Pe malul Rinului

TIPĂREȘTE

De la Mainz la Koln, drumul trece prin Koblenz, unde un popas de două zile a fost necesar, în economia expediției din vara anului 2019. A durat ceva până când am ales o cazare de care să fiu mulțumit. Iar aceasta s-a întrupat în hotelul Diehls, de pe malul Rinului. Dar chiar pe mal!

Hotelul se ridică pe partea opusă orașului propriuzis, vizavi de Colțul German, unde Mosela se varsă în Rin, pe malul cu fortăreața și casele medievale, printre care și cea în care s-a născut mama lui Beethoven... Se ajunge foarte ușor cu mașina, iar GPS-ul te îndrumă exact în parcarea din fața intrării – căci există încă două etaje dedesubt. Iar parcarea este gratuită...

Surprizele plăcute încep chiar de la recepție, situată într-un hol somptuos, cu deschideri largi spre cele două restaurante și barul uriaș, construite cochet, curate – lucios de curate – și pianul din dotare. Cazarea s-a făcut rapid, iar accesul cu liftul, la etajul al treilea, ne-a dechis calea către un alt hol de epocă, cu o scară spiralată, în genul celei de pe Titanic.

Camera, de nota 9,95. De ce nu 10? Foarte mare, lungă, cu geam uriaș pe peretele dinspre Rin, ale cărui storuri erau acționate electric, nu avea balcon. Ce mofturi! Da, existau câteva camere cu terasă, chiar lângă noi, dar ele nu apăruseră pe Booking, la momentul rezervării. E adevărat camera pe care o primisem se ridica fix deasupra aleii de pe malul Rinului, iar asta ne-a oferit, în nopțile deja caniculare, clipocitul atât de liniștitor al apelor, uneori tulburat de zumzetul înfundat al barjelor care străbăteau Rinul. Eh, ce cârcotaș am fost, cu balconul. Nu, nu ne-a deranjat lipsa acestuia.

Cum spuneam, camera este mare și, mai ales, lungă. Șifonier și pat larg, fără să fie înghesuit, televizor modern, minibar. În locul a ceea ce ar fi fost terasa, cu geamurile ce ocupau doi pereți, se afla o canapea, o masă cu fotolii și un birou, la perete, cu veioza clasică, cu picior.

O ciudățenie, sala de baie. Spun sală, deși, mai degrabă, ar fi meritat apelativul de „cameră”, la dimensiunile sale, cu cadă, deoarece chiar asta era: o cameră în cameră, cu un geam ce dădea în interior. Acoperit, e adevărat, cu storuri solide, dar, totuși, ce rost avea geamul acela?

Senzație de libertate maximă!

Un singur minus, internetul. De calitate și rapid, atunci când putea fi prins. Adică, de la recepție, am primit vreo trei parole pe trei hârtiuțe separate, doar-doar ce ne-om conecta. Deoarece conexiunea cădea subit.

Din holul recepției, chiar la intrarea dinspre parcare, era un alt lift, care făcea legătura cu un alt corp al hotelului, dar și cu promenada Rinului. Coborai cele două nivele, ca să ajungi la râu, acolo unde locatari ai hotelului făceau o baie de soare, pe șezlonguri, iar localnici alergau sau își plimbau patrupedele. Puțin în aval, mica barcă făcea naveta, contra a 2 euro de persoană, către celălat mal, de unde începea vizita în oraș.

Să nu uit, hotelul are piscină interioară, care se poate folosi după bunul plac, tot la un cost suplimentar.

Una peste alta, o cazare pe care o recomand cu plăcere.

---

VIZUALIZĂRI: 667 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI