A treia zi după...

TIPĂREȘTE

Recunosc că impresia a fost atât de copleşitoare încât n-am putut scrie până acum nici două rânduri. Primirea, hotelul, programul, ambianţa dar în primul rând userii au fost first class (zi dom´le a întâia). Cum, numai ei? Înaintea primului rând au fost acei devotaţi soldaţi (sună prea milităreşte? bine, acei devotaţi slujitori) ai AFA, Cornel şi Ovidiu şi aghiotantele lor (iar milităreşte? bine, acele vrednice sfetnice) Dananecula şi Carmen 22.

Filmul. Am sosit joi pe la prânz cu al treilea meu fiu Iulian68, frumoasa Nina şi Lili. Cum al treilea fiu? Păi dacă el spune că suntem al treilea rând de părinţi după cei adevăraţi şi naşi, apoi şi eu pot spune al treilea fiu mai ales că e de o vârstă cu băiatul meu cel mic. Pe drum am oprit să mâncăm la Crăiasa Munţilor din Moeciu, bine. Încă din acea dupamiază ne-am întâlnit cu Alina 53 şi soţul (înarmat cu un aparat foto de milioane - e figură de stil, jur că nu ştiu preţul), cu Blackhoke şi Iuliana pe care-i cunoşteam de la întâlnirea AFA din Deltă şi cu care ne-am petrecut majoritatea timpului.

În holul resortului unde am fost primiţi cu o ceaşcă de vin fiert i-am întâlnit pe Cornel şi Ovidiu cu familiile lor. De ce scriu de fiecare dată în primul rând Cornel şi apoi Ovidiu? Cea mai mare parte a efortului, muncii, durerilor de cap, contrelor de la unii, pretenţiilor de la alţii (inclusiv eu "vreau parter" şi bine am făcut pentru că liftul era s-o sechestreze definitiv pe Amero&alţii iar treptele scărilor, vai Doamne! puteau fi probă la EKG de efort) le-a suportat Ovidiu.

Pentru Cornel am un deosebit respect. Nu sunt prima care spune că proiectul AFA a fost o idee extraordinară a lui Cornel, închegarea acestei comunităţi îi aparţine şi renumele saitului i se datorează. Mulţumesc Cornel, mulţumesc Ovidiu.

Mulţumesc şi lui Dragoş care nu a putut participa şi care mi-a învins timiditatea şi m-a adus pe sait.

Seara am coborât la restaurant unde contrar presupunerii că ar fi fost o linişte deplină din cauză că noi eram puţini, antrenul a fost făcut de grupul din Constanţa.

Continuarea jurnalului de bord: vineri, cât timp au sosit maşină după maşină ocupând toată parcarea şi o parte a şoselei ca la un congres internaţional, (apropo de ce nu numim întâlnirile noastre congres, de ex. Congresul al VI-lea?) noi am plecat toţi patru hai-hui prin Braşov. Timpul a ţinut cu noi, ca şi sâmbătă iar duminică la plecare, înnorându-se, s-a diminuat strângerea de inimă dată de despărţire.

Vinerea seară, după mine a fost foarte spectaculoasă. A început cu un foc de tabără şi o masă de pe care au dispărut în pas alergător spre esofag şi mai departe, bucăţelele de şunculiţă, telemeaua, ceapa roşie udate bine cu ţuică sau vin fiert cu scorţişoară. Pregătirea fiind făcută pe bază de grade dall, invitaţii s-au retras în cabinele de machiaj şi costumaţie, recte camere şi şi-au schimbat înfăţişarea.

După ce s-a mâncat câte ceva şi s-a dansat niţel (soţul meu care e un adevărat Cerber în apărarea genunchilor mei destul de nou instalaţi in corpore, nu ştie că mascată de un stâlp şi apoi pierdută în mulţime am dansat şi eu vreo trei minute, douăzeci de secunde şi 18 milisecunde). La carnaval am avut onoarea să fiu cooptată de mobilă în juriu pentru că după mine toate costumele meritau premii. Şi cele cumpărate pe bani grei şi cele închiriate (apropo, ceva pediculus capitis aţi găsit?) şi cele improvizate cu ce aveaţi pe acasă şi scenetele cu pac! pac! şi recuzita cu butoiaşe de tării şi poeziile şi recitativele şi copiii, ce mai? Premiul I tuturor participanţilor, de data asta fără nominalizare, parol d´honneur!

Noi ne-am retras pe la douăsprezece şi ceva dar majoritatea a rămas să danseze şi să cânte. În privinţa dansului, eheei! Pe timpul meu dansai cu partenerul tango, vals, în fine se apropia de tine, te strângea, te privea fulger în ochi, se atingeau feţele, în fine te trecea curentul electric, acum, cam colectivist, iartă-mă Doamne! De gustibus non est disputandum!

Sâmbătă după micul dejun ne-a apucat pe toţi patru un dor de nimic programat, de aer curat şi mers prin pădure, apoi prin localitate la întâmplare. Pe drum am întâlnit-o pe Doina Grecu o adevărată globtrotteriţă pe mapamond pentru care cei 6 km făcuţi în dimineaţa aceea erau o bagatelă. Văleu!

Am mâncat în Moeciu la o locantă făcută din fonduri UE care ne-a atras pentru că la intrare scria "Papa bun" cu tochitură, sarmale, etc. Ce papa bun că mâncare nu avea din cauză de extrasezon? Am servit câte două medalioane de cotlet cu cartofi prăjiţi, salată de varză şi berea noastră cea de toate zilele, bun şi convenabil.

Seara de sâmbătă a fost alocată decernării premiilor AFA. După ce Cornel a rostit un speach simplu dar emoţionant, a început împărţirea diplomelor şi a trofeelor. Prima clasată şi anul acesta a fost Iulianic care scrie nişte review-uri foarte documentate, ca şi cei mai mulţi useri dealtfel, adevărate surse de inspiraţii pentru excursiile viitoare. Am avut şi eu onoarea de a fi printre primii citaţi, am primit o diplomă pe care scrie "Michi, membru de elită AmFostAcolo" cu care am câştigat în înălţime şi ceva puncte în faţa copiilor şi nepoţilor mei (ce? bună numai la cratiţă şi la făcut prăji?), un tricou galben şi o geacă bleumarin. Geaca am dat-o soţului ca mulţumire că la fel ca întotdeauna şi la această minunată întâlnire a fost lângă mine. M-am gândit şi că scriind pe spatele ei amfostacolo să nu se găsească vreun binevoitorl să mă treacă forţat strada vis-a-vis, adică acolo sau dincolo, contrar voinţei mele. Luni a şi inaugurat-o la piaţă pentru că acasă bătea vântul în frigider.

Sâmbătă seara a fost cina festivă cu mese aranjate ca de sărbătoare, preparate bune, vin, dans şi iar dans, tombolă (am primit o muzicuţă de la Nindesign cu care am să-i fac muzică soţului de câte ori voi socoti necesar).

Duminică a fost dimineaţa despărţirii. Cu strângere de inimă. Cu atâtea pupături pe obraji încat au făcut mai mult decât o şedinţă scumpă de peeling. Norii se adunau, maşinile plecau, vraja se spărgea.

Nu puteţi înţelege – vor mai trebui să se scurgă câţiva zeci de ani pentru asta -ce a însemnat pentru mine această întâlnire, dragostea şi simpatia cu care am fost înconjurată şi pe care o răsfrâng cu căldură la rândul meu asupra voastră. Nu puteţi înţelege ce searbădă, monotonă şi plină de necazuri este bătrâneţea şi ce mult contează să fii acceptat de cei mai tineri, să te bucuri împreună cu ei, să fii integrat unei comunităţi de elită.

Timpul trece şi nu-mi doresc altceva decât ca AFA să reziste peste timp şi în continuare să vă îmbrăţişeze la fel cum a făcut cu mine.

Mulţumesc Cornel, mulţumesc Ovidiu, mulţumesc prieteni de pe sait. Ne revedem la următoarea întâlnire! .

---

VIZUALIZĂRI: 1463 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI