Marrakech - o lume multicoloră și fascinantă (1)

TIPĂREȘTE

Nu mai fusesem până acum în Africa și am decis să încep cu singura țară încă extrem de „europenizată” pentru a nu simți un șoc cultural foarte mare. Mă gândisem de la început că e foarte posibil să nu îmi placă, că nu o să mă integrez în haosul și agitația africană,   că o nu o să mă simnt deloc în singuranță.

Am plecat cu mindset-ul pregătit pentru tot ceea ce era mai rău deși, intrinsec, am fost sigură că voi fi, cel puțin, fascinată de această lume.

Și am fost!

Ceea ce am vizitat în Maroc mi-a arătat că această țară e plină de contraste: cele mai multe te lasă fără grăi și te poartă într-o lume atât de  vibrantă că devine imposibil să nu îți dorești să vezi și să cunoști și mai mult.

Lasă-te purtat pe străzile din Jemaa el-Fna și savurează un suc de portocale

Încearcă să te trezești dis de dimineață și, după un mic dejun copios (clătite, turte, miere, omletă și ceai de mentă) plimbă-te pe străduțele înguste ale Medinei  (în Maroc zidurile vechi ale orașelor înconjoară piața – numită Medina).

Orice indicator din Marrakech își arată drumul către Jemaa el-Fna, aproape imposibil să te pierzi (deși o secundă de neatenție și pari prins într-o buclă în care fiecare tarabă și fiecare casă pare aceeași). De ce Jemaa el-Fna este atât de cunoscută? De ce e patrimoniu UNESCO? În timpul zilei găsești oameni grăbiți care încearcă să vândă marfa și să negocieze fiecare diham, o lume dedicată turistului dornic să cumpere orice.

Seara, această lume colorată devine scena unui teatru viu, cu actori de toate culorile și speciile (de la localnici zâmbitori, la turiști pierduți total, la îmblânzitori de șerpi sau posesori de maimuțe jucăușe).

Orașul este încărcat de o istorie atât de veche încât e greu să te oprești la câteva rânduri pentru a o descrie. Dacă vrei să afli măcar câteva frânturi alocă-ți câteva ore bune pentru a descoperi misterele de la Palatele Badi și Bahia.

Palatul Badi:

Palatul Badi a fost opera regelui Saadian Ahmad al-Mansur Ed-Dahbi (Gold) (1578-1603) pentru a comemora victoria sa asupra armatei portugheze în bătălia celor trei regi în 1578. Suveranul a construit acest palat în apropierea camerelor sale private și era locul perfect pentru sărbători sau audiențe ale suveranilor statelor alăturate.

Palatul Bahia:

Palatul Bahia este de fapt o casă mare și foarte veche, în jurul căreia a fost ridicat un set de alte locuințe,   transformate de fapt în palat abia pe la secolul al XIX-lea de către arhitectul marocan El Mekki în numele marelui vizir Ahmed Ben Moussa.

In Marrachesh sunt nenumărate grădini în care te poți relaxa după multe zeci de kilometri printre bulevarde lărgi (în afară medinei) sau straduțe  înguste și aglomerate:

Majorelle:

Povestea grădinilor, însă, începe cu mult înainte de dragostea lui Yves Saint Laurent pentru ele; începe la 1917 când au fost desenate și create de către Jacques Majorelle, fiul unui cunoscut botanist francez.   În 1923 Jacques Majorelle a cumpărat terenul pe care a „elaborat” grădinile și a colorat atât pereții de la intrare cât și fântânile din interiorul acestora; albastrul care se poate vedea atât de strălucitor printre verdele luxuriant al plantelor, a căpătat și un numele de  „albastru Majorelle”, recunoscut și folosit intens în întreaga arhitectură.

Agdal:

Agdal sunt grădinile cele mai mari și importante din Marrakech, cu o istorie de peste 800 de ani, acestea sunt considerate Versailles ul islamic.

Există o veche casă la intrarea în parc, pe acoperișul căreia am putut să urcăm (este în paragină și este puțin periculos) și să cuprindem într-o singură privire imensitatea acestor grădini, imperiale (500 de hectare- dacă nu ai înțeles încă exact cât de mari sunt).

Menara:

Menara este o altă grădină din oraș, o soră mai mică a celei din Agdal (pe „doar 98 de hectare), ale cărei  alei sunt împrejmuite de măslini, construită sub dinastia Almohad, locul de picnic favorit al localnicilor.  

Citește despre istoria mocheilor – 100% cultura marocană:

Koutubia este una dintre cele mai frumoase moschei pe care le-am văzut (cel puțin de afară – nu se poate vizita decât de către musulmani). A fost construită în secolul al XII-lea și este un simbol al arhitecturii musulmane îmbinate artisc cu cea hispanico-maură și, inițial, nu a fost îndreptată către Mecca. Abia din 1162 mocheea incepe să capete splendoarea pe care o are azi, atunci când noul sultan decide să o orienteze către Mecca, dându-i numele de Koutubia – derivată de la numele breslei librarilor, care se află în imediată să apropiere.

De jur imprejul moscheei se află un parc micuț și foarte elegant, pe băncuțele căruia te poți odihni și asculta chemarea la rugăciune ce se aude din minaret de 5 ori pe zi; am mereu un sentiment extrem de pios când aud așa ceva (și l-am avut și în Istanbul și în Alacati) – ceva de te pătrunde deși nu ești credincios musulman.

Daca vreti mai multe detalii, puteti gasi si pe blogul meu persona: www.travelfunpassion.com

---

VIZUALIZĂRI: 9177 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI