Bremer Stadtmusikanten

TIPĂREȘTE

Ati citit bine. Exact asa scrie pe statueta reprezentand celebrii muzicanti din Bremen. Am inteles ca ar fi cel mai vechi oras de pe coasta Germaniei si ca este format din orasul Bremen si portul Bremerhaven. Povestea Fratilor Grimm ne-a facut sa trecem prin acest oras. Am ales cazarea cu o zi inainte si nu am avut timp sa studiem zona sau altceva, asa ca am mers acolo unde ne-a dus GPS-ul. Situat in cartierul (cred) numit Horner Eiche, la o departare cam de 20 min fata de centrul orasului, zona m-a fascinat pur si simplu. Si sa va spun de ce.

Cand am ajuns in acest cartier al Bremenului era ora 18 si erau in jur de trei masini pe strada principala. Strada aceasta, principala, se intinde pe o distanta de vreo 7 km (aproximatia imi apartine). Prin mijocul ei trece un tramvai silentios, ceva gen 41 la noi in Bucuresti, adica cu linie proprie si nu poti o poti incaleca cu auto pentru a intoarce pe unde-ti vine.

Noi nu am nimerit din prima hotelul si a trebuit sa parcurgem intreaga strada pentru a ne putea intoarce.

Hotelul aflat pe aceeasi lunga strada, micut, cochet, posesor al unei curti destul de ample pentru a parca. Parcarea, gratuita. Ne-au dat camera rezervata, la etajul 1, mare, spatioasa si foarte curata, precum toate cazarile pe care le-am avut in Gremania. Fiind o camera tripla, in afara de patul matrimonial imens, am avut si o canapea extensibila. Baia, de asemenea, imensa, luminata natural, fara egrasie si mirosuri, cu cada, prosoape moi si curate, gel de dus si sapun lichid.

Am coborat imediat la masa in restaurantul hotelului si am avut surprinsi sa constatam ca in aceasta zona am putut savura un alt gen de preparate gastronomice decat eram obisnuiti prin sudul Germaniei si chiar pe valea Rinului. Foarte multe preparate din peste; chiar si la mic dejun (bufet suedez) am avut chestii din peste cum ar fi perisoare din peste, pate de peste; carnatii aveau o alta culoare si un alt gust decat cei serviti pana atunci prin alte zone. Berea in schimb, aceeasi pe care ati degustat-o prin Germania: foarte buna. Restaurantul, mare, cu foarte mult bun gust aranjat, fara chiciuri si vulgaritati, sobru si elegant, servirea ireprosabila.

Dupa masa am plecat in recunoastere prin cartier. Pur si simplu m-a uimit linistea care domnea; nu era tipenie pe strada. Casele simple cu parter, cel mult un etaj, luminate discret, inconjurate de foarte multa verdeata. Gardurile erau mai toate vii, baduti frumos toaletati, o incantare pentru ochi si suflet.

Nu m-am putut abtine sa nu compar cu cartierul meu de acasa: nicio asemanare.

A doua zi am plecat sa vizitam orasul. Incantator! Strazi largi, curate, cladiri mult mai sobre ca arhitectura si mult mai putini turisti.

Centrul vechi, cu piateta larga, adaposteste Rathaus (primaria), statuia lui Roland, catedrala Sf. Petru cunoscuta mai degraba sub denumirea de Domul din Bremen, statuia Muzicantilor, strada Bottcherstrasse. Tot prin centru am dat peste o ciocolaterie de unde am facut "plinul" pentru acasa. Am luat-o la pas pe strada Bottcherstrasse: o minunatie. Foarte ingusta, o ulicioara, cu magazine in stanga si-n dreapta. Acolo am dat peste o bombonarie. Se faceau bomboanele in fata ta: vedeai cum face aluatul acela din zahar, arome si numaistiuce, il rulau si apoi il taiau bucatele mici si le coceau in cuptoare, tot in fata ta. Apoi, puteai sa gusti intai si daca-ti placea, sa cumperi. Nu stiam si am fost surprinsa sa aflu ca orasul Bremen este port pe raul Weser; am vazut niste veliere superbe. Pentru microbisti, la plecare am trecut pe langa stadionul echipei de fotbal Werder Bremen (personal, nu m-a "gadilat" cu nimic, dar sotul a fost extaziat).

Mi-ar fi placut sa stau mai mult, sa vad mai multe, dar ne grabeam. Daca as fi stiut ca in afara de Hamburg, tot ce am vazut dupa aceea, in drumul nostru de intoarcere spre casa, va fi sub asteptari, mediocru (oare pentru faptul ca, dupa Hamburg, am intrat in fosta RDG?), va spun sincer ca as mai fi stat.

Va recomand din suflet acest oras. Intr-adevar, nu l-am vazut pe harta circuitelor turistice ale agentiilor noastre. Mai degraba pe cont propriu puteti ajunge pana acolo, eventual cu un grup de prieteni. Atentie insa: nemtii in general, nu sunt foarte galagiosi, cel putin eu asta am constatat. Mai ales aici, intr-un oras micut, unde linistea e toatala, presupun ca nu agreaza prea multa... sa zicem veselie.

Atasez poze din acest minunat oras in care maine m-as muta, daca ar fi posibil... ooof. Oare de ce nemtii sunt asa civilizati? Ei cum pot?

---

VIZUALIZĂRI: 3268 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI