Solin, Iordania Croației

TIPĂREȘTE

Solin, un nume pe care orice turist ce a trecut prin Split l-a auzit sau l-a citit pe o reclamă, un magnet ceva, este un orășel micuț, cu cea mai tânără populație dintre orașele Croației. Însă știe cineva cât de bătrân este Solin? Nu sigur. Povestea lui se datorează se pare unui împărat roman despre care am povestit câte ceva în articolele mele despre Split, Dioclețian. Căci Diocles, împăratul Dioclețian de mai apoi, s-a născut la Solin, așa că, după ce am vizitat palatul din Split, după ce l-am salutat în Peristillul lui, am zis că nu strică să ne facem o idee despre locul unde a copilărit. Altfel acest oraș cu un trecut interesant istoric și religios, ne rămânea necunoscut. Acest loc fiind aproape de Split, 4- 8 km, am dat o fugă la Solin, Salona de altă dată.

Drumul de la Split la Solin este interesant cu munții ce-și etalează nuanțele de gri asemeni argintului pe care l-au scos de aici romanii, al pantelor de piatră, cu misterele ce par a fi peste tot și pe care parcă ești tentat să le cauți. Noi am urmat din centrul orașului Split drumul până la singurul Kaufland din zona mărginașă, ne-am aprovizionat cu cele necesare și apoi, conduși de amabila Sophia am urmat drumul care se numește chiar Solinska ulica, bunișor și am ajuns rapid în mica așezare. Drumul de întoarcere a fost mai lung căci am vizitat și altă localitate dincolo de Solin așa că ne-am întors în Split pe șoseaua Ivana Pavla II și am continuat până la giratoriul mare de dincolo de Solin, de unde am urmat calea spre zona Palatului lui Dioclețian.

Ajunși în orașul Solin am avut o primă surpriză căci nu găseam o parcare de încredere, apoi am dat peste una mărișoară dar la care aparatele erau nefuncționale. Cunoscând sistemul lor de ridicare a mașinilor n-am vrut să riscăm și am întrebat cum este cu acele parcări, răspunsul a fost bun, dacă stăm 2 zile, nu-i problemă dar apoi trebuie mutată mașina în altă parcare! N-am înțeles logica, poate că urma să se lucreze ceva, nu știm și nici nu ne-a mai interesat, noi doream doar câteva ore. Odată rezolvată spinoasa problemă a parcării, am pornit la pas, totuși fără o țintă anume dar cu gândul de a ajunge la ruinele amfiteatrului. Am ajuns, după ce am bâjbâit puțin, la Poarta Caesarea.

Zidurile orașului le-am văzut parțial din mașină. Sunt resturi ale zidurilor de apărare ale cetății antice Salona, bine dezvoltată și care și-a permis pe parcursul a mai multor secole să ridice ziduri groase de până la 4 m lățime, cu mai multe turnuri de-a lungul lor. Zidurile au fost construite și îmbunătățite din sec. I î. Hr. până în sec. VI d. Hr., primele, cele ale localnicilor înainte de cucerirea romană sunt și acum prezente în interiorul orașului. Sunt impresionante mai ales prin uriașele blocuri de piatră folosite la construcție.

Poarta Caesarea este de fapt primul obiectiv la care am ajuns fără mașină. Poarta Caesarea este intrarea estică în orașul antic, se crede că cea mai mare dintre porțile cetății ce lega drumurile ce treceau prin Salona, destul de largă pentru a trece pe sub ea atât carele cât și oamenii. Deși descoperită în sec. XIX și excavată în sec. XX, cercetările n-au putut dovedi dacă a fost construită în sec. II î. Hr sau după cucerirea romană completă. Pentru că resturile vizibile azi sunt impresionante, a fost numită Cesarea după descoperirea ei. Drumul ce trecea pe aici ascundea apele râului Jadro prin câteva arcuri zidite cunoscute azi ca cele 5 poduri.

Amfiteatrul, ruine care nu sunt chiar originale, se află în partea de nord-est a zidurilor cetății și este parțial incorporat în acesta. Se zice că a fost construit de romani în sec. II dar undeva sub zona centrală este o inscripție despre care se crede că este menționarea actului de donație făcută de un locuitor bogat al Salonei. În zona Porții Pompae, locul pe unde intrau gladiatorii în arenă, este un indicator că s-ar fi găsit în acest amfiteatru un oratoriu creștin din sec. VI dedicat martirilor creștini uciși în arenă. Amfiteatrul antic a fost demolat parțial de venețieni în sec. XVI - XVII pentru a nu se adăposti turcii aici, din pietrele lui construindu-se alte clădiri dar a fost reconstruit prin anii 1950, se pare destul de modificat față de cel inițial. Așa cum este văzut azi cu intrările în rază pentru oameni și animale, avea o capacitate aproximată de arheologi la15 000- 18 000 persoane și pe o latură avea trei nivele. Alături de amfiteatru este indicatorul spre cimitirul gladiatorilor ce au murit în luptele din arenă, fiecare cu inscripția numelui, al țării și a armelor cu care a luptat.

“Manastirinele” este un loc pe care mi-am dorit să-l văd dar era închisă zona spre el, se pare că se făceau ceva săpături. Acolo a fost descoperit un cimitir interesant cu mormintele sub forma unor sarcofage înalte pe pereții cărora era povestită viața celui decedat sau scene biblice, uneori într-un mod haios ca la Săpânța. Despre acest loc am aflat întâmplător la tv. într-un documentar ce lămurea multe taine din viața creștinilor primelor secole așa că l-am avut pe lista obiectivelor dar n-a fost să fie.

Grădina turcească cu ruinele unei bănuite moschei nu le-am vizitat, am preferat răcoarea unei biserici. Dar cine ajunge în iulie sau august prin Solin, poate participa la serbările organizate în acest loc ce a fost construit de ocupanții turci în doar 15 zile, distrus de croați și refăcut de turci în alte 20 de zile. Este un loc celebru pentru rapiditatea cu care construiau turcii clădiri de piatră.

Termele romane le-am văzut de sus, din depărtare și sunt singurele care au fost deja decopertate, orașul are încă destule identificate și nescoase la lumină, semn că aici a fost un important centru roman.

Gospe od otoka/ Doamna noastră de pe insulă, este o biserică destul de nouă a orașului Solin dar importantă istoric. Construită în ultimii doi ani ai sec. XIX, la ridicarea turnului clopotniță arheologii aveau să facă o descoperire măreață pentru care se spune că au bătut clopotele bisericilor orașului mult timp. Aici s-a descoperit piatra de mormânt a reginei Jelena, spartă în zeci de bucăți, datată la sfârșitul primului mileniu (vă pomeneam de ea în articolul despre Zadar) și faptul că această regină a ridicat pe acest loc o biserică mare cu hramul Fecioarei, prima de acest fel din Croația, loc unde au fost îngropați câțiva regi croați începând cu sec. X, despre care tradiția populară spune că au fost 7, fapt confirmat de ceva documente medievale dar încă nu și arheologic. Biserica nu știu dacă păstrează ceva din dovezile scoase din pământ, degeaba ne-am purtat pașii până la ușa ei, era bine zăvorâtă. Se spune că piatra tombală a reginei Jelena este în interior și pentru acesta a venit aici papa Ioan Paul al II-lea. Nu am văzut-o și cum am citit că multe artefacte au ajuns la Split, inclusiv emblematicul cap al fetei din Salona, nu pot povesti. Site-ul cu descoperirile bisericii de acum 1000 de ani este subteran și am înțeles că se vizitează destul de greu, sunt ceva probleme datorită vecinătății cu râul Jadro care înconjoară mica insulă.

Jadro, “Iordanul croat” cum spun croații care au o cultură istorico-religioasă, este apa curgătoare cunoscută din antichitate, Solinska Rika, cea care a fost apreciată pentru puritatea ei încă din vechime și pentru care Dioclețian a construit un apeduct doar să o aibă în palatul lui de pe malul Adriaticii. Sunt documente vechi în care este pomenit râul și mai ales acela că a fost unul din motivele pentru care aici s-au stabilit romanii în 119 î. Hr. Azi este o apă curgătoare ce străbate orașul până la mare, este amenajat ca rezervație specială aici crescând păstrăvul mexican varietatea Salona, specie trecută în cartea roșie a Croației.

Moara de pe râul Jadro este o clădire mult mai nouă decât ruinele romane sau resturile bisericilor reginei Jelena. A fost construită și menționată în documente în 1711 și a funcționat până în 1960. Abandonată, ajunsă o ruină, asemeni tuturor morilor ce au funcționat pe râul Jadro, a fost refăcută de departamentul de cultură și de câțiva ani se poate vizita dar programul este total nepotrivit turiștilor ce nu stau mai mult timp în oraș. Orele 8 - 12 și 17 - 20 pentru vizite ne-au făcut să-i dăm doar ocol, să privim puțin interiorul prin geamuri, să ne distrăm cu rațele ce se lăsau purtate de Jadro și să ne îndreptăm spre o terasă din zona morii unde ne-am delectat cu păstrăvul, destul de mare dar foarte gustos.

Solin are multe ruine importante din perioada de început a istoriei croate, acestea încă zac în pământ sau acoperite de ape și este considerat ca cel mai mare și mai vechi parc arheologic al Croației, de aceea i se spune și “Iordania Croației”. De peste 100 de ani de când au început cercetări arheologice organizate științific aici, au fost descoperite statui, pietre inscripționate, fragmente de mozaicuri, resturi ceramice casnice, monede și bijuterii, obiecte ce se regăsesc majoritar în muzeele din Split dar și dovezi că aici a fost încoronat regele Zvonimir în 1076 Aici a fost cândva, până în sec. VII cetate puternică dar care a atras mereu invadatorii.

Solin este o așezare foarte veche, se pare din neolitic care s-a dezvoltat datorită poziției ei geografice deosebite. Se crede că cetatea întemeiată de iliri și menționată prima dată cu numele Salona în 119 î. Hr. când un consul roman și-a așezat aici tabăra militară pentru iarnă dar a uitat să plece cam 41 de ani, s-a dezvoltat foarte mult în timpul colonizării grecești. Ocupată apoi de romani în 33 Î. Hr., se dezvoltă și mai mult devenind “Colonia Martia Julia Salona”, important centru cultural, economic, politic și militar a cărui dezvoltare se datorează lui Iulius Caesar ce-l ridică la rangul de capitală a provinciei Dalmația. Se spune că aici s-a născut Diocles într-o familie de greci, cel care avea să ajungă din soldatul sărac, un mare și important împărat al Imperiului Roman, Dioclețian dar și unul din cei mai mari persecutori de creștini. Persecuția s-a încheiat oficial la puțini ani de la moartea împăratului dar pe ascuns aceasta a continuat. Cele trei cimitire ale martirilor creștini din acele secole sunt o altă dovadă a importanței deosebite de care s-a bucurat Solin. Centru religios creștin important, loc unde au pierit foarte mulți martiri, Solin este trecut prin sabie de popoarele migratoare, ocupat ceva timp de goți dar distrus de avari și slavi în sec. VII, când atacurile sunt atât de cumplite încât populația se mută în interiorul Palatului lui Dioclețian, după cum v-am povestit într-un articol nu prea vechi și așa începe să se dezvolte orașul Split iar Salona este părăsit un timp apreciabil. Că a fost o așezare importantă se vede și pe columna romană unde este înfățișat Traian primit de localnici când se întorcea din campania împotriva Daciei.

Azi Solin este o așezare frumoasă cu mult tineret și copii - vârsta medie este undeva la 34 ani - orășel ce se dezvoltă, probabil că în viitor turiștii vor da năvală și aici ca în Split. Deja a fost numit “orașul prieteniei” pentru amabilitatea locuitorilor lui și, atât cât am interacționat, pot spune că este adevărat. Aici în lunile de vară se organizează multe festivități cu iz istoric pentru turiști, unele chiar interactive. Vizitarea ruinelor vara se poate face și cu un autobuz local, trebuie întrebat la punctul de informare turistică. Noi nu am găsit acel autobuz în mai, eram în extrasezon.

Solin are multe atracții, nu doar ruine și fiind oarecum în suburbiile Splitului este ușor de vizitat. Are un punct de informare turistică chiar în centru, în reamenajare pentru câteva zile în mai dar despre care aveam să aflăm că este întreținut de oameni inimoși. De la autogara din zona portului în Split, sunt destule autobuze care circulă la Solin deși cred că o cazare de o noapte pe malul râului Jadro este mai interesantă.

Pentru importanța sa istorică, pentru terasele de pe malul râului Jadro unde se mănâncă bine dar și pentru liniștea plăcută din mica localitate, pot să spun fără teamă că merită un popas mai lung sau mai scurt.

Webmaster, te rog dacă se poate youtube

Mulțumesc.

---

VIZUALIZĂRI: 2391 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI