Minivacanța noastră în Marrakech, partea I

TIPĂREȘTE

Vacanța din ianuarie 2024 petrecută în Andaluzia, ne relevase minunățiile arhitectonice în stil maur din Alhambra, Granada și Sevilla care ne furaseră inimile și încă de atunci mă gândeam că ar merita din plin să vizităm Marocul, practic locul de origine al acestor influențe artistice care au dat naștere unor adevărate capodopere pe tărâm iberic, însă lipsa unui zbor direct m-a dat înapoi, până când acesta a apărut sub forma cursei Otopeni-Marrakech care ne-a picat mănușă.

Spuneam în articolul de cazare că minivacanța în Marrakech s-a desfășurat pe parcursul a trei nopți /patru zile, timp în care am rămas numai în oraș, după ce o vreme cochetasem cu ideea să luăm măcar o excursie prin GetYourGuide sau prin amfitrion, în afara orașului în munți și-ntr-un sat tradițional, dar ne-am răzgândit și am decis să avem o experiență cât mai completă în oraș, și dacă ne va plăcea, să revenim în altă vacanță mai amplă și mai cuprinzătoare.

   Așadar, am decretat: Marrakech să fie, pentru puțin peste 72 de ore!

Obișnuită să rezerv online bilete pentru obiectivele dorite a fi vizitate, am crezut că și pentru Marrakech ar fi cam la fel. Dar nu, s-a dovedit că nu a mers, pe toate website-urile unde am încercat mi se spunea că biletele se cumpără la fața locului, cu o singură excepție: Grădinile Majorelle, așa că am purces să cumpăr biletele cu vreo două săptămâni înainte de ziua vizitei, în ultima zi a minivacanței, luni 25 noiembrie 2024, la orele 09,30. Am achitat online suma de 660 MAD pentru o vizită completă la toate locurile vizitabile din complex și am primit biletele pe e-mail însoțite de descrieri pentru fiecare dintre ele.

Un alt aspect pe care vreau să-l menționez este cel cu privire la plățile cu cardul care au fost aproape inexistente, cu două excepții: în Mall Menara și la Le Jardin Secret unde am putut achita cu cardul fără probleme. În rest, peste tot ni s-a cerut numai cash, îmi răzbătea în urechi deja răspunsul când întrebam dacă pot plăti cu cardul: „Only cash!” , că făcusem deja o rimă în minte pe care o repetam obsesiv: „Only cash in Marrakech!”

Prin urmare, schimbul valutar a fost la putere, noroc că eu sunt prevăzătoare și iau cu mine euro atât numerar, cât și pe card/carduri. Rata de schimb a fost în jur de 10,30 MAD (între 10,28 și 10,35) pentru un euro, regăsită atât la casele de schimb din Piața Jemaâ El Fna, cât și la altele din jur sau chiar la celebrul hotel La Mamounia.

De circulat, am făcut-o foarte mult per pedes, dar am folosit și taxi-ul spre/dinspre Grădinile Majorelle de la Bab Doukala, din apropierea cazării noastre, contra sumei de 50 MAD/sens și, desigur, înapoi spre aeroport, contra sumei de 12€, la fel ca și la venire. Nu am folosit deloc mijloacele de transport în comun.

Vremea a fost foarte agreabilă între 22-25 noiembrie 2024, însorită și caldă, pe la prânz se atingeau 29-30°C, iar seara se mai răcea, dar nu sub 16-18°C, pesemne în munți scăderea temperaturii pe parcursul nopții era considerabilă.

Marrakech este un oraș foarte turistic, așa că în ceea ce privește vestimentația pot spune că, în ciuda faptului că Marocul este o țară musulmană, mi s-a părut destul de permisiv cu turiștii, fără restricții majore sau cu norme dure.

Despre Marrakech, al patrulea cel mai mare oraș al Marocului, cu o cultură impresionantă și un vibe aparte vă invit să citiți pe wikipedia.org și pe visitmorocco.com pentru a vă edifica cât mai bine.

După seara sosirii, când eram foarte nerăbdători să dăm o tură prin Piața Jemaâ El Fna, s-a dovedit că și în zilele următoare, această veritabilă inimă a orașului, din care pulsează viața tumultoasă și ritmul vibrant al urbei, fostă capitală imperială, a fost principalul obiectiv către care duc toate drumurile. Adevărul este că acționează ca un magnet îndemnând pe toată lumea s-o vadă și să-i cunoască atracțiile, nu degeaba a fost declarată în 1985 parte din patrimoniul UNESCO deoarece reprezintă o extraordinară „vitrină” a culturii marocane.

Este greu de imaginat să existe o piață mai haotică, mai pestriță, mai frenetică și mai fascinantă decât aceasta, un loc care să ofere din zori până la miezul nopții și chiar după acesta, un spectacol așa de incitant. În uriașul spațiu de formă dreptunghiulară, flancat de clădiri roșiatice, se întâlnește un amalgam de oameni: vânzătorii de fructe și sucuri de portocale în spatele marilor tonete numerotate, sacagii cu veșminte bizare sunând din clopot și împărțind apă în cupe de alamă, din burdufuri din piele de capră.

De asemenea, aici se adună vracii care-și desfac tarabele cu leacuri pentru orice, ghicitorii care-și înșiră cărțile gata să prezică viitorul, dresorii de condori sau maimuțele, îmblânzitorii de cobre și alte lighioane târâtoare, femeile berbere, acoperite în negru din cap până-n picioare, care-și ademenesc clienții cu cataloage cu modele complicate de tatuaje cu henna, pe care le execută cu mare pricepere și rapiditate. Spre seară, își fac apariția comercianți care prepară mâncare pe loc, acrobați cu numere demne de arena circului, dansatori, povestitori carismatici în jurul cărora se strâng curioșii, pe scurt, o nebunie de lume pestriță de tot! Atenție, aici în piață nimic nu e gratis, cum te observă că ai fi interesat de ceva anume, te abordează unul, apoi mai mulți fac front comun ca să-ți subțieze buzunarul! Însă te poți plimba liniștit fără să privești insistent nimic și să refuzi politicos (La, shukran! ) tot ce ți se propune și nu te agasează nimeni.

 Prima zi petrecută integral în Marrakech a debutat, după micul-dejun copios de la cazare, cum altfel, cu o vizită în Piața Jemaâ El Fna care avea cu totul o altă înfățișare dimineața pe lumină, fără agitația și fără zgomotele excesive de cu seara. Toată lumea își consumă energia pentru a se pregăti de o nouă zi benefică.

Am luat pulsul pieței dându-i roată și pătruzând în mijlocul său, și apoi ne-am oprit la o casă de schimb dinspre souk pentru converti o sumă mai consistentă în euro, la cursul de 10,30 MAD/€.

Mai înainte de toate, aveam o singură dorință: hotelul La Mamounia, după tot ce citisem aici pe AFA, cu speranța că vom avea și noi norocul să putem fi primiți să-i admirăm grădinile și Salonul Celebrităților.

Ca să înțelegeți ce înseamnă acest stabiliment deosebit, unul dintre hotelurile de lux de cea mai înaltă clasă din lume, vă invit să citiți articolul colegului @adso care mi-a sădit și mie curiozitatea și mi-a dat imboldul de a-l vizita, dar și pe cel al @mprofeanu.

Hotelul are un website propriu foarte bine pus la punct, organizat până în cele mai mici detalii și foarte atractiv mamounia.com/fr/.

Ca să ajungem la poarta hotelului, am luat-o spre Moscheea Koutoubia pe o arteră largă unde simțul olfactiv este profund afectat din cauza caleștilor ai căror cai emanau mirosuri greu de suportat, pe cât de frumoase și gătite sunt cabalinele, pe atât de respingător este izul răspândit în aer. De aici, se poate lua o trăsură pentru plimbare prin oraș, însă prețul trebuie negociat dur de la început cu vizitiul pentru a evita surprizele neplăcute.

Apoi am trecut pe lângă moscheea Koutubia, situată la 200 m sud de piață, căreia i-am dat un ocol și, desigur, i-am fotografiat cu zel frumosul minaret care seamănă leit cu turnul Giralda al Catedralei din Sevilla, de altfel fiind construite în același stil arhitectonic almohad cam în aceeași perioadă, pe vremea când sudul Spaniei era ocupat de mauri. Minaretul este vizibil de departe și reprezintă un reper de seamă al orașului.

Moscheea nu poate fi vizitată în interior de nonmusulmani, așa că cel mai nimerit este să-i fie admirate zidurile roșcate și minaretul înalt de 77 m, împreună cu celelalte elemente ale complexului: ruinele primei moschei (almoravidă) , celei dinaintea acesteia, mausoleul alb al Lalla Zahra  (o clădire micuță cu o cupolă în vârf), o figură importantă în tradiția religioasă locală fiind venerată de femeile din Marrakech, pe urmă, în imediata vecinătate se află Grădinile Lalla Hassna, un parc cu fântâni și vegetație bogată prin care este o reală plăcere să te plimbi. Pe când luaserăm la pas parcul, lângă fântâna centrală, câțiva sacagii făceau gălăgie de mama focului din clopote în timp ce stăteau la pozat lângă un grup de turiști francezi conduși de un ghid ce le aranjase această întâlnire.

Ajunși în fața hotelului La Mamounia, vizibil emoționați, ne luăm inimile-n dinți și îi întrebăm pe prezentabilii domni de la pază dacă ne pot primi să vizităm puțin interiorul, fiindcă așa mersese vestea că și oamenii de rând ar putea avea acces la vizite limitate. Foarte politicoși, gardienii ne răspund că după orele 11 vom avea acces în perimetrul hotelului, în acel moment fiind cam 10,30. Bucuroși, nevoie-mare, ne mai învârtim nițeluș prin zonă și la 11,00 ne înființăm în fața hotelului, doar că în fața noastră un grup mare de francezi ne-o luase înainte.

După ce suntem invitați să ne lăsăm băgăjelele pe bandă ca la aeroport, iar noi am trecut prin detectorul de metale exact ca la aeroport, suntem poftiți să trecem în curte, mai apoi în hotel, să traversăm spre grădină. În interiorul hotelului ni s-a spus că avem voie să fotografiem și să vizităm Salonul Celebrităților, holul principal, precum și alte incinte, totul fără a deranja în vreun fel oaspeții hotelului.

Atât bun gust, clasă și rafinament clasic îmbinate cu modernul și luxul marocan, nu cred că aș putut să văd vreodată și am fost fericită să pot păși și eu acolo unde au făcut-o înaintea mea nenumărate personalități: Winston Churchill, Franklin D. Roosevelt, Charles de Gaulle, Charlie Chaplin, Omar Sharif, Kirk Douglas, Alfred Hitchcock care era legat special de acest loc unde a turnat și scene din două filme ale sale. Am mai văzut pe pereți, sub forma autografelor însoțite de fotografii, urmele prezenței în hotel a: Richard Nixon, Bill Clinton, Nelson Mandela, Grace de Monaco, Catherine Deneuve, Will Smith, Salma Hayek, Salman Khan, Jennifer Aniston și mulți, mulți alți oaspeți celebri, că nu cred că mi-ar ajunge câteva pagini pentru a-i menționa.

Grădina hotelului, desfășurată pe 6-7 ha este o minunăție de flori, cactuși, palmieri, vegetație, gazon, îngrijită și pusă la punct în cele mai mici detalii, despre care nu mai insist. Sincer, am plecat după mai mult de o oră petrecută în La Mamounia, deși nu ne mai venea să plecăm prea curând, și parcă pluteam de fericire, că ni se oferise privilegiul să călcăm într-un loc așa de exclusivist și select.

La întoarcerea prin piață, ne-am oprit la Restaurant Argana pentru a lua masa de prânz, apoi ne-am îndreptat spre Le Jardin Secret (Grădina Secretă)  „vecina noastră” , în sensul că se află în proximitatea cazării noastre.

Date de identificare

Adresă: Rue Mouassine, 121,40030Marrakech Medina, Morocco

Website: lejardinsecretmarrakech.com

    E-mail: info@lejardinsecretmarrakech.com

Tel. : +2120524390040

Bilet de intrare: 100 MAD plus încă 40 MAD pentru turn/persoană.

Le Jardin Secret, situată în inima Medinei din Marrakech, vizavi de restaurantul Café Arabe, în cartierul Mouassine și în apropierea Madrasei Ben Youssef (școală coranică), Grădina Secretă este o adevărată capodoperă florală și arhitecturală. O destinație emblematică de vizitat în timpul unui sejur în Marrakech, Le Jardin Secret se lasă descoperită ca un complex care cuprinde două grădini, numeroase clădiri, inclusiv unul dintre cele mai înalte turnuri din Medina, și o mulțime de locuri de relaxare între vizitarea obiectivelor turistice, cu opțiunea de a savura o ceașcă de ceai la o cafenea cu terasă sau de a clăti ochii în magazinele de suveniruri din interior. 

Desigur tema apei, atât de importantă pentru un complex cu grădini, chiar și pentru unul de dimensiuni mai mici, este prezentă prin canale mici de circulație a acesteia, fântâni și bazine tip piscină.

Povestea locului începe la sfârșitul secolului al XVII-lea, când palatul care se afla pe locul Grădinii Secrete a fost complet distrus în urma declinului dinastiei saadiene. Abia în secolul al XIX-lea, terenul a fost achiziționat de o persoană influentă, cu dare mână, care l-a reabilitat și renovat. De la mijlocul secolului trecut, din nou proprietarul s-a prăpădit neamaiavând nimeni grijă de ansamblu, așa încât locația nu a mai fost întreținută în mod regulat începând să se degradeze și să devină ruină. Terenul a fost astfel abandonat și abia la începutul anilor 2000, mai exact în 2008, lucrurile au început să se schimbe pentru acest loc cu imensul său potențial.

Atunci a apărut ideea de a se restaura întreaga proprietate, spre a fi transformată într-un muzeu în aer liber. Timp de aproape opt ani, a fost complet reconstruită, cu scopul final de a primi foarte curând numeroși vizitatori. În martie 2016, Grădina Secretă și-a deschis oficial porțile, spre încântarea locuitorilor și turiștilor din Marrakech.

Pe lângă arhitectura grandioasă a fostului palat, renovat cu bun gust, vizitatorii pot explora acum o grădină exotică, care prezintă numeroase specii de plante din toată lumea, precum și o grădină islamică. În plus, aici coexistă un restaurant cu vedere la întreaga grădină, o cafenea pentru o pauză relaxantă la soare și diverse magazine de unde puteți achiziționa o gamă largă de suveniruri din acest loc unic din cultura marocană. În plus, există un spațiu destinat expozițiilor periodice de artă.

Grădina Exotică reunește numeroase plante din întreaga lume, în timp ce Grădina Islamică prezintă mai mult specii de măslini și portocali, precum și lavandă parfumată. Înființată inițial pentru a iriga diversele parcele de teren, Grădina Islamică este un loc sacru, guvernat de reguli geometrice foarte stricte, unde ordinea musulmană este impusă radical dezordinii naturii sălbatice.

Turnul Grădinii Secrete oferă o priveliște pur și simplu spectaculoasă asupra Medinei și a împrejurimilor sale. Aceasta atinge înălțimea unora dintre minaretele din Marrakech, însă nu ceva wow. Urcușul în turn se face din jumătate în jumătate de oră și, cel mai interesant, un ghid asigură acolo sus cele mai frumoase și utile explicații despre obiectiv și nu numai.

Pot spune că a fost singurul loc din Medina în care am consumat alcool, în sensul că am băut câte o bere Casablanca, precum și singurul obiectiv turistic pentru care am putut cumpăra bilete cu cardul, în concluzie, unul dintre cele mai moderne și cele mai civilizate locuri pe care le-am întâlnit în Marrakech, în opinia mea. De asemenea, se asigură free wi-fi cu un semnal foarte ok și, odată cu achitarea biletelor, am primit un pliant cu info și hartă a locului.

 Fiindcă se făcuse foarte cald, ne-am propus să tragem o fugă acasă să ne schimbăm hainele. Acolo ne-am întâlnit cu Salah pe care l-am consultat în privința obiectivelor din împrejurimi. Acesta ne-a recomandat cu căldură Madrasa (Medersa) Ben Youssef, dar și Muzeul Marrakech și Almoravid Koubba, situate foarte aproape unele de celelalte.

Am vrut să începem cu Madrasa, însă din cază că era o coadă zdravănă la bilete, ne-am zis să nu pierdem timpul și să mergem alături, la Muzeul Marrakech (Musée de Marrakech) .

Date de identificare

Adresă: Piața Ben Youssef, Medina Marrakech

Program: 9:00 - 18:00

Bilet de intrare: 50MAD/pers.

Găzduit de vechiul Palat Mnebhi, o capodoperă a arhitecturii hispano-maure, Muzeul Marrakech este o adevărată odă adusă artei marocane. Palatul este un exemplu de arhitectură marocană de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, unul dintre numeroasele de astfel de palate construite de elitele bogate în această perioadă.

Patio-ul său monumental, dominat de un frumos candelabru din alamă sculptată, este locul favorit pentru expoziții temporare și permanente: ceramică, monede, bijuterii și lucrări contemporane, precum și alte teme în secțiunile sale de bucătărie și hamam. Acest muzeu joacă un rol central în conservarea patrimoniului, oferind un dialog subtil între tradiție și creația modernă. Inițial aici era o grădină deschisă (riad) , plantată cu copaci, dar astăzi este complet pavată și acoperită. Palatul avea și terase cu acoperiș, cu un menzeh (pavilion) care îi oferea vedere asupra restului orașului. De asemenea, era dotat cu multiple facilități tipice palatelor mari, cum ar fi bucătării și un hamam (baie) - acesta din urmă distingându-se prin camerele sale caracteristice cu cupolă și boltire.

Muzeul deține o colecție diversă de obiecte de artă tradițională din diferite regiuni ale Marocului cum ar fi arme, covoare, costume, ceramică din Fes, bijuterii berbere, obiecte liturgice evreiești, etc.  

 Fondatorul Musée de Marrakech a fost Omar Benjelloun, inginer de formație, un prosper om de afaceri, pionier în lumea industriei auto, persoana care s-a ocupat eminamente de acest muzeu, care din păcate acesta a decedat în anul 2003. De atunci, soția sa, Lazraq Naima Benjelloun a preluat toare îndatoririle în ceea ce privește Musée de Marrakech, în sensul că își înlocuiește cu mândrie soțul în toate acțiunile ce presupun prezența marii personalități oriunde.

 După ce am vizitat Muzeul Marrakech în aproximativ 40-45 minute, ne-am zis să nu ratăm nici Almoravid Qoubba, din imediata vecinătate, adică singurul monument de arhitectură din timpul Dinastiei Almoravide (1040-1147) care a supraviețuit în Marrakech.

Date de identificare

Adresă: Piața Ben Youssef, Medina Marrakech

Program: 9:00 - 18:00

Bilet de intrare: 100MAD/pers.

Almoravid Qoubba (Cupola Almoravidă) a fost probabil anexa de abluțiune a moscheii construite de Ben Youssef, fiul emirului almoravid Yusuf ibn Tashfin, conducătorul orașului de la acea vreme, în mod surprinzător nefiind demolată de almohazi care s-au străduit să șteargă toate urmele înaintașilor lor, dar a fost îngropată sub mormanele de moloz provenite de la reconstrucția moscheii învecinate.

Acest pavilion a fost descoperit în anii `50 ai secolului trecut și a fost perfect restaurat, considerat astăzi un extraordinar „catalog” al evenimentelor de arhitectură almoravidă care au intrat în arhitectura hispano-maură almohadă: arcuri în potcoavă, ornamente sofisticate cu simbolurile conurilor de pin, palmierilor și frunzelor de acant, merloane zimțate și un dom sprijinit pe o bază crenelată.

 Vizita sitului nu a durat mai mult de un sfert de oră, mi s-a părut destul de scumpă față de ceea ce oferă, însă pesemne se urmărește recuperarea cât mai grabnică a cheltuielior de restaurare a complexului, deloc mici din ce se deduce. Pasarele de sticlă, trepte urcânde și coborânde în areal acompaniate de balustrade de inox, alei pietruite, ziduri refăcute, bazine reabilitate, fântâni reconstruite, toate acestea au fost foarte bine restaurate și puse în lumină, ceea ce explică pe deplin acțiunea amplă prin care a trecut tot complexul.

Există și o sală cu câteva exponate și panouri explicative care informează turistul asupra ceea ce urmează să viziteze, absolut pertinent pentru a justifica un preț măricel al biletului de acces.

Următorul obiectiv avea să fie minunata Madrasa Ben Youssef, dar despre aceasta în articolul următor, fiindcă acesta mi-a ieșit oricum prea lung...

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 222 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI