Hotel Dina, Roma

TIPĂREȘTE

Sunt atat de multe scrise despre Roma incat chiar nu stiu ce as mai putea adauga… poate unele nefacute… glumesc, desigur.

Am planificat fiecare zi a sederii noastre in cetatea asa zis eterna, transport la si de la aeroport la hotel, transport in comun (variante), locuri bune de servit masa (bineinteles lasat loc de variante si experimente, nu se stie niciodata) si nu in ultimul rand obiectivele vizate, pe zile, cu tot arsenalul de informatii, rute, preturi, etc.

In preziua plecarii am pus pe hartie deja arhicunoscuta lista cu “need to take/ don’t forget”… acum chiar nu stiu cum sa fac sa nu rad… poate zambesc asa, putin amar. De ce? Pentru ca lista am scris-o pe carnetelul in care aveam toate cele de mai sus. Si? Pai in drum spre aeroport mi-am amintit ca am lasat carnetelul pe masa. Drept urmare, 3 ore si ceva de zbor (bineinteles inghesuit, marca inregistrata Ryanair) am avut ce face in loc sa vad unul din cele 3 filme, pregatite deasemenea. Pune si rememoreaza cu o harta empirica in fata ce si cum si cand… samd. Bineinteles ca cifrele au ramas in carnetel.

Contempland noul meu plan de actiune am ajuns la concluzia ca ma bine ma las in voia “ valurilor” si poate va iesi mai bine. Singurul moment planificat si platit era clar (ziua si ora) deci am aruncat nonsalant hartia pe care notasem si …. hello Roma la 32 de grade, dupa ce la Dublin erau vreo 12 cand ne-am imbarcat. Aerul era aproape irespirabil pe Ciampino, prima supriza neplacuta: apa imbuteliata cam scumpa, in jur de 2-2,5 euro pe sticla de 0.5 litri (in Dublin apa costa 1 euro, pret in aeroport), chestie pe care nu mi-o pot explica inca, tinand cont ca pe strazile Romei curge apa potabila cam peste tot. Ma rog, trecem peste.

In fata aeroportului am gasit cateva peroane de unde plecau tot felul de autocare catre Roma, gasim o romanca ce vindea bilete pentru una din variante (6 euro/pp), cursa care (foarte curat, confortabil, aer conditionat) dupa 40’ ne-a lasat chiar la Termini, loc de unde am si plecat inapoi spre aeroport peste 6 zile, platind acelasi pret.

8 minute de mers pana la hotel… o poveste cu hotelul asta. Am luat cazarea si zborul printr-o agentie, asa… la foc automat, fara sa studiem prea multe oferte, review-uri, etc… pretul final ne avantaja asa ca nu am facut prea multe cercetari, aproape de Termini, 20’ pana la Colosseum, transport in comun foarte aproape. Dupa o vreme, citesc cateva review-uri si incepe sa mi se ridice parul pe ceafa… nimic nu era bine acolo, confort, curatenie, lift, mic dejun, staff… valeu, ce facem? Pai ce sa mai facem, sa schimbam cazarea ne-ar fi costat ceva si zau ca nu aveam chef de inginerii financiare de genul asta. Cum ne-o fi norocul insa… tot patitul e priceput.

Hotel Dina.

Nimic pompos, nici ca nume nici ca aratare. Ajungem la receptie cu inima stransa… acolo, un “baietas” foarte amabil, de undeva din nordul Africii, ne ia datele, banii pe taxa de oras, ne da cheia si explicatiile destul de ok despre lift, mic dejun si imprejurimi. Camera era la etajul 2 (din 5), e ok zic, daca se strica liftul. In cele 6 zile petrecute acolo s-a intamplat o singura data sa se opreasca si asta pentru vreo jumatate de ora. In rest nu am avut nici o problema… ar fi fost destul de aiurea sa ajungem seara la hotel dupa ore intregi de plimbareala si sa trebuiasca sa urcam pe jos.

Liftul in cauza, un model vechi (cam ca totul in cladire), am vazut prima data unul la fel cand aveam 5 ani, intr-o cladire vis a vis de fostul hotel Dorobanti din Bucuresti. Am fost instruiti ca de fiecare data cand iesim din lift sa inchidem usile interioare, altfel nu mai porneste si cum “ce tie nu-ti place altuia nu-i face”, am procedat in consecinta. Camera, dupa cum se vede cumva din poze, stil anii 50-60, nu ca as fi vazut cum erau pe atunci dar asa mi-a facut impresia. Ventilator in tavan, peretii acoperiti cu tapet antique, baia utilata acum 20 de ani dar destul de curata, fara mucegai, cam inghesuita dar pentru cat am stat noi la hotel, a fost ok. In camera propriu-zisa, am gasit un dulap cam darapanat care avea lipita pe interiorul uneia din usi o lista cu chestii care le puteai comanda la receptive (in general bauturi), o caseta de valori buna de tinut pantofii in ea, 6 umerase de 7 feluri, paturi de rezerva si ceva ce semana cu prosoape de baie (doar ca dimensiune, materialul fiind ceva nou pentru mine in materie de prosoape de baie, foarte subtire si aspru... initial am crezut ca este fata de masa dar vazand ca sunt doua ne-am dumirit), o masa gen camera de “interviu” de la politie, un singur scaun. Nici un pahar.

Paturile… desi cerusem pat dublu, am gasit twin, doua paturi gen cazarma militara. Saltelele pot spune ca au fost ok, dupa gustul meu, chiar am dormit bine. Sotia mea insa nu s-a prea impacat cu ce a gasit, mnah, de gustibus… Pernele bune, chiar neasteptat de bune, insa repet, fiecare cu gustul lui, mai ales la perne. Astea erau “dolofane”, nici tari nici moi. Fiecare pat avea noptiera care culisa pe niste sine… am dat cu una de pamant nestiind cum se poate schimba pozitia, noroc ca nu am faramat-o. Telefon in camera/ neutilizat. La fiecare pat exista o lampa, functionala si un panou cu butoane pentru pornit/oprit lumina, priza si lampa. Deasupra paturilor, un pseudo-tablou, din care ne veghea somnul o doamna din anii ‘30. Pe peretele opus, un monitor/neutilizat, nici macar de curiozitate. Geamul avea jaluzele exterioare din lemn, nu am avut niciodata curajul sa le inchid de tot sau sa le deschid prea larg. Antice, odata cu cladirea.

Camera nu avea frigider, la receptie aveau o masina cu bauturi reci. Era si un frigider prin zona insa nu cred ca era pentru turisti. Cel mai bun mod de a raci sticlele (ce altceva?) era sa le tinem in chiuveta plina cu apa rece care apropos, era foarte rece.

Dupa ce ne acomodam cu “zona” ne schimbam de combinezoanele de zbor si iesim… receptionerul ne da o harta a centrului Romei si face un guguloi pe ea:” aici e hotelul”. Mersi, pa, ne mai vedem.

Seara… caci intr-un final am ajuns si in camera, seara a fost spectaculoasa… acum rad in barba dar atunci… pe partea unde aveam noi geamul, treceau tramvaie. Destul de des as putea spune. Tramvaiele alea faceau o harmalaie de nedescris, aveai impresia ca se dezintegreaza, aveau prima cursa la 5:30 si ultima la 12 noaptea. Pana aici, toate bune. De la 12 noaptea insa, pana la 3 aveam de suportat galagia produsa de cele 4 pizzerii si terase care isi aveau stabilimentul chiar pe trotuarul de sub geam, nemaipunand la socoteala terasele de peste drum, doua la numar, trubadurii omniprezenti, masinile de gunoi care faceau un zgomot infernal pe la 3 jumate si… bomboana de pe tort, “conationale” care isi rezolvau problemele conjugale la telefon, pe la 5 dimineata, urland in stilul caracteristic. Primele doua nopti ne-am cam chinuit, apoi am inchis geamul, care izola destul de bine dpdv fonic, si il deschideam iar pe la 3 jumate… era prea cald sa dormim cu geamul inchis, chiar si cu elicea aia pe tavan. La 5 jumatate il inchideam din nou deoarece tramvaiele ne-ar fi ruinat inevitabil somnul. Asta e, nevoia te invata.

Alta problema: usile. Mai precis, modul de inchidere a usilor. Daca ai ceva bun simt, te mai gandesti si la ceilalti, daca nu… bubui usa. Cam asa faceau vecinii de palier, cam toti. Ca sa inchizi usa usor fara sa deranjezi tot hotelul, trebuia doar sa introduci cheia, sa o rasucesti in sensul de deschidere apoi usa se inchidea fara probleme. Prea complicat pentru unii.

Sa revenim: o singura priza in camera, sub monitor, pe peretele opus paturilor. Din experienta pariziana, unde la fel am avut o singura priza, acum am avut cu noi un prelungitor care ne-a salvat.

Apa calda, permanent, presiune foarte buna pentru cele o mie si una de dusuri pe care le-am facut.

Hotelul, destul de curatel insa la noi in camera, chiar daca s-au schimbat cerasafurile de doua ori, nu s-a dat nici macar odata cu matura (verificat, din principiu).

A doua zi… micul dejun, intre 7 si 9… am zis sa mergem cat mai devreme sa vedem macar in prima zi care este oferta. “Povestile” erau sumbre insa noi am fost placut surprinsi de ceea ce am gasit: automat pentru cafea cu 8 sortimente, ceai la plic de vreo 6 feluri, oua fierte, cremwursti, unt, gem de vreo 3-4 feluri, un fel de chec si prajituri, felii de lamaie, lapte rece, cereal de trei feluri, chifle sau paine pe vatra, branza topita si iaurt, in fiecare zi. Mai era o masinarie de unde puteai lua suc de grapefruit sau portocale… am evitat-o.

Pentru fumat, afara, langa intrare.

La plecare, am lasat bagajele de la ora 10 pana la 17, intr-un spatiu special destinat, fara sa platim ceva (cum am mai auzit ca se intampla prin alte parti), fara probleme.

Puteam sa scriu simplu, plusuri, minusuri insa am vrut sa mai pigmentez putin povestea. Per ansamblu eu as da nota 6-7, poate sunt marinimos, nu a fost nici exceptional (la banii astia???) nici groaznic cum spuneau altii.

Mda, uitam: internet doar in zona receptiei (wifi). Cred ca era o camera speciala la subsol insa neavand nevoie am trecut cu vederea. Ghinion mare pentru dependentii de laptop.

Ca un fel de concluzie: eu m-am simtit ok, sotia nu prea...la banii platiti insa eu zic ca a fost bine. Recomand acest hotel doar celor nepretentiosi.

Aaa, am spus tot? Mai vad eu! Vacante placute sa aveti!

---

VIZUALIZĂRI: 436 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI