ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 03.12.2013
  • *) Email NEFUNCȚIONAL
  • --- M ---
    GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
    DIN: Bucuresti
    ÎNSCRIS: 05.05.13
    STATUS: SENATOR
    DATE SEJUR
    AUG-2013
    DURATA: 1 zile
    cuplu fara copii

    GRAD SATISFACȚIE
    CADRUL NATURAL:
    100.00%
    Încântat, fără reproș
    DISTRACŢ. / RELAXARE:
    100.00%
    Încântat, fără reproș

    NOTARE MEDIE REZULTATĂ
    100.00%

    AUTORUL ar RECOMANDA
    această destinaţie unui prieten sau cunoscut
    TIMP CITIRE: 5 MIN

    Land's End - sau unde se sfârșește Pământul

    Ilustrație video-muzicală
    Twin Peaks - Twin Peaks theme


    TIPĂREȘTE URM de aici

    Cu greu își revin simțurile după amețeala spațio-temporală care te învăluie pe stânca dezgolită de reflux de la Saint Michael’s Mount, de acolo, din colțul peninsulei Cornwall. Atât cât să poți conduce, cu volanul pe dreapta, pe drumul îngust de lângă coastă, către Penzance, orășelul cochet, cu case joase și iahturi acostate în port, doar ca să îl ocolești, pentru că o fi el cel mai vestic oraș al Angliei, dar, cu siguranță, nu e și cel mai apusean țărm al țării. Așa că orgoliul pelerinului te îndrumă tot mai departe, spre vest căci, după ce ai acostat, cu doar un an în urmă, în galicianul Fisterra, este de neconceput să nu respiri aerul tare de la Land’s End...

    Iar șoseaua se oprește, la propriu, în câteva hectare de parcare, la capătul Pământului, căci, puțin mai departe, se întinde nesfârșitul albastru, adevărata patrie a insularilor care, vreo jumătate de mileniu, i-au fost de necontestat stăpâni. Acum, cu parcarea asta am eu o problemă. Nu că nu era mare, nu că nu era organizată, căci aici, peste Canal, nici un detaliu nu scapă... Ci pentru că nu am fost pregătit pentru levantinul obicei al „micii ciupeli”... Adică, pentru o zi întreagă, în care să te bucuri de soare, de mare și de plimbare, cele 5 lire mi se par chiar rezonabile. Cam ăsta este tainul prin tot sudul Angliei. Doar că, observasem, dacă aterizai în parcare după o anumită oră – de regulă, 15.00 – prețul scădea la 3 lire. Cum aici ajunsesem binișor după trei, aveam deja pregătit măruntul. Doar că tinerelul de la gheretă, cu un zâmbet ca de lună plină, a cerut, irevocabil, cinci lire... Bun, chestiile astea nu se negociază aici, așa că am lăsat ciubucul fără să comentez și, după ce am găsit un culcuș onorabil pentru mașină, am purces, plin de speranță, către promontoriul stâncos.

    Până acolo, însă, poteca te poartă către așazisul parc tematic, în fapt, un mic bazar ascuns după zidurile albe, pietroase, ca de cetate, o mică kitscherie britanică sui generis. Mai precis, un bazar cu birturi și magazine de suveniruri, cu niște jucărele pentru copii și un elicopter al salvamarilor plantat într-un colț (nici pe departe nu se compara cu cele ale SMURD-ului autohton). Bine, istoria recentă a locurilor este ciudată, după ce au trecut prin mâinile unor proprietari privați, ca să ajungă, în cele din urmă, sub tutela unei fundații care o administrează. Dincolo de toate acestea, după ce treci de zidul alb al penultimei case de pe pământ, te îndrepți către ultima casă – care este chiar ultima! – de unde cumperi tot ultima sticlă de apă plată, asta pentru că englezoaica din fața ta dezbătea serios problema dacă să o cumpere pe ultima sau să ia o sticlă cu apă carbogazoasă, cu toate că aceasta din urmă chiar o balona... Ah, ce îmi plac dialogurile britanice!

    După ce laşi în urmă ultimele relicve ale civilizaţiei, porneşti la drum pe cărarea abruptă (recomandată de ghidul de călătorie), de-a lungul promontoriului înalt, către micul sat Sennen Cove, cu ale sale ape plăcute iubitorilor de surf. Ceea ce te frapează aici, însă, este ciudata impresie de păşune alpină, de parcă te-ai afla în drum spre Babele, pe platoul Bucegilor, nu la nivelul mării. De altfel, cum mergi, pe partea stângă te ameţeşte albastrul curat al mării, punctat de farul nautic şi de ţărmul înalt şi franjurat, în timp ce, pe partea dreaptă, ai putea să juri că urci la munte. Doar căldura nefirească îţi aminteşte că, totuşi, eşti departe de vârfurile semeţe... Iar poteca te poartă, sinuos, cale de vreo doi kilometri, printre stânci ce se înalţă pe malul prăpastiei, la umbra cărora eşti îmbiat să zăboveşti, pe iarba moale, ca să admiri valurile ce se sparg jos, departe. Şi chiar departe de lumea dezlănţuită eşti în clipele acelea şi intimitatea asta ţi-o respectă şi ceilalţi pelerini care, bucuroşi că au descoperit şi ei stâncile cu pricina, se dau la o parte şi îşi caută alt loc de veghe, atunci când te văd tolănit. Tot aşa cum şi tu, la rându-ţi, ocoleşti alte locuri de popas ocupate de alţi visători înaintea ta.

    Afli, cu mirare, că o parte dintre rocile pe lângă care ai trecut sunt, de fapt, reminiscenţe ale unei fortificaţii uitate aici din Epoca Fierului, Castelul Maen, pe numele său. Şi ajungi în punctul cel mai înalt al traseului, pe stâncile de la Pedn-Men-Du, un promontoriu înalt şi abrupt, ţinta multor căţărători, fie ei amatori sau profesionişti. Asta am aflat când, uimit că nu primesc nici o amendă, ba chiar mai sunt şi aplaudaţi, am admirat doi indivizi care au luat povârnişul la braţe, de la nivelul mării până la construcţia ridicată pe stâncă. De fapt, explicaţia am primit-o de la un englez vârstnic – deşi aici vârsta are alte valenţe – care, împreună cu soţia, se oprise ca să îi privească pe cei doi temerari. Iar dialogul dintre noi s-a înfiripat tocmai pentru că englezii chiar ştiu să dialogheze, chiar dacă uimirea referitoare la cei doi căţărători s-a manifestat într-o limbă pe care nu o înţelegeau. Doar că limbajul feţei este acelaşi, indiferent de cuvintele rostite... Așadar, periplul nostru pe coasta de la Land’s End a luat sfârșit aici, de unde puteam zări acoperișurile din Sennen Cove și, undeva, foarte jos, plaja plină de pete colorate, unele tolănite pe nisip, altele în mișcare, dar, cu siguranță, pline de bucuria vacanței.

    Iar revenirea către parcare a urmat alt curs, care, în ghidul de călătorie era cunoscut ca poteca ușoară, pe „platoul alpin”, mult mai dreaptă și, prin urmare, mai scurtă decât sinuoasa cărare ce ținea pasul cu țărmul. Ca să ne jucăm, preț de câteva minute, printre casele miniaturale, înainte de a ne aventura, cu volanul pe dreapta, spre Plymouth...

    Citește și CONTINUAREA aici

    [fb]
    ---
    Trimis de makuy* in 03.12.13 22:43:09
    Validat / Publicat: 04.12.13 07:49:53
    INFO ADIȚIONALE
    • Nu a fost singura vizită/vacanţă în MAREA BRITANIE.

    VIZUALIZĂRI: 2529 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
    selectat ca MiniGhid AmFostAcolo
    SESIZEAZĂ
    conținut, limbaj

    9 ecouri scrise, până acum, la acest articol

    NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (makuy*); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
    Poze atașate (se deschid în pg nouă)
    P01 Land's End - kitsch 1
    EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
    Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
    Puteți VOTA acest articol:
    PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 19550 PMA (din 20 voturi)
    NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

    ECOURI la acest articol

    9 ecouri scrise, până acum

    webmaster13
    [04.12.13 07:46:17]
    »

    Articolul a "primit" o ilustraţie muzicală sau video-muzicală - vezi mai sus, imediat sub titlu.

    Daca autorul preferă o altă melodie sau un alt videoclip, este rugat să ne scrie (aici, ca ecou, ori pe PM)

    şi... Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

    ariciu
    [04.12.13 13:52:50]
    »

    Offfff, iată că again se dovedeşte că Un review al lui makuy/ Fură inima oricui...

    Dacă mă poate contrazice cineva, să vorbească acum, sau să-şi ţină gura pe vecie... ))

    Domnule makuy, nu-mi plac englezii. Nu m-a tentat niciodată o vizită în teritoriul lor. Nici măcar Londra nu îmi face cu ochiul, deşi mulţi mă sfătuiesc s-o bifez măcar de palmares. Citindu-vă însă ultimele review-uri, privind pozele... deja încep să-mi fac nişte calcule... Pe care nu le-am făcut până acum. Să vă mulţumesc sau să vă blamez pentru că aduceţi indirect atingere buzunarului meu şi aşa insuficient pentru toate proiectele?

    Acuma, mai e o problemă. Am un prieten care dacă îţi povesteşte un film te duci să-l vezi cu sufletul la gură, pentru că ţi se pare a fi cel mai tare film din lume. După vizionarea lui, constaţi însă că, deşi acţiunea a fost povestită întocmai, filmul e o maaaaare prostie.

    Încă mă mai gândesc dacă nu cumva talentul de povestitor face locurile muuuult mai frumoase decât sunt în realitate... : P

    Cel puţin asta o să consider până când teritoriul englez va face parte din priorităţile mele.

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
    makuy*AUTOR REVIEW
    [04.12.13 21:01:45]
    »

    @webmaster13: Mulțumesc

    makuy*AUTOR REVIEW
    [04.12.13 21:39:16]
    »

    @ariciu:

    Mulțumesc pentru versuri

    Când am văzut ecoul, m-am uitat în spate, crezând că suntem doi care citim Cu ce am greșit, pentru persoana a doua, plural? Of, îmi cer scuze.

    Acum, despre excursia în Anglia. Am pornit la drum cu inima îndoită, deoarece mergeam în țara cu englezii ăia românofobi și românofagi (frasini, stejari și alți copaci). Doar că, incredibil, dintre toate, excursia asta a fost cea mai fără de cusur. Aș fi cârcotaș dacă m-aș plânge de furtunul de duș rupt pe care l-am găsit la Plymouth (situație remediată rapid, dar, totuși, jenantă pentru un hotel - care am înțeles că a fost închis tocmai pentru astfel de „nimicuri”)

    Poate că mă las furat de povestire, dar, zău, dacă se întâmplă asta, este pentru că povestirea merită să mă fure. Altminteri, nu aș povesti

    Am încercat să scriu, la un moment dat, despre filozofia mea de a face excursii, așa încât să nu am a mă plânge de ele - sau, cel puțin, balanța să încline de partea plină a paharului - dar mi s-a tăiat destul de nepoliticos, așa că am lăsat-o baltă. Dar, pe scurt, documentarea bine făcută, stabilirea unui orizont precis al așteptărilor și trasarea obiectivelor pe hartă reprezintă un plus. E adevărat, excursia în sine a fost obositoare, din punct de vedere fizic, dar cât de reconfortantă, psihic!

    Anglia este incredibilă, dacă nu îi cauți cu tot dinadinsul mizeria sau skinheads-ii. Anglia este ca în romanele lui Jane Austen sau Thomas Hardy, veselă, colorată, contradictorie. Dar, mai presus de toate, aristocratică.

    Nu îi fac o pledoarie; totuși, pentru mine, Franța rămâne favorita, dar Anglia e altfel. Cel puțin acel sud chiar este frumos. Iar vorbele poartă zvonul că nordul ar fi și mai deosebit!

    So, sper să nu atac la buzunare: P, dar poate că Anglia merită pusă acolo, la un index. Pentru că, într-adevăr, uneori e mai fascinantă povestea unui film decât filmul însuși. Asta până când, hoinărind pe străzi, pașii te poartă prin fața cinematografului

    ariciu
    [05.12.13 01:41:03]
    »

    @makuy: Of, ce am vrut şi ce-a ieşit... Adresarea mai formală s-a vrut a fi un mod mai şugubăţ de a aborda ecoul, nicidecum o lipsă de familiaritate. Cred că după atâtea rw şi atâtea ecouri, ar fi puţin penibil s-o dăm pe serioase în pronume de politeţe, brusc şi fără explicaţii...

    În ceea ce priveşte Anglia, am avut o perioadă, copil fiind, când îl citeam pe Dickens, când mă vedeam hoinărind pe pământurile ei. Cu timpul însă, această dorinţă a devenit tot mai mică până aproape a dispărut. Nici măcar Jane Austen nu m-a întors din drum. Cred că totul a pornit de la Londra şi de la nişte fotografii cu un amalgam de nou şi vechi care mi-au obosit ochiul. Apoi a fost faza cu moartea prinţesei Diana şi m-am închis şi mai tare. Apoi au venit filmele cu asuprirea scoţienilor şi mi-am adus aminte cine sunt de fapt englezii. Ajunsesem la un moment în faza în care singurul lucru bun pe care îl găseam la englezi era ducele de Buckingham, personajul din Cei trei muschetari. A, pardon, şi Stonehenge. Când am auzit însă că nu pot ajunge să ating acele pietre precum Tess d'Urberville, mi-am pierdut definitiv şi irevocabil interesul pentru această ţară.

    Problema e că on my Bucket List se află Scoţia şi a sa Haar aşa cum a descris-o @laurentiucapac acum ceva... mai multă vreme. Dacă ajung în Scoţia înainte de a ajunge în Anglia, având în vedere ura legendară a scoţienilor pentru englezi, nu cred că voi dori să pun piciorul vreodată pe tărâm englez. Acuma... rămâne de văzut...

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
    TraianS
    [05.12.13 09:37:35]
    »

    @ariciu:

    Cu timpul însă, această dorinţă a devenit tot mai mică până aproape a dispărut.

    Tare mi-e frica sa nu-si fi bagat "le maitre" coada, in toata afacerea asta, cu frantuzii lui, Siena si acordeoanele

    Las ca incet, incet te aducem pe calea cea dreapta.

    le_maitre
    [05.12.13 12:11:00]
    »

    @Makuy: Sunt sclerozat. Ieri seară am citit rew, te-am votat, am vrut să scriu un parol d'honeur, apoi m-am luat cu piticii la papa şi nani. Azi, ca să vezi, iar vroiam să te votez Acestea fiind spuse... îmi merse la inimă naraţiunea. I rest my case, Respect!

    @Traian: Master, te anunţ că ai intuit, din nou, chestiuni la nivel subliminal. Aversiunea mea, minoră, faţă de briţi, m-a determinat să mă uit în ograda lui Braveheart şi să concep (alături de Milady, neostoita căutătoare de romance) o potenţială vizită pe meleagurile ecosez. Mai ţii minte fondul vizual de la rew tău cu Culzean? Ei bine, fie şi numai pentru "Eleven" aş da o fugă să simt puţin scottish humour, am râs cu lacrimi când l-am văzut.

    Rew-urile tale şi ale lui @laurenţiu, de altfel singurele pe subiectul în cauză şi arhisuficiente pentru mine pentru a declanşa ideea plimbării, m-au pus de mult timp pe gânduri. Poate şi un pic de Haar, un mic castle, un pic de Stirling n-ar strica. Apoi, dacă Milady e cuminte, o las pe mâna voastră să o păcăliţi cu Albionul de mai la sud.

    Peace & joy!

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
    ariciu
    [05.12.13 13:32:32]
    »

    @TraianS: Când l-am cunoscut pe le_maitre, adică prin mezolitic pe undeva..., îmi făcea capul calendar cu Mexic şi Peru. Eu îi făceam lui cu Egipt. După atâtea ere petrecute împreună nu am ajuns nici acolo, nici dincolo. Şi nici n-o să ajungem prea curând că nu ne lasă părinţii din buzunare...

    Cu franţujii... hmmm, da, el fuse de vină. Cu ocazia primei ieşeli din ţară am avut de ales între Roma şi Paris. Am ales Parisul la sugestia lui, mie îmi era indiferent, mi le doream pe amândouă... Aşa m-am îndrăgostit iremediabil de Franţa, nu însă şi de francezi...

    Cu englezii însă... nu prea e el de vină, ci mai degrabă Mel Gibson... ))

    Oare cine poate desface ce-a făcut Braveheart?

    @le_maitre: Io-te cine apăru la mantinelă... Fii binevenit şi bună să-ţi fie inima, tovarăşul meu!

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
    makuy*AUTOR REVIEW
    [05.12.13 21:57:34]
    »

    @ariciu:

    Charaid, adică prieten, în Scottish Gaelic

    Copil fiind, eram fascinat de Jules Verne și constatam că, în majoritatea cărților sale, francezii și americanii erau „the good guys”, iar englezii, mdeah... Și ei, pe acolo, îngâmfați ca niște cocoși. Ca să nu mai spun de războiul personal al căpitanului Nemo cu „perfidul Albion”. Mai apoi, crescând, am aflat de India și niște oarece întâmplări nu prea plăcute de acolo.

    Apoi, însă, i-am descoperit pe Arthur și ai săi Cavaleri.

    Și pe cei de la The Beatles.

    Și, mai ales, am aflat de replica celebră a lui Churchill (da, cel care ne-a vândut rușilor!):

    Never in the field of human conflict was so much owed by so many to so few

    Și am înțeles că, oricâte păcate ar avea, ei, englezii, au stat singuri în fața uraganului, în timp ce francezii capitulaseră comod, iar americanii se ascundeau în spatele unor scrupule izolaționiste.

    Ca să nu mai spun că, fără Michael Faraday, azi am fi scris încă epistole la lumina lumânării: D

    Iar vara asta, plănuisem, de fapt, o escapadă pe la Inverness, doar, doar de-oi fi primul care să dea nasul cu Nessy... Doar că socotela de acasă nu se potrivește cu cea din târg... Căci prea scump, Nessy, ăsta

    Dar tot voi face o vizită pe meleagurile lui „Braveheart”, pentru că trebuie să îi cunosc pe oamenii care scriu „burgh” și citesc „bro”...

    Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

    ROG REȚINEȚI:
    • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
    • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
    • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
      (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
    SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
    NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
    EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
    Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

    NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
    Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
    VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
    3 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
    ariciu, le_maitre, makuy*
    Alte impresii din această RUBRICĂDescoperind Albionul:


      SOCIALs
    Alătură-te comunității noastre

    AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
    SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

     
    [C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
    AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.41565895080566 sec
    ecranul dvs: 1 x 1