Plimbare prin Marrakech – prima zi

TIPĂREȘTE

În vezi impresii am vorbit despre cazarea de trei nopți din Marrakech, în vezi impresii despre mesele luate în Marrakech, acum voi vorbi despre cele două zile pline petrecute acolo, dar mai întâi câteva cuvinte despre oraș.

Marrakech a fost întemeiat anul 1070 de Abu Bakr ibn Umar, conducător al dinastiei Almoravide, pe locul unei așezări berbere vechi din neolitic. Pe la mijlocul secolului 12 a fost cucerit și devine capitala dinastiei Almohadă iar pe la mijlocul secolului următor este cucerit de dinastia Marinidă. La începutul secolului 16 este cucerit de dinastia Saadiană care-l face capitala unui Maroc unificat devenind astfel una din capitalele imperiale ale Marocului.

În perioadele următoare Marrakech s-a dezvoltat permanent ca un oraș modern, ajungând astăzi cu o populație de peste un milion de locuitori al patrulea cel mai mare oraș din Maroc, după Casablanca, Rabat și Fès. Este cunoscut pentru frumusețea sa arhitecturală, grădinile sale impresionante fiind un important centru cultural și turistic, anul trecut vizitat de aproximativ 4 milioane de turiști. Are două zone turistice mari, importante, Medina (Orașul Vechi) și Guéliz (Orașul Nou). 

Medina Marrakech, un păienjeniș de străzi și alei înconjurate de ziduri, plină de culori, miresme, sunete ce trăiește în jurul Pieței centrale Jemaa el-Fnaa, declarată în 1985 parte a Patrimoniului Mondial UNESCO, este una dintre medinele din Maroc cele mai vechi și una dintre cele mai frumoase. Zidurile Medinei și foarte multe clădiri din Marrakech sunt construite dintr-un lut și nisip specific regiunii, care au o nuanță distinctă de roșu-ocru, culoare ce dă orașului un aspect uniform și distinctiv, ce rezonează perfect cu peisajul arid și culorile naturale din jur, clădirile capătă o strălucire caldă și aurie când apune soarele, crescând și mai mult farmecul orașului și supranumindu-l „Orașul Roșu”, „Orașul Ocru”. Fondată în secolul 11, odată cu orașul, a fost înconjurată în secolul 17 de ziduri de protecție cu porți de acces și turnuri de apărare. 

În prima dimineață am început plimbarea pe la ora 10. Nu este ora noastră obișnuită de începere a plimbărilor, dar, cu o zi înainte, plecasem din Pitești pe la ora 8 dimineața și sosisem în Marrakech noaptea târziu, pe la 2 și jumătate, la Riadul Malfa unde eram cazați.  

De la Riad am plecat pe jos spre Palatul Bahia, aflat în Rue Riad Zitoun el Jdid la circa 1,3 kilometri. Voiam să vedem Medina și pentru că în drum era un Oficiu Poștal voiam să schimbăm niște euro. Am schimbat euro și lângă el am descoperit un muzeu interesant, Musée de l'Art Culinaire Marocain (Muzeul de Artă Culinară Marocană) din Rue El Bahia, pe care mi-am propus să-l vedem seara la întoarcere. Nu l-am văzut pentru că seara nu am mai trecut pe acolo. În Palatul din secolul 18 bogat decorat cu zellige, tencuială sculptată și lemn de cedru pictat manual sunt organizate expoziții interactive despre istoria culinară a Marocului, demonstrații de gătit, cursuri de copt, iar Cafeneaua de pe terasă oferă priveliști spectaculoase. Este deschis zilnic între 9 dimineața și 20, costul fiind de 70 Dh. Mai multe detalii pe contul moroccancam.com. 

În câteva minute am ajuns la destinația noastră, Palais Bahia (Palatul Briliant) construit la sfârșitul secolului 19 de către marele vizir Si Moussa, extins mai târziu de fiul lui, Ahmed Ba Moussa ca un palat vast și magnific pentru Bahia, una dintre concubinele sale preferate. Extinderea din diferite etape face ca Palatul să pară un labirint cu nenumărate încăperi și coridoare ce duc spre patiouri și grădini riad luxuriante. 

Interioarele sunt deosebite: podele cu mozaicuri, pereți placați cu ceramică și plafoane pictate în culori vibrante, sculpturi în lemn și tencuieli ornamentale, arcade decorative și frumoase muqarnas. Palatul are site, palaisbahia.com, și poate fi vizitat zilnic între orele 9 și 17 contra unei taxe de 100 Dh pentru adulții străini, marocanii plătesc 30 Dh. 

Pe la ora 10:30 eram în Rue Rue Riad Zitoun el Jdid, 5 la Poarta de intrare, poartă cu arc maur (arc cu potcoavă numit și arc al cheii).  

Era mare aglomerație, sosiseră grupurile ce aveau Palatul în programul zilei, Bahia fiind vizitat anual de circa un million și jumătate de turiști. Am stat la coada de bilete, destul de mare la acea oră, nu suntem obișnuiți cu asemenea cozi noi mergând de regulă la prima oră, când grupurile de abia se adună la micul dejun iar la vizite vin doar singuraticii ca noi. La întorcere, puțin peste o oră, coada crescuse enorm, peste 50 de metri lungime cu câte 2, 3 oameni.  

Cât am stat la coadă am pozat pe alee bennerele cu poze ale principalelor elemente de artă tradițională marocană, era prima întâlnire oficială cu această artă, Bahia fiind primul obiectiv vizitat în Maroc.  

Am luat bilete și am plecat pe Aleea ce duce la Palat și ea plină de turiști ajungând la   Curtea Riadului Mic cu o Fântână în mijlocul ei și înconjurată de Porticuri cu arcade din lemn pe socluri de zidărie, Pridvoare pentru camerele Riadului Mic. Am văzut și pozat câteva Camere bogat decorate, cu stucatură (cornișe, ancadramente la uși), zellige colorate și, în mod deosebit, cu spectaculoase tavane din lemn sculptat și pictat. 

Am ieșit în Curtea Mică și de acolo am intrat într-o Sală de Recepție mobilată și decorată tradițional. Ajunși la Riadul Mare, printr-un Hol imens am intrat în Apartamentul privat al Nobilei Soții cu o Sală de Recepții mult mai mare și mai împodobită ca cea din Riadul Mic. Mi-a plăcut Dormitorul, simplu, elegant și nu foarte mare. 

Am trecut în Curtea Mare, și ea cu o Fântâna în mijlocul ei și înconjurată de Porticuri din lemn vopsite în albastru și portocaliu. De aici se vizitează Riadul Si Moussa, doar grădina cu fântâna frumos ornată, camerele erau închise publicului.

Ne-am mai plimbat prin palat, am mai pozat și după circa o oră și un sfert îl părăseam. Am trecut prin Jardin Sidi Hmed El Kamel cu multe magazine, totul era îngrijit, erau și câțiva palmieri. 

Am mers apoi circa 7 minute, 450 metri până la următoarea noastră destinație Palais El Badii (Palatul Incomparabilului) construit în secolul 16 de sultanul Ahmad al-Mansur, conducătorul dinastiei Saadiane, o combinație de stiluri tradiționale marocane și europene influențat de Palatul Alhambra din Granada. Are o Curte interioară dreptunghiulară de circa 1,5 hectare, cu o Piscină de aproape 200 metri pătrați și o Fântână monumentală, cu patru Pavilioane pe laturile ei, Pavilionul de cristal pe latura estică și Pavilionul audiențelor pe cea vestică, Pavilionul verde pe latura nordică și Pavilionul heliotrop pe latura sudică. Cu un impresionant și bogat ornat Turn în fața Piscinei era unul dintre cele mai mari palate ale vremii, iar mozaicurile complicate, coloanele de marmură și sculpturile ornamentate îl făceau și unul dintre cele mai frumoase. Cele 500 femei ce alcătuiau haremul sultanului și cele 360 de camere îl făceau și unul dintre cele mai populate palate. Astăzi, din Palat au rămas doar ziduri populate de sute de berze, cele mai multe ruinate dar mai sunt în picioare spectaculoase Metereze Pise, metereze făcute din pisé (lut roșu) marocan, de culoare roz-roșcat cu o mulțime de găuri în ele, iar Livezile de portocali plantate sub nivelul solului răcoresc și parfumează aerul ca și atunci. In interior erau și două expoziții.

Palatul are site, badipalace.com și poate fi vizitat zilnic între orele 9 și 17 contra unei taxe de 100 Dh adulții străini, marocanii plătesc 20 Dh. 

După vreo 45 de minute părăseam palatul și continuând plimbarea după vreo 10 minute, circa 750 metri am ajuns la niște trăsuri cu cai frumoși și puternici care așteaptau turiști să-i ducă la plimbare. Eram în Rue de La Kasbah, în față la Moulay El Yazid Mosquée, Kasbah Mosquée, una dintre cele mai vechi și mai importante moschei din oraș, construită în ultimii ani ai secolului 12, cu un frumos minaret înalt de vreo 25 de metri bogat decorat cu faianță turcoaz, cu fațada porții împodobită cu motive geometrice și florale. Nu am înțeles de ce această Moschee poartă numele unui sultan retrograd și conservator de la sfârșitul secolului 18. Ca la mai toate moscheele, și aici, accesul nonmusulmanilor nu este permis așa că am văzut, am pozat și ne-am continuat plimbarea mergând 100 de metri până la Les Tombeaux Saadiens. Este un complex funerar regal construit între anii 1578 și 1603 de sultan, mărturie a puterii și măreției dinastiei Saadiene, cu arhitectură și design unic, punct culminant al arhitecturii marocane din acea perioadă. Este împărțit în două secțiuni, Mausoleul format din două Sanctuare și Curtea Grădină. 

Complexul are site, saadiantombs.com și poate fi vizitat zilnic între orele 9 și 17 cu o taxă de 100 Dh adulții străini, marocanii plătesc 20 Dh.

Ajunși la Complex am achitat taxa de acces și am mers în Curtea Grădină o zonă deschisă cu grădini bine întreținute în care se află morminte acoperite cu plăci de faianță zellige colorate în care odihnesc membrii familiei sultanului și alte personalități Saadiene, o combinație măiastră între grădinărit și arhitectură. Am văzut din exterior Sanctuarul Estic frumos decorat cu mormintele sultanilor și am mers să stau la coadă pentru a vedea Sanctuarul Vestic, bineînțeles doar din exterior, nu se intră la morminte. Sanctuarul Vestic este format din trei săli, Sala Mihrabului și ea cu morminte, Sala celor Doisprezece Coloane și Sala celor trei Nișe. După circa o oră am ajuns în dreptul ușii ce permitea pozarea și filmarea. Am ajuns la Camera celor Doisprezece Coloane, în care se află mormântul sultanului Ahmad al-Mansur și al altor membri importanți ai familiei sale. Sala este împodobită cu sculpturi laborioase din stuc, arcuri și coloane de marmură, plăci zellige deosebit detaliate și tavanul acoperit cu lemn de cedru, combinație reușită între arhitectura marocană și cea europeană. O minune ce am văzut acolo, merită efortul de a sta la coadă. De neratat! 

Am părăsit apoi Complexul îndreptându-mă spre Bab (Poarta) Agnaou din Rue Oqba Ben Nafaa, circa 200 de metri. Construită din piatră și cărămidă în jurul anului 1190 este cea mai frumoasă dintre cele 19 porți din Medina Marrakech. Are Fațada decorată cu motive geometrice și florale, cu inscripții caligrafice. 

Ne-am continuat plimbarea spre Moscheea Koutoubia, aflată undeva la 1 kilometru. Am trecut pe lângă Palatul Regal din care se văd doar ziduri și exteriorul porții, apoi prin Parcul Koutoubia cu diverse flori și plante locale, cu Alei umbrite de palmieri și portocali, cu bănci și zone de relaxare, cu Fântâni decorative ce aduc răcoare și frumusețe. 

Mosquée Koutoubia, finalizată în anul 1158, este cea mai mare moschee din Marrakech. Numele îi provine de la cuvântul arab „kutub (cărți)”, în perioada respectivă în jurul moscheii erau foarte multe magazine de cărți.  

Moscheea este renumită pentru arcurile sale decorative, lucrările complexe de faianță, și în mod deosebit, prin Minaretul ei decorat cu diferite motive geometrice, înalt de 77 de metri, este o referință în arhitectura islamică, model pentru multe altele printre care și Turnul Giralda din Sevilla. Interesante sunt cele Trei Bile din vârful Cupolei despre care povestea spune că au fost făcute din bijuteriile de aur ale soției „ctitorului” în semn de penitență că a măncat trei boabe de struguri în postul Ramadamului. Ca în mai toate moscheele din Maroc nu ne-a fost permis accesul.  Tot aici se află Ruinele vechii Moschei almoravide.

Am trecut prin Parcul Koutoubia și am mers în Parcul Lalla Hasna, vecinul lui, mai mult, amândouă parcurile fac parte din Grădinile Koutoubia. Este un parc mare, cu Alei simetrice și bine întreținute, cu Fântâni și Bazine decorative, care înfrumusețează și răcoresc parcul. 

Din Parc în vreo 5 minute am ajuns la Hôtel Mamounia din Avenue Bab Jdid, un centenar hotel de lux, cunoscut pentru ospitalitatea sa tradițională marocană și pentru eleganța sa. Are site mamounia.com/fr, email informations@mamounia.com. 

Este un loc de poveste care îmbină stilul și ambianța autentică marocană cu luxul modern rezultând o experiență unică și de neuitat pentru toți oaspeții săi, chiar și pentru cei care doar se plimbă printre trandafiri și palmieri, lămâi și portocali, cactuși și bambuși, strelitzia și alte flori, prin imensa Grădină ce se întinde pe 6 hectare. Are un Spa de 2.500 metri pătrați, 136 camere, 71 de suite și 3 riaduri fiecare cu 3 dormitoare, saloane, piscină și terase, iar restaurantele oferă specialități marocane, asiatice și italiene și, în grădină, o Cofetărie cu produse deosebite și prețuri pe măsură.    

Despre Holuri și Parter las pozele să vorbească, mai completează ele câte ceva și despre Grădină, eu mai spun doar că există o zonă numită Galeria Celebrităților cu fotografii și informații despre oaspeți celebri care au fost cazați la hotel de-a lungul timpului. Printre ei Winston Churchill, Franklin D. Roosevelt, Charles de Gaulle care a avut nevoie de un pat special, Charlie Chaplin, Omar Sharif, Kirk Douglas, Alfred Hitchcock care a filmat aici câteva scene din filmul său „Omul care știa prea multe” și despre care Mamounia spune că aici fiind atacat de un stol de păsări i-a venit ideea cunoscutului film „Păsările”. 

Am stat prin Mamounia mai mult de o oră, aș mai fi stat dar mai aveam de văzut în acea zi, am plecat spre Place Jema el-Fnaa, circa 900 de metri, trecând și pe lângă o grădină cu multe trăsuri, tot să te plimbi. În piață am mers la Dabachi Chez Cherif pentru pauza de masă, nu înainte de a ne răcori și energiza cu două sucuri proaspete de la tonetele pline cu fructe proaspete. Când l-am părăsit simțeam oboseala maratonului din ziua anterioară și am plecat spre Riadul unde eram cazați. 

A fost o zi plină, 9 ore de plimbare cu multe noutăți aflate, văzute, gustate. Mi-a plăcut totul, am fost surprinsă de ce am văzut în acestă primă zi de Maroc, m-a încântat medina, piața, palatele, moscheele. Mergeți acolo și nu veți regreta!  

---

VIZUALIZĂRI: 462 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI