Kas, ruda mai mare a frumosului Kalkan

TIPĂREȘTE

Kas este supranumit fratele mai mare al Kalkanului (vezi impresii), insa as spune ca este si fratele mai pragmatic si mai dezvlotat economic, intrucat, din punct de vedere ierarhic, Kalkanul se afla sub autoritatea Kasului.

Pozitia geografica este asemanatoare cu cea a Kalkanului, cu deosebirea ca orasul se dispune in trepte ceva mai largi si mai putin abrupte. Orasul este plin de viata, ritmul este mult mai tumultos decat cel din Kalkan. Inca din cea de-a doua zi a vacantei noastre in zona, sotul meu si cu mine am vizitat orasul Kas atrasi parca ca de un magnet, curiosi sa parcurgem acel drum superb (de 25 km) spre Kas cu muntele pe stanga si marea pe dreapta si sa ne plimbam prin port sau pe la amfiteatru.

Kas este una dintre cele mai vechi cetati din Lycia care exista chiar din secolul al 6 –lea I. C., in perioada antica numindu-se Habesos. Mai tarziu, in perioada elenistica, se chema Antiphellos (pentru ca era situat “peste drum”de cetatea Phellos) si facea parte din imperiul lui Alexandru cel Mare, din timpurile acelea dainuie ramasitele unui templu elenistic. Romanii au cucerit, apoi, zona si de la ei au ramas amfiteatrul grandios, construit cu fata la mare pe 26 randuri pentru circa 4.000 oameni si fantanile orasului. Au urmat vremurile bizantine, dupa anul 395 D. C. cand orasul a fost centru episcopal pana in secolul al 11-lea cand, in zona, au aparut turcii care n-au mai plecat.

Din era lyciana, sec. al 4-lea I. C., vestitele morminte sapate in piatra se intalnesc pe muntele din estul orasului (este vorba de asa-numitele case-mormant construite in stil ionic formate, in general, dintr-o singura incapere) care, noaptea, sunt luminate dar si in partea de nord-est a teatrului antic, de data aceasta construite in stil doric cu inaltimea de 3,5 m si pe care dainuie figurile a 24 de fete dansand mana-n mana. Specifice sunt si sarcofagele lyciene care, parca, au forma unui “cufar”urias. Acestea se pot intalni peste tot, in port, pe langa amfiteatru, insa cel mai celebru (el se afla si pe sigla orasului) se afla pe principala strada de cumparaturi din oras, cea din spatele portului, numita Uzun Carsi, adica targul lung. Este pozitionat chiar in mijlocul strazii, dateaza din secolul al 4-lea I. C. si se presupune ca a fost al unui rege lycian intrucat exista, atat indiciile hieroglife de pe el, cat si cele patru capete de lei cu care este decorat acesta in partea de sus pe fiecare dintre laturile lui (celelete sarcofage fiind simple).

Strazile din centrul orasului, din spatele portului, coboara toate in Piata Republicii, ele reprezinta impletirea stilului vechi cu modernul si sunt pline de culoare de la floarea de bougainvillea dar si de la marfurile scoase in fata pentru vanzare. In Kas am vazut magazine de tot felul, de la cele de suveniruri cu tonete iesite in fata lor, la cele cu produse de marca. Insa, cel mai mult m-a incantat comertul primar practicat in “piata de vineri” organizata in fiecare aceasta zi din saptamana in genul “open market”. Aici se vinde si se cumpara aproape orice: haine, incaltaminte (copii, mai mult sau mai putin reusite, ale firmelor celebre la preturi de nimic), fructe, legume de sezon, multicolore, felurite condimente care dau aerul oriental al zonei, branza si oua tinute in soare cu orele, tot felul de plastice, scule, toate foarte ieftine, mult mai ieftine ca-n magazine, si mai era loc si de negociere.

Aflati prima oara in Kas si in a doua zi a vacantei noastre, dupa plimbarea prin piata de vineri ne-am dus in port (la recomandarea celor mai multe agentii de turim care ne dadusera informatii contradictorii) cu scopul de a ne interesa direct la sursa despre posibilitatea de a merge in excursia de o zi in insula greceasca Meis (Megisti ii spun grecii si Kastellorizo italienii) aflata cam la 1,2 mile marine (cam 2 km) de Kas si vizibila cu ochiul liber, fara binoclu. Trebuie mentionat ca cine calatoreste in Turcia cu auto propriu”primeste” pe pasaport, pe langa viza obisnuita, si o stampila speciala in forma de masina pe care este trecuta data limita (6 luni de la intrare) pana la care acel auto poate circula acolo. De regula, persoanei cu aceasta stampila suplimentara nu i se permite iesirea din Turcia fara masina cu care a intrat, dar de data aceasta am reusit! Au fost necesare niste formalitati pe care le-am facut la Garda de Coasta a portului constand in predarea copiilor tuturor actelor masinii, completarea unor formulare speciale in fata vamesilor si aducerea masinii in port, la vedere, sub supravegherea autoritatilor (aviz amatorilor). Am platit pentru aceasta excursie pentru doua personae 150 TL care inseamna, de fapt, transportul cu feribotul. Distanta dintre continent si insula este atat de mica, incat si de pe un mal, si de pe celalat tinuturile se vad fara probleme, si apropos de distanta, la sfarsitul lunii iunie in fiecare an (este, deja, o traditie de cativa ani) se organizeaza un concurs asistat de inot, atat pentru barbati cat si pentru femei, intre Kas si Meis dar, probabil, pe o ruta ocolitoare, intrucat proba este de 7 km.

Insula Meis, din punct de vedere administrativ, tine de Rodos de care o despart 72 mile, este destul de mica, circa 9,2 kmp si a trecut succesiv prin mainile romanilor dupa 130 D. C., Imperiului Bizantin in 350 D. C., Cavalerilor Ioaniti in 1306, egiptenilor in 1440, Imperiului Otoman in 1552 pe vremea lui Soliman Magnificul, venetienilor in anul 1659, Frantei in 1916, Italiei in 1920, britanicilor in 1943, ca din anul 1948 sa apartina Greciei. Daca la inceputul secolului trecut populatia sa trecea de 15.000 de persoane, astazi aceasta abia depaseste 300 de oameni, cei mai multi au emigrat in Australia unde au creat o insemnata comunitate greaca ortodoxa. Se pare ca civilizatia lyciana a fost prezenta si pe micuta insula, descoperindu-se si aici morminte din acea era. Drapelul insulei consta in 3 elemente definitorii impreunate: o cruce, o ancora si o inima ce reprezinta credinta, speranta si, respectiv, dragoste. Insula a devenit cunoscuta in anul 1991 cand a devenit platoul de filmare pentru filmul italian Mediterraneo” care a fost distins in anul urmator cu Marele Premiu al Academiei Americane de Film pentru sectiunea “Cel mai bun film strain”.

Aspectul general este, clar, venetian, amprenta perioadei de aproape 300 ani de dominatie venetiana se recunoaste usor, desi mai vezi ici, colo si geamii. Parca este rupta din povesti, casele sunt inguste, cu ferestre inalte, insula fiind colinara, constructiile sunt modeste ca dimensiune. Totul se desfasoara avand portul in centrul oricarei activitati.

Cel mai inalt edificiu de pe insula este un castel ridicat pentru a servi in lupta de aparare impotriva cotropitorilor turci, dar nu numai. Am urcat in cel mai inalt punct al acestuia unde am zabovit cateva minute pana a aparut un barbat de aproximativ 35-40 ani care ne-a intrebat intr-o engleza cu accent australian de unde suntem. Dupa ce i-am raspuns, i-am intors intrebarea si, vizibil miscat, ne-a spus ca din Australia, dar aratandu-mi cu degetul o casa de pe un deal in departare era tare mandru ca a fost a bunicior lui care au emigrat in Australia. Parintii lui s-au nascut in Australia, el la fel, si tocmai venise pentru prima oara in insula dupa un drum ce a presupus schimbarea succesiva a 4 avioane si un ferry din Rodos. A fost foarte emotionant momentul, si noi, la randul nostru, amintindu-ne de bunicii nostri.

Tocmai credeam ca suntem printre putinii romani care au calcat pe aceasta insula, cand, surpriza, unul dintre numerosii patroni de localuri din port care ne tot invitau la ei la terasa pentru pranz, afland ca suntem romani dupa ce ne chestionase in aceasta privinta, a strigat catre o doamna la fel de romanca ca si noi care, impreuna cu alti doi barbati tineri (romani si ei), munceau, fiind angajati la respectiva terasa. Ei ne-au asigurat informatii in legatura cu insula si aceasta a fost singura discutie purtata de noi in limba romana in toata vacanta. Unul dintre tineri, intrebat de mine “Cum ati ajuns dom-le la capatul lunii, pe aceasta insula atat de mica? ”, mi-a raspuns hatru “Cu feribotul, doamna, din Rodos, si pana acolo, cu altul din Atena! ”.

In port ne-au fost aratate de localnicii greci doua testoase mari Caretta-Caretta care erau aproape imblanzite, fiind hranite constant de catre acestia. Excursia s-a sfarsit dupa-amiaza tarziu, dupa ce ne-am incarcat pozitiv cu energie greceasca.

Revenind la Kas, se poate spune despre el, ca si despre Oludeniz, ca este un centru vestit si important de parapanta. Am vazut cum, lansati de pe muntele din spatele orasului, parapantistii (in mare parte sportivi dar si turisti in tandem cu instructorii lor) aterizeaza in port, in locuri prestabilite si demarcate intre firmele care ofera astfel de activitati. Se vedea pe fetele lor ca traisera senzatii neintalnite prea des pana atunci, adrenalina la maximum, dar si pentru privitori spectacolul este emotionant: sa vezi parapantele cat un fluture, colorate care apar de pe munte si zboara ce zboara “crescand” pana la marimea pe care o stim.

Kasul are trei plaje, total diferite fata de celelate vazute noi in zona aceasta, una la intrarea in statiune dinspre Kalkan, numita Akceagerme, este plaja publica organizata cu sezlonguri si umbrele de inchiriat, cafenele, salvamari, pontoane de plastic in apa, destul de mica, cu nisip si pietre si intrarea in apa, medie de abrupta.

Cea de-a doua plaja, situata in centrul orasului, KucukCakil (pietre mici in apa) este, de fapt, privata, a cluburilor de pe mal, este denumita generic plaja pentru ca, de fapt, nu este o plaja propriu-zisa, ci sezlonguri dispuse pe malul ingust si pe pontoane.

Cea de-a treia se afla la 1,5 km de centru, la iesirea din oras spre Antalya, pe nume BuyukCakil (pietre mari in apa, dupa cum ne-am dat seama ulterior), intre doi pereti stancosi, cu nisip si pietre. Este organizata cu sezlonguri si umbrele ale localurilor din apropiere cu tot ce trebuie: dusuri, toalete, cabine de schimb. Intrarea in apa se face deloc lin si am vazut ca de aici se practica foarte mult plimbarile in doi pana in Meis si inapoi cu caiacele gonflabile conduse cu padele.

Inchei cu regretul ca orasul Kas, cu frumusetea si oportunitatile sale, merita mai multa atentie fata de cea pe care am reusit noi sa i-o dam, insa, timpul si resursele noastre n-au fost indeajuns decat pentru atat. Poate ca alti iubitori de mare si munte la un loc vor merge si vor scrie mai mult si mai bine despre aceste locuri.

---

VIZUALIZĂRI: 4427 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI