O zi in Marrakes

TIPĂREȘTE

Marakech

Nu era planificata de gazdele mele o vizita aici. M-am tot gandit cum sa o fac posibila. Si cum o dorinta fierbinte nu ramane neauzita de Tatal ceresc, aflu ca prietena mea nu fusese la Marakech niciodata. Bucuria mea nu are margini, ii spun deschis ca un strain care nu a vizitat acest oras nu a vazut Marocul si ca doresc sa ii fac acest cadou pentru gazduirea mea atat de indelungata. Deci, cum am promis mie si voua, nu parasesc Marocul fara sa respir aerul din Marakech.

Din Casablanca ne pregatim sa vizitam orasul capitala sudului. 26 noiembrie 2010, ploiaia vine in rafale purtata de vantul ce bate dinspre ocean.

Autocarul ce ne duce pe un drum devreo 3 ore se umple si plecam la ora stabilita. Foarte interesanta imbarcarea. Fiecare autocar are propiul ,,angajat ,,care striga in gura mare destinatia finala.

Nu tare demult Marocul era numita tara fara drumuri. Ei bine, soseaua este perfecta si, spre deosebire de orase curat pe margine. Ploua necontenit (dupa un timp chiar si in autocar, la propriu). Intinderi imense de pamant rosu e tot ce poti sa vezi, semn ca te apropii de desert.

In 24 de ore nu poti avea pretentia sa vizitzezi Marakech-ul. Deci imi stabilesc din nou 2-3puncte pe care vreau sale ating si anume Moscheea Koutoubia, piata Jemaa el Fna si gradina Majorelle. Veti vedea ca au fost mai multe. Toata seara a plouat, dar entuziasmul nostru nu a simtit asta.

Orasul cel mai vizitat de europeni se pregateste sa ii intampine de sarbatorile de Craciun si Anul Nou. In vitrine brad impodobit.

Moscheea Koutoubia, sora geamana a celei din Spania construita de mauri, sta semeata de data aceasta riguros indreptata spre Mecca. Piata este un furnicar. Tarabe magazine, bazar, bijuterii, haine artizanat, tot ce vrei si tot ce nu ti-ai imaginat vreodata ca exista de vanzare. Bineinteles ca nu am ratat sa mananc melcii pe carei am vazut la televizor in Romania. Zeama de la sfarsit este delicioasa si picanta cu multe ierburi aromatice. Gradina Majorelle este o poveste chiar si pe ploaie. Albastrul ireal in care sunt vopsite ghivecele cladirea, bazinele cu pesi aurii, plantele exotice in acelasi perimetru cu cactusii desertului te obliga sa crezi crezi ca te afli in paradis.

Ne retragem la tanarul student care ne-a cazat si care ne-a oferit cina, dar care ne-a fost si ghid. Maine e o noua zi.

E greu sa scrii despre Marakech dupa Elias Canetti sau Maurice Druon. Marakech a dat numele statului Maroc. Calatorii care treceau pe aici in drumurile lor, erau numiti de berberi maroukech ceea ce inseamna ,,mergi repede ,,. Fiecare dinastie si-a lasat amprenta imbogatind arhitectura orasului. Iubit de toata lumea, personalitati de seama au cumparat aici palate sau case ascunse de palmieri. Printre ei Yves Sainte Laurent sau Alain Delon. Temporar au locuit aici regele Simeon al Bulgariei sau printul egiptean Fouad, dar si Maurice Druon. Muntii Atlas, cu piscurile inzapezite, stralucesc in departare, iar atmosfera e clara si cerului torid (pentru mine). Sunt 28 de grade Celsius. E soare. Vizitam Menara, un loc de refugiu pentru locuitori petimp de canicula. Intri pe o alee primitoare, larga, ajungi la un lac de vreo10 ha, iar de jurimtrejur maslini neproductivi printre care, vara lumea isi gaseste refugiul pentru un picnic (cam100 dehectare). Inca odata am noroc. E lume putina. Mise spune ca vara este imposibil sa savurezi privelistea lacului sau sa asculti linistea dintre maslini. Doar avioanele ce decoleaza de pe aeroportul din apropiere iti amintesc de faptul ca te afli intr-o metropola. Intalnesc un caligraf in limba araba. Un cadou inedit numele meu si al fetelor mele scris in araba intr-o caligrafie uimitoare, da am invatat sa imi ofer cadouri de suflet. Se fac poze pe camile sau ponei. Poti face o plibare cu una din zecile de calesti la piperatul pret de 100 dirhami. Nu ma tenteaza.

Mai trecem o data prin ,,orasul rosu" (95%din cladiri sunt vopsite in aceeasi culoare rosu pal caracteristic), vedem magazine, cafenele, si ne retragem pentru a manca dejunul si a ne indrepta spre autogara.

Un autocar ma vaduce innapoi la Casablanca, iar ziua urmatoare voi calatori spre Meknes.

Mai am putin pana revin in Romania. Daca mai am inspiratie, scriu si despre Meknes. In 15 ian sosesc in Bucuresti.

Va imbratisez,

dganea

---

VIZUALIZĂRI: 4139 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI