Poveste de drum. Din Muntii Tatra

TIPĂREȘTE

Cand am cautat un loc potrivit pentru cateva zile de vacanta intr-un loc cu zapada, am dat din intamplare peste cateva informatii referitoare la o statiune din Slovacia, unde la un moment dat s-au desfasurat niste campionate de schi. Se numeste Strbske Pleso si mi se parea destinatia potrivita. Suficient de aproape - dar destul de departe, partii destul de multe - dar nu prea cunoscute, deci nu foarte aglomerate. Vazusem niste poze cu un lac inconjurat de munti si paduri si deja imi imaginam reflecsiile muntilor in lac intr-o lumina calda de dupa-amiaza. Mai greu a fost cand a trebuit sa prezint destinatia. Sa lipesti atatea consoane intr-un singur cuvant e un adevarat exercitiu de dictie.

Intre timp am cerut ajutor de la gazda noastra si acum sunt sigura ca reusesc sa pronunt corect. Sigura in proportie de 70% -80%...

Vysoke Tatry sau Tatra Inalta este regiunea pe care se intind majoritatea statiunilor de schi ale Slovaciei. Tatranska Lomnica, Stary Smokovec si Strbske Pleso sunt cele mai mari.

Am amestecat un pic drumurile si in loc sa o luam din Debrecen prin Kosice- Presov-Poprad, am ajuns pe o ruta alternativa Banreve-Rozlana-Poprad. Drumul pana acolo mi s-a parut asemanator cu cele din Romania de pe Valea Prahovei, cate o banda pe sens, cu serpentine, urcari si coborari. La un moment dat, dupa ce am stat in spatele unei dubite cateva sute de metri, neavand cum s-o depasim, soferul a iesit intr-o parcare pentru a ne face loc. Un gest frumos, care ne-a luat prin surprindere si am uitat sa-i multumim. Pana ne-am prins ca pentru noi a oprit, eram deja departe. In rest, putine masini, cateva picaturi de ploaie si zapada de loc. Imaginea imi parea familiara mai ales datorita terenurilor uriase defrisate de curand. Ne uitam incruntati la termometrul din bord care se incapatana sa arate 3-4 grade cu plus. Parea mai degraba o vreme de primavara timpurie si deja ne gandeam ca schiurile le-am luat doar sa le aratam pe unde s-ar fi putut plimba. La un moment dat s-a pornit o ploaie deasa ce nu ne-a mai lasat pana la destinatie.

Cam 7-8 ore dureaza drumul de la Cluj pana in Tatranska Lomnica. Prin Ungaria si Slovacia in cea mai mare parte pe autostrada. Zona mi se pare potrivita si pentru o escapada de vara, foarte multe trasee marcate pentru drumetii montane si peste tot se vedeau si piste de biciclete. De fapt intreaga zona Vysoke Tatry e impanzita de trasee si piste de biciclete cu diferite grade de dificultate, semnalizate pe culori la fel ca partiile de ski.

Pentru ca ajunsesem mai devreme decat am estimat (am uitat de ora castigata datorita furului orar diferit) nu ne-am oprit decat la baza partiilor din Tatranska Lomnica. O parcare imensa, nu chiar plina, si mult noroi. Spre surprinderea noastra, fara nici o taxa. Am dat peste cateva masini de Bihor, Salaj si Cluj. Destul de des auzeam vorbind romaneste. In rest majoritatea slovaci si polonezi. Nu am reusit sa fac vreo diferenta intre cele doua limbi. Cert e ca toti pareau experti la impletitul de consoane, iar engleza tuturor celor cu care am intrat in vorba era o engleza de supravieturire.

In prima zi, zapada era doar pe partii, destul de apoasa. Erau 7-8 grade in vale si cam 3 mai sus. Dupa doua zile lucrurile s-au schimbat. A fost nevoie de cateva ore de ninsoare puternica si nu mai vedeai decat alb in jur.

33 de euro skipass pentru adulti pentru o zi, 27 pentru juniori si 24 de euro pentru copiii sub 12 ani. Exista posibilitatea ca daca te intorci dupa 3 ore sa iti returneze o parte din bani.

Skipassul era valabil pentru oricare din partiile din Vysoke Tatry fara restrictii, si ai de unde alege, dar daca ceri informatii referitoare la celelalte partii din statiuni ti se raspunde rapid "I don't now". A fost raspunsul la foarte multe intrebari pe care le-am pus. In mare parte si datorita putinelor cuvinte pe care le legau in engleza. Exista microbuse care deservesc zona, pe o distanta cam 70 de km, asa ca daca te incadrezi in programul 8-16 poti sa schiezi pe unde vrei.

A doua zi cand ne-am luat skipassuri am aflat ca doar o parte din partii erau deschise, pe cele de la inaltimi mai mari existand pericolul de avalanse. Un observator meteorologic poate fi vizitat acolo la inaltime, care inregistraza nu doar informatii meteo ci si astronomice.

Din Tatranska Lomnica, de la baza partiilor pleca si o telecabina catre al doilea varf ca inaltime din Muntii Tatra, Lomnicky Stit, inalt de 2634 m. Acolo incepea free ride zone. Puteai vedea cate un curajos care parasea partia amenajata si asteptai cu sufletul la gura sa il vezi din nou dupa cate o curba. Vazusem pe net imagini cu schiori pe astfel de partii neamenajate, dar in realitate emotia e diferita.

La baza partiilor, o scoala de schi si snowboard, si o multime de instructori care puteau fi solicitati pentru sume cuprinse intre 35 euro pentru o lectie de grup de doua ore si 189 de euro pentru 6 sedinte. Pentru cine prefera sedinte individuale preturile erau de 69 euro o sedinta de doua ore sau 290 de euro 6 sedinte. Ca nivel de dificultate partiile pe care le-am prins deschise erau usoare asa ca era plin de prichindei simpatici care schiau in sir.

Am intalnit si cativa instructori romani cu grupuri de 4-5 copii in tabere organizate din tara. Un grup mi-a atras atentia, erau 5 copii de varste diferite, cea mai mititica avea cam 5-6 ani si cel mai mare cam 10. Schiau la fel, indiferent de varsta si isi purtau de grija unul altuia. Cand unul cadea, se opreau cu totii. Raspundeau entuziasti la intrebarile instructorului daca sunt pregatiti sa mearga mai departe. Faceau multa galagie si era imposibil sa nu te binedispuna voiosia lor.

Pentru urcare nu am asteptat mai mult de 5 minute decat la deschidere. De la punctul de control pana la locul unde te prelua gondola era un covor rulant. Jos unii schiori se regrupau. Erau grupuri organizate pentru cursuri. Altii venisera cu prieteni sau familia si preferau sa urce cu telescaunul impreuna. Am remarcat un grup de tineri in spatele meu, cu fetele imbujorate, care vorbeau romaneste.

"-Cum e? Va place? " intreaba expertul grupului.

"-Vaai, nu pot sa cred ce naspa e. Asta-i oboseala curata! " aud raspunsul.

Nu mi-am stapanit zambetul. De fapt imi simteam si eu fiecare muschi revoltandu-se, chiar daca n-as fi recunoscut asa usor. :)

Strbske Pleso - 6 consoane legate. Se poate mai greu?

In Strbske Pleso am nimerit pe o ninsoare puternica. Abia vedeai la 50 de metri inainte. Statiunea e mult mai bine dezvoltata, 9 partii de diferite grade de dificultate, in total cam 23 de km, un snowpark cu diferite trasee si obstacole pentru snowboarderi curajosi. Exista un traseu de 15-16 km unde poti practica cross country skiing. Am vazut si o pista pentru sarituri. Probabil era deschisa doar pentru concursuri sau antrenamente; nu am vazut miscare pe ea, dar mi s-a parut destul de intimidanta.

La un moment dat m-a oprit pe partie o doamna si a inceput sa imi vorbeasca in slovaca (banuiesc). Am incercat s-o trec pe modulul de engleza, dat tot ce am scos de la ea a fost o privire incurcata si "english niema, english niema". Eram cu aparatul foto in mana si probabil asta a determinat-o sa ma opreasca. Am vazut ca scoate si ea din buzunar telefonul, asa ca m-am prins repede. Si pentru ca mi-a zis de la inceput ca english niema, i-am vorbit in romana "Vreti sa va fac o poza? Sigur ca da, cu placere". A inceput sa rada si a iesit o poza buna. :)

GoPass or no GoPass

Peste tot te loveai de reclame care iti prezentau benefciile unui card si a unor aplicatii numite GoPass. Pentru toate distractiile din Vysoke Tatry, daca iti faceai un cont GoPass puteai beneficia de reduceri la skipass, intrari in aquaparkuri, cazare, restaurante, cafenele, baruri etc in baza unor puncte de loialitate. Aplicatia odata descarcata pe telefon iti contoriza activitatea si evolutia de pe partii si o compara cu realizarile altor prieteni, care aveau si ei aplicatia. Puteai apoi sa te lauzi pe Facebook ca te-ai trezit mai devreme, ai cazut mai putin, ai schiat mai mult, mai rapid, mai curajos ca ceilalti... Adica sa mai pierzi vremea si pe telefon, ca doar scorul te fac campion... Pe masura ce ma loveam enervant si la tot pasul de numele GoPass mi-a trecut prin minte ca sloganul de la E-Mag e aplicabil si in turism: "Online - va fi mereu simplu".

Dar reducerile erau binevenite. :)

Zona e impanzita de ape termale asa ca numarul parcurilor acvatice e destul de mare. Am ales Tatralandia pentru ca suna ca o poveste. Si a fost de poveste. O corabie de pirati imensa, din lemn, acostata pe o stanca si inconjurata de bazine cu corali, scoici, pesti colorati si palmieri. Unul din bazinele ce o inconjoara, e destinat copiilor, care pot descoperi comori pe sub apa. Comori adica perle in scoici, corali, pestisori sau broaste testoase. O lume tropicala cu note africane pe marginea bazinelor. Pe cealalta parte a corabiei un bazin cu apa sarata, in care la anumite ore cateva animatoare transformau piscina intr-un dance club acvatic. Pentru ca ziua in care am fost era una cu cer inorat si incepuse cu ploaie, toti turistii veniti in zona la schi s-au reorientat asa ca aveam impresia ca e acolo toata Europa. In zona toboganelor era aglomerat doar jos, unde iti faceai rost de colac. Mi s-a parut ca numarul lor e controlat intentionat, pentru a fluidiza traficul. Nu asteptai deloc la urcarea pe tobogan in schimb coada era la sosire unde il predai civilizat si unde spatiul era oricum mai mare. Poti cumpara bilete pentru 3 ore sau pentru toata ziua. Preturi ceva mai mici decat la schi. Un loc interesant am gasit langa Tatralandia numit sugestiv Hurricane Factory.

De fapt este vorba de un tunel aerodinamic creat astfel incat sa imite experienta unei caderi libere dintr-un avion. Poti opta pentru diferite pachete. 2 minute de zbor 40 de euro. Experienta imita o saritura din avion de la 4500 de metri. Zborul propriu-zis dureaza doar doua minute, dar pregatirile, echipamentul si instructiunile antrenorului iti iau cam o ora si jumatate. Poti opta pentru un curs de zbor de 15 minute urmat de o analiza a videoului si sugestii, instructiuni din partea antrenorului. Sau poti opta pentru un zbor cu intreaga familie. Sigur la preturi diferite. Experienta e insa una unica.

Exista cateva locuri in care as reveni cu drag oricand, fara teama ca nu mai am ce descoperi. Nu am apucat sa vad pestera Belyianska, nu am apucat sa vad partiile din regiunea Jasna. Mi-au mai ramas 24 de piscuri care depasesc 2500 de metri plus altele mai joase. Locul mai trebuie cercetat. :)

---

VIZUALIZĂRI: 4895 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI