Moscheea Koutoubia si medina Marrakechului

TIPĂREȘTE

In Maroc ar fi trebuit sa ajungem inca de acum 2 ani, pe cont propriu, insa datorita pandemiei acesta si-a inchis portile.

Am „pandit” site-ul MAE si atunci cand Marocul s-a deschis vizitatorilor, ne-am rezervat circuitul „Orasele imperiale” prin agentia de turism [... ], in perioada 22-30 aprilie. Agentia ne-a pus la dispozitie un charter Tarom si dupa un zbor de aproape 5 ore, am ajuns in Marrakech.

Din avion am vazut gradinile Agdal, cele mai vechi, acestea fiind de fapt imense livezi de portocali, maslini, rodii.

Am aterizat seara pe aeroportul Menara, foarte curat si cu un design modern, al doilea cel mai mare din Maroc, unde ne astepta Sorin, ghidul nostru simpatic si autocarul, nou-nout. Hotelul in care am fost cazati aici in Marrakech pentru prima noapte, dar si la intoarcerea din circuit a fost Wazo. E bine de stiut ca in Maroc trebuie sa ai bani cash, moneda locala fiind dirhamul (10 dh =1 euro), plati cu cardul nu prea ai unde sa faci. Un curs bun era chiar la o casa de schimb valutar din aeroport, insa ghidul s-a oferit sa ne schimbe euro sau dolari.

Prima zi efectiv petrecuta in Maroc a inceput cu un tur de oras in Marrakech, pentru care am platit 49 euro/persoana, care a inclus moscheea Koutoubia, Palatul Bahia si o vizita in medina, cu bazaruri si piata Jemaa el-Fnaa. Pe toata perioada sederii noastre in Maroc, am avut si un ghid local, Azizi, cu o experienta de peste 30 de ani, o persoana foarte respectata de localnici si in special de comercianti, foarte descurcaret„, uns cu toate alifiile” (noi l-am numit„dom' primar” ).

Orasul are 230 km2 si circa 1 milion de locuitori, cladirile au„culoarea apusului” , caramiziu, iar orasul vechi este inchis de ziduri metereze defensive, care au fost stabilite pentru prima data de catre Dinastia almoravida. Acestea au fost extinse de mai multe ori prin adaugarea de Kasbah (fortareata) si prin extinderea ulterioara a zidurilor pentru a cuprinde cartierul din jurul Zawiya din Sidi Bel Abbes. Au o lungime de 19 km, inaltime intre 6-8 m si ajung pana la o grosime de 2 m.

Majoritatea portilor din Marrakech au fost stabilite de la constructia initiala, dar cele mai multe au fost modificate in perioadele ulterioare si au fost adaugate si altele. Pe una dintre portile orasului, foarte bine conservata, am intrat si noi, Bab Jdid, trecand pe langa unul dintre cele mai scumpe hoteluri exclusiviste din lume, Mamounia, unde au fost cazate personalitati din lumea politica si artistica, existand aici un bar numit Le Churchill.

Autocarul a oprit in fata parcului Lalla Hasna, pe care l-am strabatut pentru a ajuge la primul obiectiv al zilei, moscheea Koutoubia, cea mai mare din Marrakech, care nu poate fi vizitata in interior decat daca esti musulman, ca mai toate moscheele din Maroc. Stilul arhitectural este cunoscut drept stilul marocan-andaluz, care a inspirat si Turnul Hassan din Rabat sau Giralda din Sevilla. Numele acesteia inseamna „vanzatori de carti” si reflecta una dintre preocuparile comerciantilor, care vindeau carti in piata din apropiere, ajungand la circa 100 de vanzatori. Turnul minaretului moscheii are 77 metri inaltime, fiind simbol al orasului. In varful acestuia exista trei globuri metalice asezate unul peste altul, care simbolizeaza cele trei religii: musulmana, iudaica si crestina. Azizi ne-a spus ca acestea ar fi fost facute din aur, care provenea de la regina acelor vremuri. Aceasta a fost pedepsita pentru ca in timpul ramadanului a mancat struguri, fiindu-i adunate toate podoabele din aur, topite si transformate in cele 3 sfere.

Langa moschee se gasesc si pilonii celei care ar fi trebuit sa fie prima moschee Koutoubia, despre care ni s-a povestit ca nu ar fi fost finalizata pentru ca altarul acesteia nu era proiectat spre rasarit, constructia fiind abandonata. Informatiile pe care le-am gasit eu insa, vorbesc despre ruinele unei moschei, care probabil a fost conectata la palatul regal de la acea vreme printr-un pasaj care permitea califului almohad sa intre direct in ea.

Pentru ca aminteam de ramadan, am nimerit si noi in plina perioada de post a musulmanilor, care reprezinta unul dintre cei 5 stalpi ai islamului, acestia neavand voie sa manance sau sa bea pe toata perioada zilei, prima masa servind-o pe la ora 19.30, iar ultima, pana in ora 4.

Pe aceeasi esplanada, se afla o constructie mica, vopsita in culoarea alba, despre care ghidul nu ne-a vorbit, insa am citit ca este Koubba din Lalla Zohra, mormantul unei femei mistice numită și Lalla Zohra, care a murit la inceputul secolului al XVII-lea si a fost ingropata aici langa moschee.  

Dupa ce am poposit in aceasta zona pentru fotografii, ne-am continuat vizita intrand in Kasbah Marrakesh, ce cuprinde: palatul regal (nu poate fi vizitat), resedinta de vara a familiilor regale, alaturi de cartiere si monumente, dintre care 2 au supavietuit, Moscheea Kasbah si poarta principală Bab Agnaou. Ne-am oprit in dreptul portii aflata in renovare, principala poarta de intrare in kasbah-ul regal, din orasul vechi, medina, intr-un zgomot continuu provocat de catre motociclete, masini, carucioare. Din kasbah mai fac parte si Mormintele Saadiene și ruinele Palatului El Badi, care nu erau in oferta circuitului nostru, dar pe care ne-am propus sa le vizitam pe cont propriu, in ultima zi a vacantei, cand aveam timp liber.

Am patruns in cartierul evreiesc, Mellah, invecinat cu flancul estic al Kasbah, in care candva evreii munceau in pravaliile deschise la parterul caselor, in timp ce la etaj aveau casele, cu balcoane. Deosebirea dintre cartierul evreiesc si cel musulman este ca la acestia din urma, casele nu aveau la exterior geamuri, balcoane, femeile neavand voie sa se arate strainilor. Medina, partea veche a orasului, este foarte aglomerata, cu stradute foarte inguste, tarabe unde gasesti tot felul de produse, de la condimente frumos mirositoare pana la carne si peste, cu miros nu tocmai placut.

Am strabatut Piata Jemaa el-Fnaa, un loc ametitor, in care candva avea loc comertul de sclavi. Aceasta este cea mai aglomerata piata, in care intalnesti de toate, dansatori, muzicieni, maimute, imblanzitori de cobre, intr-o mizerie greu de descris, un loc pe care noi l-am fi evitat, insa acesta face parte din oferta vacantelor de grup. In jurul pietei exista o multime de cafenele cu terasa, unde poti savura un ceai de menta aromat sau poti servi o tajina marocana. Pe terasa unui astfel de restaurant am servit si noi primul pranz in Maroc.

Ne-am oprit si in fata Ben Youssef Madrasa, cea mai mare scoala islamica din Maroc, unde veneau studenti din intreaga lume pentru a primi invatatura Coranului. Aceasta a functionat pana in 1960, cand s-a inchis, deoarece studentii s-au indreptat spre scoala rivala din Fes. Am vizitat si o farmacie berbera, unde ne-au fost prezentate uleiuri de toate felurile, folosite ca tratamente medicale, masaj sau uleiuri alimentare, in special uleiul de argan, care e specific locului, dar si cel de sofran, care este mai scump decat aurul. Bineinteles, ca dupa prezentare, majoritatea dintre vizitatori cumpara, la preturi care mie mi se par exagerate, produsele oferite la„preturi promotionale” .

Din oferta circuitului face parte si Palatul Bahia, despre a carui frumusete voi scrie ulterior.

---

VIZUALIZĂRI: 1870 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI