Trogir, un oraş mic, dar mare cât inima mea

TIPĂREȘTE

Daca v-aţi rezolvat deja cu cazarea pe insula Čiovo, e vremea s-o luăm din loc. V-am spus doar… Croaţia nu-i un loc unde să stai şi să leneveşti. Avem plimbări de facut şi minuni de văzut. Am fost şi aici de două ori, şi revin de câte ori am ocazia.

Nu pot să mă gândesc după atâta vreme la locurile acelea decât cu emoţie. Nu e greu să mă impresioneze un oraş. De fapt e suficient să întâlnesc câtiva oameni care să-mi ajunga la suflet. E suficient să simt zidurile că emană emoţie. E suficient să simt străzile că-mi poartă paşii prin istorie.

Atunci când cauţi informaţii despre un loc prin care ai fost, rişti să afli că ai trecut pe lânga ceva ce trebuia să aprofundezi. Cercetarea în avans e pentru oameni organizaţi, meticuloşi, atenţi, cum îmi propun să fiu şi eu (ha! sper să şi reuşesc!) şi care nu sunt dispuşi să “piardă” ceva. O să va spun la final ce am pierdut şi motivul pentru care va trebui să ma întorc. Mai întâi vă plimb cu gândul printr-un oraş frumos cum n-am văzut multe.

Dacă sunteţi pregatiţi, pornim…

Mi-a placut întotdeauna istoria, dar mai ales părţile care nu se regăseau în manualele şcoalare. Am o imagine romantică în minte în ce priveşte viaţa secolelor trecute şi mai ales oamenii care au însemnat într-un fel locurile. Istoria oraşelor o simţi dacă rezonează cu sufletul tău când păşeşti pentru prima oara în ele. Trogir a cântat muzica sufletului meu. Un loc deloc linistit, mai ales vara, dar care reuşeşte să păstreze un aer medieval şi romantic. Istorie pură am simţit în el.

Vedeam cu ochii minţii cum coloniştii greci, veniţi din insula Vis au fondat oraşul Tragurion şi au făcut din el un port însemnat. Vedeam, cu ochii minţii cum în evul mediu, în 1242 pe o mică insulă din vecinătate, regele Ungariei şi al Croaţiei din acea vreme, Bela IV s-a refugiat acolo în faţa năvalirii mongole. Eram în secolul XIV şi vedeam veneţienii îşi întind dominaţia asupra lui. Apoi habsurgii către 1800… Şi toţi au lasat urme ale trecerii lor. Urme încrustate în inima cladirilor, în stilul arhitecturii, în sufletele oamenilor, în muzica lor.

Pentru ca zilele petrecute pe insula Čiovo în 2012 au fost îngrozitor de fierbinţi, nu prea am avut companie la plimbare. Pentru mine Trogir era ca un magnet. Senzaţia că mergi… că te plimbi fără o direcţie anume, e ceva de nepreţuit. Avantajul a fost că am putut colinda în voie străduţele înguste ale orasului vechi, să mă bucur în tihnă de lumea de poveste. Şi când povestea îmi ajungea sau lumina bună a după amiezei se termina, luam vaporaşul către Okrug. Anul trecut, în 2015, am revenit şi am făcut pe ghidul pentru familie şi prieteni.

Totul e frumos dacă priveşti la ceasul potrivit.

Are o populaţie puţin peste 13 mii. Ai zice ca e mic. Dar are marea aproape…

E un oras cioplit în piatră. Nu vezi alte culori. Dar piatra lui ştie poveşti. Şi le spune oricui vrea să le asculte. Locuinţele înalte, înghesuite una într-alta ca într-un dans în care dansatorii se sustin, ridicate înspre soare parcă pentru a-şi ţine umbră una alteia, alei pietruite perfect netezite de paşii tuturor celor care le-au atins, sunt neschimbate de sute de ani. Nu poti să nu te întrebi, oare cineva chiar locuieşte acolo? Îşi trăieşte viaţa în istorie?

În centrul vechi se înalţă impunător un turn cu ceas. Acum este turnul înalt al catedralei Sf Laurenţiu, dar de fapt, e tot ce a mai rămas dintr-o bisericuţă construită în 1422 (Biserica Sfântului Sebastian) drept mulţumire adusă divinităţii pentru că oraşul le-a fost ocolit de groaznica epidemie de ciumă care a răpus în acele vremuri cam o treime din populaţia Europei.

Cu siguranţă, catedrala e una din cele mai frumoase monumente arhitectonice ale Dalmaţiei. La poarta ei, Adam si Eva păzesc intrarea. Şi un leu - simbolul Veneţiei. Doar v-am zis că toţi şi-au lăsat ceva amprente. Puteau veneţienii, care sute de ani au condus oraşul să nu-l facă să semene cu al lor? Acum croaţii îl numesc micuţa lor Veneţie. Înăuntru, se află Capela Sfantului Ivan şi câteva comori: manuscrise medievale.

Catedrala se presupune că a fost construită pe fundaţia unei biserci mai vechi distrusă de sarazini. Construcţia a început în 1193 şi a fost finalizată abia prin 1500. Clopotniţa e înalta de 47 m şi are o vechime de prin secolul al XIV-lea. Un stil masiv, romanic se combină cu o eleganţa gotică, într-un fel armonios. Aşa e când începi sub dominaţia unora şi termini câteva secole mai târziu. Acum e deschisa turistilor, care din vârful ei au parte de peisaje de vis.

Centrul istoric al Trogirului e de fapt o colecţie impresionantă în aer liber de palate, biserici, turnuri şi fortăreţe construite în evul mediu. Cel puţin 10 cladiri datează din secolul al XIII-lea. Un amestec de stiluri arhitecturale: romanic, gotic, renscentist, baroc veneţian. În glumă, localnicii numesc centrul istoric drept „muzeul oraşului”. Este cel mai bine conservat complex romanico-gotic din întreaga Europă Centrală, şi este înscris în lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Dar să revenim în piaţa centrala, unde putem sorbi o cafea. În faţa catedralei, piaţa centrală e plină de terase cu umbrele elegante unde te poţi opri dacă ţi-e foame sau sete. Acolo se află şi clădirea veche a primariei. Straduţe mici te poartă spre interiorul cetăţii oraş. Nu-mi dau seama dacă sunt locuinţe sau locaşuri de muzeu. Totul seamană, e cioplit în piatră şi îmi dau impresia că m-aş putea rătăci. La câţiva zeci de metri, Palatul Cipiko. A fost casa uneia dintre cele mai puternice familii ale oraşului din secolul al XV-lea. La intrarea în palat e statuia unui cocoş sculptată în lemn. Statuia se zice că a fost capturată de pe o navă turcească, în urma unei bătălii. Unul dintre membrii familiei Cipiko, a participat la luptă şi s-a întors victorios cu cocoşul.

Paşii mă poartă mai departe. Marea mă atrage. De-a lungul ei o fâşie de faleza numită Riva, lumina blândă a apusului şi palmierii pe lângă care trec îmi dau impresia că trăiesc un vis. Mi s-a părut cea mai frumoasă faelză pe care am păşit. La capătul ei văd zidurile crenelate ale fortăreţei Kamerlengo. A fost construită de veneţieni în 1420 pentru a se apăra de atacurile turcilor. Cetatea Kamerlengo deschisă publicului între anumite ore pentru o sumă de aproximativ 20 de kuna. De sus ai parte de cea mai frumoasă panorama asupra orasului şi asupra insulei Čiovo.

Dar să lăsăm istoria în trecut şi vă spun că orăşelul reuşeşte şi azi să fie viu. În plimbările mele pe straduţele înguste m-am lovit de o imagine publicitară prinsă de o clădire veche. Gena. Moda Croatica. Nu părea să fie locul ei acolo, parcă ar fi trebuit să fie o fereastră. De fapt e fereastra oraşului istoric spre ziua de azi, portalul spre secolul nostru. Curioasă am cercetat un pic. Boris Buric Gena e un designer croat recunoscut care provine din Trogir. E faimos în întreaga lume pentu stilul său clasic în materie de modă masculină. Era sau este (dupa caz) designerul preferat al lui Pavarotti, Bernie Ecclestone si Goran Ivanisevici. Primul cadou făct de Croaţia preşedintelul american Barack Obama a fost un costum făcut de casa de modă Gena. Dacă ajungeţi pe acolo şi simţiţi nevoia să vă imbrăcaţi elegant cu un costum făcut după măsura proprie cautaţi casa de modă Gena. Pare ceva… exclusivist.

Si muzica... Am uitat sa vă spun că Trogir e un oraş muzical. În fortăreaţa Kamerlengo în timpul lunilor de vara se organizează diferite spectacole. Un apreciat tenor al Croaţiei, Vinko Coce, s-a nascut tot la Trogir. Aţi auzit de muzica Klapa? E un stil tradiţional specific coastei Dalmaţiei în care „un grup de prieteni” cântă la malul mării pentru a celebra dragostea, locurile natale, patria, marea si viţa de vie. Sau vinul dacă vreţi... Tinerii croaţi cânta genul acesta de muzică la petreceri. Din 2012 stilul Klapa a fost înscrs în patrimoniul cultural UNESCO. Astfel de muzică cânta şi tenorul Vinko Coce. A murit de curând, dar dragostea cu care cânta despre oraşul lui o puteţi încă asculta.

Şi ce-am pierdut din neştiinţa… sau motivele pentru care trebuie să mă întorc…

Ştiţi deja… că îmi plac croazierele. Am scris despre una într-un articol mai vechi. Din Trogir sau din Split sunt numeroase excursii organizate spre diferite insule. Căutaţi variante către insula Vis…

În sudul insulei Vis, în dreptul oraşului Rukavac se afla o insuliţă mică numită Ravnik. Pe cât e de mică insuliţa pe atât e de mare minunea naturii: Grota sau Pestera Verde. E vorba de o peşteră cu două intrări despărţite printr-o stâncă. Lumina soarelui trece prin crevasele peşterii în interior. Datorită reflecsiilor şi a nenumăratelor alge de pe fundul mării culoarea predominantă este verde, ceea ce dă şi numele peşterii. Are două intrări largi care permit trecerea cu barca şi este permis înotul şi scufundările.

Pe insula Biševo o altă atracţie de neratat. Peştera albastră este una dintre cele mai spectaculoase formaţiuni speologice din întreaga lume. Peştera e cunoscută din secolele trecute dar abia din 1884 au reuşit să obţină o cale de acces prin detonarea unuia din pereţii laterali. Până atunci singura posibilitate de a intra în peşteră era prin scufundare. De preferat să ajungeţi acolo între orele 11 si 12 când razele soarelui reusesc să pătrundă în interior, iar reflecsia în adâncul calcaros al apei umple grota de o lumină albastră incredibilă. Un spectacol al naturii pe care nu pot să-mi iert că l-am ratat. O excursie de o zi care să cuprindă toate aceste minuni puteţi cumpara din Trogir sau Split la preturi între 100 şi 150 de euro de persoană. Atunci mi s-a părut mult, dar după ce am studiat un pic locurile pot spune ca a fost pierderea mea.

Şi înca ceva. Era să uit de una dintre cele mai frumoase plaje din lume după unul din topurile revistei Lonley Planet.

Zlatni Rat - o plajă situata în partea de sud a insulei Brač, langă orasul Bol este o plaja cu pietricele. O forma superbă a plajei te duce cu gândul la fluxul si refluxul mării, la curenţii şi vânturile care crează imagini mirifice pentru bucuria noastră.

Dacă v-am convins, abia astept să ne întâlnim acolo.

si daca se poate...

orice clip cu Vinko Coce. eu nu mă pot hotărî...

---

VIZUALIZĂRI: 5663 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI