O plimbare ploioasa pe Insula Mainau

TIPĂREȘTE

Stand aproape de Augsburg, la niste prieteni, intr-o zi ne-am decis sa vizitam insula Mainau – insula florilor – despre care citisem cate ceva pe net si care ne-a atras imediat dupa descriere.

Zis si facut, am pornit GPS-ul si ne-am trezit in orasul Uberlingen (am pus cateva poze si de aici) situat pe malul lacului Bodensee. Acest lac, al 3-lea ca marime din Europa, se afla la granita a 3 tari: Germania, Elvetia si Austria. Cum am ajuns, ne-am dat seama ca in cateva minute pleaca vaporasul spre Insula Mainau. Administrativ, insula apartine de orasul Konstanz, deci de Germania.

Am cumparat bilete, nu mai retin cat au costat dar stiu ca destul de mult, am facut cateva poze in Uberlingen si ne-am urcat pe vapor. Din pacate norii nu prea veseli de pe cer anuntau o vreme nu tocmai placuta. Imediat au inceput sa apara si primii stropi de ploaie iar cand am ajuns pe Insula ploaia incepuse destul de puternic. Ne-am cumparat pelerine de ploaie, chioscurile fiind pline cu astfel de “suveniruri” si cu umbrele, semn ca vremea ploioasa era o obisnuita a locului, mai ales in septembrie.

Pe drumul spre insula, vaporasul a facut mai multe opriri unde am fi putut cobori si vizita, daca timpul ne permitea, si alte obiective interesante.

Insula este aflata in proprietate privata, apartinand familiei contelui Lennart Bernadette, unul din descendentii regilor Suediei.

Parcul cuprinde mai multe obiective turistice:

- castelul baroc – unde au loc diverse expozitii, evenimente culturale., si care este inca locuit de familia contelui

- o bisericuta,

- sera-cafenea, cu peste 20 de specii de palmieri,

- o gradina imensa de trandafiri si alte plante

- Casa Fluturilor, o sera tropicala in care pot fi admirate diverse specii de fluturi si de plante. Aceasta din urma am si vizitat-o si atasez cateva poze.

Insula este superba dar, din pacate, nu ne-am putut bucura de ea pe deplind din cauza vremii nefavorabile. Aleile curate sunt marginite de flori de toate culorile si speciile, te simti in alta lume, o lume civilizata in contrast evident cu imbacsitul Bucuresti.

Masa am luat-o pe Insula, la o terasa. Variante de mancare nu prea erau, se serveau: cartofi prajiti cu “carnati” feluriti la alegere (picanti, mari, mici, cu diverse arome). Carnatul nemtesc este de fapt un cremwurst prajit, bunicel, dar departe ca asemanare cu carnatul romanesc.

Pe insula ar mai fi o ferma de ponei, cascade, fantani arteziene, un trenulet de lemn si un sat miniatural, o gradina de vara cu panorama spre lac, dar, din pacate, noi nu le-am vazut.

Speram din suflet ca drumurile vietii sa ne readuca in acest minunat loc si pe o vreme care sa ne permita sa ii descoperim toate comorile.

Daca veti cauta pe internet poze, veti vedea ca Insula are mult mai multe de oferit decat am reusit noi sa vedem.

O destinatie pe care o recomand cu mare drag si cu certitudinea ca pentru oricine va fi o incantare.

---

VIZUALIZĂRI: 5429 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI