Ghetarul Stubai (Stubaier Gletscher) - paradisul schiorilor

TIPĂREȘTE

Am povestit aici Despre conditiile de cazare la Sporthotel Neustift 4*superior, dupa care v-am tentat aici cu un minunat mod de a petrece timpul liber relaxandu-va, intr-un centru Wellness-spa de exceptie, in care echilibrul interior se restabileste lesne.

Dar scopul principal si declarat al sejurului a fost schiul. Cand ai un pic de experienta si cu ajutorul monitorilor de schi ai atins un nivel satisfacator de pregatire, cauti acel loc in care multitudinea si varietatea partiilor, prezenta constanta a zapezii si o infrastructura completa de instalatii de transport pe cablu sa desavarseasca bucuria de a face sport, de a schia.

Stubaier Gletscher (Ghetarul Stubai) este unul din locurile de destinatie predilecte ptr iubitorii de schi si nu numai. Daca ar fi sa-i fac o prezentare foarte pe scurt ar trebui sa spun in primul rand ca este cel mai mare domeniu schiabil din Austria. Se afla la 37 km de Innsbruck (cam 45 min de mers cu masina). Fata de Neustift la 17 km departare (30 de min). Prezenta zapezii e garantata intre 1700 si 3210 metri altitudine, din octombrie pana in iunie. Mai demult era zapada in permanenta, dar incalzirea globala si-a pus amprenta nedorita si aici. Totalitatea partiilor ar insuma 110 km, suficient sa satisfaca orice pretentii, inclusiv acelea de performanta si competitie. Nu mai putin de 25 de instalatii pe cablu asigura transportul in sus si in jos, intre 1700 (Mutterberg) si Eisgrat, cel mai inalt punct (3210m) unde poti ajunge cu telecabina.

Exista o serie de facilitati cum ar fi: o partie confortabila ca diferenta de nivel si lungime, semnalizata corespunzator si „dedicata” persoanelor sau familiilor peste 50 de ani. Un tronson de partie unde te poti cronometra (sistem de ceas/cronometru cu afisaj electronic dispus la inceputul si finalul tronsonului de partie), cu cateva jaloane, unde de amuzament sau la modul serios se pot organiza minicompetitii intre prieteni sau scoli de schi. O partie de schi-fond de 2km lungime pentru cei care indragesc acest mod de deplasare – si erau o multime atat sus pe ghetar cat si jos, pe Valea Stubai, unde pe piste paralele cu soseaua, intre sate, semnalizate dar mai ales bine intretinute, lunecau o multime de plimbareti. Mai exista si un parcurs de slalom gigant destinat competitiilor.

Cum decurge de fapt o zi la schi pe ghetarul Stubai?

Incepi prin a-ti lua ski-pass-ul de la receptia hotelului, daca el a fost cuprins in pretul sejurului, iar daca nu, e suficient sa-l soliciti, tot receptia se ocupa. Preturile la schi-pass difera functie de sezon (varf de sezon – 11.12-08.01 si 30.01-01.05 sau sezon intermediar 09.01-29.01), de varsta (adulti, copii 10-14 ani, juniori 15-18ani sau seniori peste 65ani) precum si de numarul de zile pentru care e valabil (de la 2 la 14 zile. Important de spus este ca exista reduceri pentru copii, juniori si seniori, copiii sub 10 ani au gratuitate absoluta, pretul schi-pass-ului scade cu cresterea numarului de zile iar unele hoteluri obtin si ele discounturi pentru clientii lor. (cum a fost cazul meu, am platit 5 zile din 7, exact 192 euro cu tot cu garantia de 2 euro ptr cartela – returnabila). Acest schi-pass mi-a permis accesul nelimitat pe sistemele de cablu din toata zona Fulpmes-Neustift- Stubai.

Apoi cu masina proprie sau cu shuttle-bus-ul (adica un microbus sau un autobuz destinat special deplasarilor spre si de la partiile de schi) pleci spre punctul terminus, Mutterberg. De la Neustift pana la Mutterberg treci pe langa Milders, mai rasarit dar si o multime de satuce, pline de hoteluri si pensiuni, fiecare avand si cate o partie proprie, cu sistem de cablu (gondola): Krossbach, Gasteig, etc. Parcari sunt la statia terminus suficientee, supra sau subterane, foarte bine organizate. Administratorii au organizat un sistem prin care masinile personale sunt dirijate spre parcari, directionate astfel incat parcarile sa se umple sistematic, fara locuri libere sau masini puse alandala. Asadar la Mutterberg exista o parcare cu 4 spatii distincte A, B, C si D, fiecare pentru cca 200 de autovehicule, iar la statia de plecare a telecabinelor inca 4 parcari, 2 subterane si 2 de suprafata, suficiente pentru 400-500de masini. Chiar daca esti directionat in parcarea mare de la Mutterberg, autobuze parkplatz (adica parcar-parcare) duc si aduc turistii, chiar daca distanta nu e decat de vreo 300m, dar cu claparii sau butii in picioare si cu skiurile sau snowboard-ul pe umeri ori in brate poate fi chiar un tur de forta. Parcarea subterana e cu plata, restul nu. Cred ca am platit vreo 8 euro/zi dar nu garantez.

In fine am ajuns la statia de plecare a transportului pe cablu. E imensa si nu exagerez. Dispusa pe trei niveluri, are un magazin Intersport la parter, centru de inchiriat echipament, numeroase toalete (foarte curate si cu toate facilitatile), un restaurant, doua piste de acces, in panta, helicoidale, pardosite cu un covor cauciucat si perforat, care fac ca accesul spre gondole sa fie facil si dirijat. Deoarece din stati pleaca doua linii de gondola, spre Eisgrat si spre Gamsgarten, pistele de acces sunt delimitate prin panouri mobile. Accesul se face prin cunoscutele porti cu cititor automat de cartela si bare rotative. Gondolele de 6-8 persoane sunt dese astfel ca timpul de asteptare e scurt chiar si in zilele foarte aglomerate. Personal de supraveghere si care dirijeaza turistii astfel incat gondolele sa circule la capacitate maxima. Dupa ce urci aproximativ 10 min urmeaza o statie intermediara Mittelstation Fernau, la 2300 de metri, unde poti cobora sau nu, printr-un sistem de transfer automat al gondolelor acestea pleaca mai departe spre statiile finale. De aici traseul pe cablu se desparte: spre stanga, se urca pana la Eisgrat 2900m, spre dreapta la Gamsgarten 2600m. Oricum, urcand lasi in dreapta varful Dresdner, de 2302 m si un hotel foarte compact Dresdnerhuette Hotel 4* (al familiei Hofer), care avea o oferta „formula super all inclusive„ la 479euro/4 zile. Statia intermediara e cea in care frecvent se soseste dupa o coborare lunga, tocmai de la 2900m.

Gamsgarten: este statie finala pentru unul din cele doua trasee de gondola, situata la 2600m altitudine, aici isi au punctul de intalnire dar si sediu doua scoli de schi/snowbord, una dintre ele avand si centru de inchiriat echipament. In afara de scarile de acces are si ascensoare (2). In incinta statiei se afla doua restaurante, Marktgamsgarten si Zur Goldenen Gams, primul in sistem self-service, cu rotisoare la vedere, bufete bogate cu salate, patiserie, preparate specifice si dulciuri, cel de-al doilea (situat la etajul doi) cu serviciu la comanda, serveste si pizza, are o terasa mare, insorita si un bar. Amandoua au si locuri de joaca pentru copii. Erau destul de aglomerate si sa gasesti o masa libera era totusi un exercitiu de dexteritate. La MarktGams pretul mediu pentru un pranz compus din doua feluri si desert plus o ciocolat/cafea calda ajunge undev la 15-20 euro, la ZurGoldenen (care personal mi-a placut mai mult) intre 25-30 euro. In afara de acele specifice amestecuri de oua –cartofi si nelipsitii wursti sau schnitzele, amandoua au preparate intalnite pe toate meridianele: cartofi prajiti, nuggets, aripioare picante, gogosi, etc.

Tot la aceasta statie se mai poate manca un sandwich sau bea un vin fiert, o cafea, o ciocolata la o terasa circulara cu acoperis galben-portocaliu Eissee Schrimbar, imediat langa locul de intalnire al monitorilor de la scoala Alpina cu grupurile. Din imediata ei apropiere pleaca trei fire de telescaun: doua ascendente si lungi catre Rotadlkopf (de 4 locuri), respectiv Eisgrat (de 6 locuri), unul scurt catre Murmele (de 4 locuri), destinat mai ales celor ce iau lectii. Tot de aici in dreapta si in stanga pleaca partii rosii si albastre si de asemenea se gasesc 4 partii pentru copii cu amenajarile specifice (banda rulanta portski acoperita).

Precizare: odata intrat prin portile de la gondola, niciunde pe traseu, la nici un teleski sau telescaun nu se mai cere cartela de acces. Preturi: o ciocolata calda/cafea 3.50 euro, un schnitzel cu cartofi: 6.50 euro, un vin 4 euro, pui fript 8.50 euro/portia, un bretzel urias (covrig cu sare, crocant si gustos) 2.50 euro, strudel cu mere si sos de vanilie 4.50 euro, cam astea. Eisgrt e statia cea mai de sus, situata la 2900 m altitudine. De aici pleaca o multime de partii albastre, rosii si negre, e punctul terminus atat pentru gondola cat si pentru doua fire de telescaun. Privelistea asupra ghetarului e coplesitoare, mai ales daca ai noroc de soare. Dar aici sus vremea e foarte schimbatoare. Cel mai inalt punct in care se poate ajunge este Jochdole (3150m) el fiind de fapt punctul terminus al telescaunelor. Ceata, vantul, gerul sunt obisnuite, daca in josul ghetarului temperaturile sunt acceptabile, sus la Eisgrat echipamentul superwarm este absolut necesar. La fel ochelarii. Zapada maturata de pe coasta de munte si partii poate face coborarea foarte dificila... Tot aici aveti privelistea minunata a varfurilor Schaufel (3333m) in stanga si Stubaier Wild (3340) si Daunkogel (3330m) in dreapta. De aici se poate cobora, pe partie sau cu telescaunul, in stanga pe sub Schaufel, la constructia numita Top of Tirol (3210m), o platforma de pe care se poate admira panorama Alpilor, ghetarul Stubai, cu conditia sa fie cat de cat senin.

Aici puteti manca sau bea ceva cald la Marktrestaurant Eisgrat, in acelasi sistem de autoservire ca si omologul sau aflat cu 300m mai jos, la Schaufelspitz, un resturant micut si deosebit de elegant, cu mezamplast de mare clasa si tot felul de preparate rafinate in meniu (dar si preturile sunt pe masura). Se poate lua o gustarica si bea ceva la un cafebar zis Steinbock, care are o terasa frumoasa, cu sezlonguri.

La toate restauantele, barurile sunt rasteluri pentru skiuri, bet si snowboarduri. Toalete numeroase, curate si cu tot ce le trebuie, inclusiv amenajari pentru persoane cu dizabilitati.

Functie de nivelul skiorului, se pot face cam 2-3 coborari pe ora, ascensiunea cu telescaunul dureaza cam 15-20 min. ora pranzului, intre12.00 si 14.00 e cea mai aglomerata in locurile de luat masa. Monitorii lucreaza pe sistemul 2 ore+pauza+2 ore, ziua integrala costa intre 50 si 100 euro functie de regim (instructor privat, 3-5 elevi, grup). Daca o persoana nu skiaza dar insoteste copii, plateste cartela de acces 21 euro.

Comentarii generale despre partii: sunt foarte late, bine marcate cu indicatoare de-o parte si de alta de pe care poti intelege gradul de dificultate si numarul partiei. Intersectiile sunt marcate si sunt panouri de avertizare, mai ales cand se intra de pe o partie mai grea pe un mai usoara. Toate structurile sunt protejate cu bureti. Portiunile mai dificile au si plase pe margine. Monitorii supravegheaza intreaga partie, nu numai propriul grup, astfel ca daca sesizeaza o situatie dificila ptr un turist intervin imediat. Skilifturile, cu exceptia celor ptr copii sunt de tip ancora, 1-2 persoane. Postul local Stubaier TV ofera continuu informatii meteo si despre starea partiilor, despre evenimente sportive sau spectacole in zona. Instalatiile pe cablu incep sa circule la 8.30 si incetaza la 4.30p. m. Tunuri de zapada si masini speciale mentin partiile la standard, continuu.

Intr-o singura zi am fost dimineata pe partia din imediata apropiere a hotelului, in Neustift, numita si Elfer. Se urca cu gondola pana la Elfer (1800m) apoi cu skilift (tip ancora) la vrful Elfer (2080m). De aici se coboara o partie rosie, care in ziua aceea scrasnea de inghetata ce era, altfel nu foarte dificila. Dar aici este locul predilect de lansare a parapantistilor cu skiuri, ceea ce este un adevarat spectacol. Tot de aici porneste un traseu destinat saniutelor, mai exact de langa restaurantul Panorama, lung si serpuit, o adevarta placere pentru cei cu sanii. Eu din pacate (si din greseala) l-am coborat cu skiurile, a fost cosmarul zilei, partia ingusta (2m) si plina de gheata mi-a solicitat extrem articulatiile.

In aceeasi zi dupa-amiaza am fost la Schlick 2000, un alt domeniu skiabil, la intrarea in valea Stubai, as spune o statiune destinata mai mult familiilor, pentru ca aici se gaseste un parc de distractii pe zapada pentru copii si adolescenti, Ronny, o multime de mici cabane cu meniuri specifice, scoli de skisi snowboard. Partiile sunt mai lungi si de dificultate redusa, de asemenea am vazut o multime de parapantisti, curentii ascendenti de aer determinati de conformatia deosebita a zonei favorizeaza zborul cu parapanta (si deltaplanul). Aici, la fiecare poarta de acces la telescaun sau skilift se citeste cartela. E singura partie cu instalatie de nocturna, dar functioneaza doar martea, in cadrul „Noptii topoganelor” care incepe la 19.30 si se termina la 21.00.

Povestea pe scurt a accidentului soldat cu piciorul rupt. Fiind pe finalul zilei si finalul sejurului, final de partie si tot asa, cred ca mai multi factori au concurat la nefericita patanie. In primul rand faptul ca eram destul de obosita, si pentru ultima coborare ar fi trebuit sa ma limitez la intoarcerea la Gamsgarten de unde sa cobor cu gondola. Ziua respectiva a fost una deosebit de aglomerata pe partii, nu stiu de ce. Dar in aglomeratia asta erau si o multime de incepatori care exersau pe trasee nepotrivite. Am observat inca din primavara trecuta ca si in Austria siguranta pe partii incepe sa sufere, in principal cred de eu, datorita afluxului de turisti estici, mai putin disciplinati si care din motive financiare sau de suficienta, considera ca un monitor de schi e un moft. Asadr, pe cand coborm eu, cam in viteza si apropiindu-ma de Mittelstation, o fatuca ce manevra in plug s-a oprit, a facut o intoarcere scurta la stanga si apoi una la dreapta, dupa care iar s-a oprit sa-si aranjeze caciulita pe cap. Am ocolit-o la limita, pentru ca desi am vazut-o de la ceva distanta, n-am anticipat miscarile ei. Ideea e ca am ocolit-o dupa care am virat si eu la dreapta, m-am dezechilbrat si am cazut. Mi-a sarit skiul stang din clapar, pentru ca era suficienta presiune pe el, fiind piciorul dinspre vale, dar skiul stang a ramas suficient agatat cat sa-mi torsioneze piciorul cu rezultatul stiut: fractura de maleola externa dreapta.

S-a anuntat personalul de la statia intermediara (care era foarte aproape) care la randul sau a trimis un utilaj special, ceva semanand cu un buldozer pe senile, care in fata avea o cupa speciala prevazuta cu targa. Am fost transportata la statie, dusa pe brate si apoi cu un scaun rulant pana la gondola, de unde am fost preluata de ambulanta. La cabinetul medical din Neustift mi s-a facut radiografie imediat si s-a pus aparat gipsat. Promptitudinea si calmul profesionist al tuturor celor cu care am interactionat pe parcursul intamplarii au facut ca la exact o ora de cand s-a intamplat sa fiu in camera mea de hotel. Am primit tratament pentru trei zile, scrisoare medicala precum si o adeverinta ce mi-ar fi putut fi ceruta la aeroport. De asemena am primit carjele de rigoare si o sanda speciala pentru piciorul cu buba.

Cred ca ar mai fi multe de spus despre domeniile de schi vecine cu Neustiftul, despre faptul ca turistul este in centrul preocuparilor: totul este gandit pentru ca serviciile sa fie bune daca nu excelente astfel incat banii sa curga. O zona care traieste numai din potentialul turistic traieste bine si infloreste. Totul este ordonat, curat si organizat nemteste. Pentru skiori, lungimea partiilor, amenajarea lor si facilitatile fac din aceasta zona un adevarat paradis. In care eu cu siguranta ma voi intoarce.

Si mai multe amanunte pe www.stubai. at

---

VIZUALIZĂRI: 10826 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI