Trogir si Split

TIPĂREȘTE

Am plecat de la Plitvice Jezera cu destinatia Trogir. Chiar daca se mai incalzise afara fata de ziua precedenta cand fusesera 4 grade, noi eram imbracati destul de gros (trening). Ne imaginam, dar nu puteam sa banuim cam ce temperatura ne astepta la Trogir.

Am ales sa ocolim autostrada, nu din cauza banilor sau pentru ca era distanta mai mare cu 10 km (ajungeam mai repede tinand cont ca mergeam cu viteza mai mare), dar am dorit sa vedem cat mai mult din Croatia si in special zona mai putin vizitata de turisti.

In Udbina (un mic orasel) ne-am oprit la o banca si am schimbat bani; ne-am aprovizionat cu ceva apa si dulciuri de la un magazin alimentar si ne-am continuat drumul spre Trogir.

Alegerea noastra s-a dovedit a nu fi foarte inspirata, deoarece cu exceptia unei portiuni de munte cu multa verdeata, nu am avut ce sa vedem (parea mai mult o zona stancoasa), iar drumul a fost mai mult pustiu.

Pe drum am inceput usor-usor sa mai dam cate o haina jos de pe noi, pentru ca temperatura crestea. Am ajuns in jurul orei 17 la Trogir si erau 27 de grade Celsius.

Oraselul, un adevarat muzeu in aer liber, " ne-a cucerit” din primul moment: o parte intins de-a lungul marii (cu o promenada care-ti lasa posibilitatea sa contemplezi in voie), cu stradutele in stil venetian, cu multe barci si pescari si o alta parte, suspendat pe o colina.

Trogir (Tragurion) este denumirea data de greci in sec. IV i. Hr.

Mai tarziu, Trogir a devenit municipiu roman «Tragurium Civium Romanorum ».

In 1420 orasul a fost ocupat de venetieni dupa o lunga lupta, in care acesta a fost grav devastat. Ocupatia a durat pana in 1797, timp in care Trogir a fost refacut, au fost construite palate, case, turnuri, cetati.

Din 1997, Trogir este patrimoniu cultural mondial UNESCO.

Pentru ca nu aveam rezervare, am inceput sa cautam un loc unde sa ne cazam. Cautarea a durat ceva mai mult, pentru ca foarte putine vile aveau parcare proprie (iar pe noi asta ne interesa in mod special).

Am gasit in centru, pe marginea apei (iubesc marea foarte mult), vis-a-vis de pontonul unde acostau vaporasele care asigurau deplasarea intre Trogir si Split, o vila care apartinea familiei Zecic.

Camera curata, cu strictul necesar (fara aparat de aer conditionat, doar cu un ventilator, care sigur vara nu face fata), o terasa destul de mare si o baie micuta, dragutza si curata.

Am platit 35 euro/noapte (trei nopti), fara mic dejun, dar cu parcarea masinii in curte.

Frigider nu aveam in camera, insa exista in vila.

Nu am avut vedere spre mare, insa am avut vedere spre o gradina din care ne faceau cu ochiul un lamai, un lime si un copacel cu rodii.

Pentru ca aeroportul din Split era destul de aproape, avioanele faceau parte din peisajul zilnic, dar nu erau suparatoare.

In seara in care am ajuns in oras, am mers sa ne plimbam, “sa luam pulsul” orasului si sa mancam. Preturile ni s-au parut ceva mai maricele decat in zona Slunj-Plitvicka, dar tot am vrut sa mancam un Mix fish pentru 2 care costa 190 kune.

Am comandat si cate o ciorba de peste (mare greseala): era niste zeama, cu mult orez si cateva mici bucatele de peste. Ne-am convins ca nu are rost sa mai incercam ciorba sau supa in Croatia (mai incercasem pe langa Slunj si era supa la plic) si ca trebuie sa rezistam pana acasa.

Infometati, asteptam cu nerabdare platoul cu peste (langa noi la o masa 2 tineri comandasera acelasi lucru si doar ce fusesera serviti, iar platoul era de vis), insa “ne trezim” ca suntem serviti cu un platou Mix meat pentru 2.

Ii spunem ospatarului ca e o greseala, ca noi am comandat peste, iar el razand ne spune: “am inteles carne in loc de peste; daca vreti il schimb, dar mai dureaza! ”.

Pentru ca ne-a fost teama ca bucatarii sa nu se razbune si pentru ca eram infometati, am acceptat platoul cu carne. Era mancare cat pentru 5 persoane: 2 bucati carne de porc, 2 bucati de carne tip hamburgher, 4 buc. mici (imi scapa denumirea lor), 2 buc. snitele de pui, cartofi prajiti, salata. Mai mult de jumatate am cerut sa ne puna la pachet, pentru ca era imposibil sa mancam tot ce era pe acel platou.

La final, ospatarul ne-a incasat mai putin o apa plata (7 kune); in felul asta ne-a spus ca-si cere scuze pentru incidentul creat.

A doua zi am plecat la Split cu autobuzul (20 kune/persoana) si am coborat la capat de linie, aproape de centrul vechi.

Split este al doilea mare oras din Croatia si cel mai mare din Dalmatia. Este cunoscut pentru Palatul lui Deocletian si pentru Catedrala cu faimosul turn cu clopot. Palatul si tot centrul vechi fac parte din 1979 din patrimoniul cultural UNESCO.

Am petrecut toata ziua prin magazinele din palat, la terasele de pe malul marii si am mancat pizza la felie foarte gustoasa (10 kuna/felia).

Faleza din Split e intesata de cafenele, bancute si multe flori.

Ne-am intors cu vaporasul in Trogir (mijloc de transport in comun), iar biletul a costat tot 20 kune/persoana.

Trogirul ne-a placut mult mai mult decat Splitul (e si normal) pentru ca Trogir este o statiune turistica, iar Splitul imbina partea turistica cu partea industriala.

Intr-un viitor review o sa povestesc despre experienta mea in zona Opatija-Moscenicka Draga-Pola-Rovinj.

---

VIZUALIZĂRI: 5703 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI