stai la rand sa te imbratiseze si sa te fotografiezi, apa, pop-cornul si fast-food-ul, poate ca din prisma adultului care sunt si care n-a putut fii convins sa redevina copil, strategia de marketing a fost mult prea evidenta.

Ce nu mi-a placut in mod clar: aglomeratia sufocanta, marea de oameni cu copii epuizati, palizi si picotind (asta era pe la ora 17.00 - 18.00 deja) bantuind pe aleile parcului, aglomeratia din restaurante (majoritatea niste fast-food-uri din cele mai nesanatoase), cozile lungi, in ciuda FastPass-ului, ce-i drept cu timp de asteptare clar afisat, dar o ora de stat in picioare la rand ramane o ora! senzatiile tari si scurte mult exagerate in pliante ca si emotie, cartonajul vopsit si construit dar care tot carton ramane, prea multele magazine cu obiecte amintind de Disney, lungi galerii comerciale cu carpe si carpite (cum spunea fiica mea odata), masti, rochite si canute, la preturi nu tocmai mici, dar in fata carora cedezi (mai ales copiii!).

Nu mi-a placut densitatea de obiective asa-zis senzationale din cele patru arii tematice (Frontierland, Adventureland, Fantasyland, Discoveryland), cabane, corturi si teatre, alei, carute si barci, carusele, labirinturi si monstri, castele, vehicule pe sine sau pe roti, pe apa sau (aproape) in aer, toate se inghesuie intr-un spatiu prea mic. Sau asta e aparenta. De aici si senzatia de aglomeratie. Putinatatea locurilor de odihna m-a facut, si nu numai pe mine, sa resimt din plin ziua ca pe un test de anduranta. Spre sfarsitul zilei nimeni nu mai zambeste, nu sunt rasete ci doar grimase, fete lungi si obosite. Totul seaman cu un maraton fara castigatori...

Ce mi-a placut: spectacolul din Central Plaza, coregrafie si muzica antrenanta, personaje simpatice (N. B. - am remarcat diplomatia cu care personajele create de Pixar, studio francez, au fost integrate printre celelalte); mi-au placut floricelele de porumb glazurate, am mancat si-am savurat; calatoria cu vasul Mark Twain, pe apa, lipsita de peripetii dar trimitandu-ma la blandul Mississipi; mi-au placut grija pentru siguranta vizitatorilor, grija pentru confortul copiilor care au la dispozitie carucioare (si parintii sunt castigati); spatiile verzi pline de flori; multitudinea de grupuri sanitare cu toate facilitatile, curate si spatioase;

Sunt o multime de localuri de mancat (n-o sa zic restaurante ptr ca e o exagerare) 34 in Disneyland Park si 9 in WD Studios, majoritate fast food-uri, cateva cu auto servire (cum este Blue Lagoon de ex) cateva tip bufet cat-poti-sa-mananci (The LuckyNugget Saloon). Dar peste tot e o aglomeratie de nedescris, sa gasesti o masa poate insemna o incercare, iar la ora pranzului curatenia incepe sa scartaie.

Mi-au placut si manusile uriase, palariile de personaje, care oricat ai fi de trist, le pui si gata! esti de tot hazul!!

Am facut si o calatorie cu trenul Disney, in jurul parcului, dar lungile stationari in statii (cate 15-20 min) au cupat farmecul presupus al drumului.

Asadar, am petrecut o zi la Disneyland, si inca si acum cand scriu ma incearca senzatii contradictorii: sa zic de bine, sa zic de rau!?!

Trebuie sa fii oarecum avertizat despre ce inseamna aceasta mica excursie: sa mergi mult, sa stai mult in picioare, sa rezisti stress-ului pe care-l genereaza aglomeratia, sa mananci din traista sau niste chestii prajite (insotite de nelipsitii french frites). Trebuie sa stii de la inceput ca este un parc de distractii frumos cosmeticit, dar care are la baza aceleasi principii economice sanatoase, de care trebuie sa faci abstractie daca vrei sa nu mai fii adult pret de 6-7 ore. Trebuie sa aplici "la pomul laudat sa nu te duci cu sacul!", sa nu ai asteptari prea mari, sa zimbesti sau sa razi simplu, copilareste, la toate prostioarele, asa cum faceam mai demult cand Donald o incasa, Chip si Dale ii faceau farse si Pluto se impiedica in lungile-i urechi.

Trebuie sa vezi Disneyland! Cat timp mai esti copil!

P. S. - Brincusi spunea "Cand nu mai suntem copii, suntem deja morti" si din aceasta perspectiva, Disneyland e ca o gura de apa vie.

---

VIZUALIZĂRI: 5516 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI