Bali - insula zeilor

TIPĂREȘTE

Privesc cu regret pe geamul hubloului... abia am decolat cu Air Asia de pe aeroportul KLIA din Kuala Lumpur si simt ca las in urma un loc care mi-a intrat in suflet pentru totdeauna: Malaezia!

Cu coada ochiului o privesc pe Lucia: si ea este absenta, priveste intr-un punct fix si cred ca se gandeste la acelasi lucru... ce frumos a fost! O poveste! Una pe care o vom si ne-o vom spune de multe ori de acum inainte...

Zambesc: totusi, mai am 8 zile de vacanta!!! In Bali!!! Si eu ma simt de parca avionul m-ar duce direct in sala de tribunal sa sustin nu stiu ce cauza complicata!

Ascult capitanul care ne anunta ca avem 4 h de zbor pana la Denpasar, ma intorc spre prietena mea si... instantaneu... incepem sa radem ca nebunele!!! Nu ne-am spus nimic, stiam insa ca ne gandisem la acelasi lucru...

Ea este sufletul meu pereche- de vacanta, de 9 ani de zile! Am cunoscut-o in Egipt si de atunci hoinarim in fiecare an prin cele mai exotice locatii.

Am aterizat in Denpasar pe aeroportul international Ngurah Rai- care are pista de aterizare construita ca o... autostrada in ocean... pacat ca era foarte tarziu (1,00 noaptea) si n-am vazut decat niste luminite... Sunt fan avioane, aeroporturi, piste, decolari, aterizari...

Cum am coborat din avion, am aflat ca trebuie sa platim viza de intrare si vazand ce coada e acolo, cu siguranta am facut doua ,,mutrite" delicioase, intr-atat incat ne-am trezit ,,luate pe sus" de un individ care ne intreba daca vrem sa-i dam 20 de dolari in plus si ne obtine el vizele imediat, fara stressss!!!

Nici n-am apucat sa clipim, ne-a luat pasapoartele din mana si ne-a lasat... masca! No comment! Nu-mi venea sa cred! Noi, fetele umblate si descurcarete... sa ne fraiereasca in asa hal un... balinez???

In mai putin de 3 min, nici n-am avut timp sa ma revolt de ce mi se intamplase, a venit individul cu pasapoartele vizate, ne-a inhatat bagajele si ne-a facut semn sa-l urmam. Mecanic, vazandu-l cu bagajele noastre, l-am urmat... si uite asa... am trecut... pentru prima oara in viata pe culoarul destinat... tineti-va... diplomatilor... uitandu-ne cum ne salutau toti vamesii (aia despre care citisem ca te controleaza si-n... inainte de a intra la ei in tara). Am iesit, i-am dat individului Spedee Gonzales banii promisi si imediat l-am reperat pe cel care flutura numele nostru pe un carton.

10 min pana la hotel... am ras de-am innebunit!!! Asa ceva!!!

Hotelul Discovery Kartika Plaza!!! Cand a oprit masina si am vazut unde o sa stam... Fabulos!

Wauuu! Ce rasplata!!! Formalitatile de cazare le-am facut rapid si am mers in camera. Un mic detaliu: experienta din aeroport... am pus-o repede in aplicare, doar sunt romanca: deci, in Bali e cu bacsisuri... nu ca in Malaezia..., asa ca i-am strecurat receptionerului 30 euro si ne-a dat o camera... cu vedere la

ocean... superba! : -))) Daca ceream din tara cu vedere la mare... plateam cu vreo 400 de euro in plus... Ei? Ce ziceti de ,,economia asta"?

Am dormit duse in paturile imense si a doua zi, inarmate cu slapi si pareo am zbughit-o la micul dejun, dornice sa ajungem cat mai repede pe plaja.

Ha! Pai nu ne-a prea iesit faza! Micul dejun, servit intr-un restaurant asa frumos, cu atatea bunatati...

Piscina hotelului -imensa dar si suprapopulata! In martie???

Da! Plin de nemti, australieni si chinezi!

Bine te-am regasit Ocean Indian!!! Mi-era dor de tineeee! Nu te-am vazut din 2009 din Zanzibar... si de atunci sunt fana ta!!!

Soc! Nimeni pe plaja! Nimeni in apa! Hmmm! Stiam noi ca Indianul e un ocean ,,fitos", cu flux, reflux, adica... vine, pleca... dar chiar asta sa fie motivul pt care nu e nimeni?

Sau sunt rechini? Ca in Tenerife... cand am aflat dupa 3 zile de balaceala in Atlantic...

Nici gand! Doar ca toata lumea prefera sa stea la piscina cu fresh-ul, berica la indemana!

Asa ca... am avut un ocean la dispozitie!!! Immmm??? Ce ziceti? Pe o portiune de 3-400 m...

Eu? Sa stau in piscina cand minunatia asta de ocean este la 2 pasi de mine?

Never! Doar m-am nascut in Africa, pe malul Atlanticului! Ador apa mai mult decat orice!

In interiorul hotelului, proprietatea unui chinez, erau mai multe restaurante (italian, japonez, balinez... american), unde puteai sa te delectezi cu cele mai ,,gretoase" preparate la un pret aprox. de 6-7 dolari/ persoana.

Cate fresh-uri am baut!!! Si ce gust aveau!!! Ganditi-va ca un fresh costa... 2 lei!

Capucino!!! Servit cu un baton de vanilie pe care era caramelizat zahar brun- ca sa-l indulcesti cat aveai nevoie...

Curatenia? Un singur raspuns: chinezeasca! Adica, in traducere: desavarsita!

Totul stralucea!

Am petrecut 8 zile de vis! In fiecare seara erau spectacole organizate in alta locatie: in restaurante, pe plaja, la piscina. Puteai sa servesti si masa contracost fireste, dar la un pret mai mult decat decent: bufet suedez si 10 dolari/ persoana cu bauturi incluse.

Spectacolele - de un inalt nivel artistic, recunosc, pe mine m-au fascinat dansatoarele... bine ca nu sunt barbat... ca sigur ma intorceam cu una de acolo! : -)))

Si in plus, in acelasi fel in care se roteau spectacolele seara, se ,,rotea" si pianul - cu un pianist de exceptie si o d-soara (balineza) care arata si canta dumnezeieste!!!

Hmmm... ce cult au asiaticii pt muzica de calitate... Nu ca noi...

Asa ca, dupa 8 zile de papa bun, capucine si fresh-uri am platit cand am facut chech-outul doar 150 de dolari! 75 de dolari fiecare! Nu mi-a venit sa cred!!! Asa putin? In minunea aia de hotel??? Daaaa...

Nu am exagerat cu excursiile, eram deja ,,pline" de obiective turistice- dupa atatea zile in Singapore si circuitul pe Malaezia... insa tot am fost in doua, cele mai interesante... dupa noi... Ne-au costat in total 250 de dolari (125 de fiecare), am avut masina cu ghid si sofer la dispozitie, papa si bautura inclusa. Asa am vazut Templul mamei de Besakih- cel mai sacru templu hindus si cel mai mare din Indonezia si Templul Ulu Watu cu maimutele lui hotomane... trebuia sa fii extre de atent, daca nu voiai sa ramai fara cercei, genti, papuci, telefon... a avut insa grija ghidul nostru, ne-a aparat ca un erou! Tot aici am avut parte si de un spectacol superb, un dans tematic numit Kecak Dance.

In ultima seara... nu mi-e rusine sa spun... am plans!

Cu siguranta, ceva bun am facut in lumea asta, incat sa merit sa traiesc tot ce-am trait 24 de zile in Singapore, Malaezia si Bali...

---

VIZUALIZĂRI: 6263 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI