Dolomiţii la Cortina D'Ampezzo

TIPĂREȘTE

Mare dreptate a avut celebrul om de ştiinţă, inventator şi om politic american. Atunci când îţi propui să realizezi ceva şi nu faci o pregătire temeinică, rişti ca lucrurile să nu iasă cum trebuie. Am experimentat asta pe pielea mea când, la plecarea din Carinthia, am hotărât să vizitez măcar o parte din „cei mai frumoşi munţi din lume”.

Am ales pentru asta celebra staţiune Cortina D'Ampezzo, împreună cu împrejurimile, şi odată ajunşi aici ne-am dat seama de eroarea făcută. Să parcurgi sute de km până acolo, să ai ocazia să vizitezi asemenea frumuseţi şi să-ţi dai seama că, din cauza timpului limitat, nu poţi vizita decât o mică parte din ce oferă aceste locuri este frustant.

Un alt citat, al cărui autor nu-l mai ţin minte, spune că „munţii există cu adevărat numai dacă îi urci până în vârf, fiecare din ei are cărări ce nu se văd din vale” (am citat din memorie). Noi nu am urcat până în vărf, dar pentru făcusem o cât de mică pregătire şi ne-am mai informat din unele articole apărute pe site-ul AFA, am reuşit să urcăm prin câteva pasuri până la la altitudinea de 2100 de metri. Aici, mult mai aproape de siluetele încremenite ale munţilor Dolomiţi, am regretat că nu am putut să rămânem mai mult timp alături de acele pietre încătuşate de calcar ce parcă voiau să ne vorbească.

Ultimul obiectiv turistic pe care l-am vizitat în Carinthia a fost Grossglockner Hochalpenstrasse (vezi impresii) şi ca să scurtăm distanţa până în staţiunea Cortina D'Ampezzo, obiectivul nostru turistic italian, am ales o cazare, la un preţ foarte bun, în Mauthen, o staţiune turistică aflată la aproximativ 20 de km de graniţa cu Austria şi 105 km până la cunoscuta staţiune.

De la Mauthen şi până în Sillian, ultimul oraş austriac de la graniţa cu Italia spre Cortina D'Ampezzo, cea mai bună variantă automobilistică este prin oraşul Lienz, o şosea mai mult în linie dreaptă (am parcurs o parte din ea) şi cu un asfalt impecabil. Noi, ca de obicei, am preferat „urcuşul”, am ales o scurtătură mai puţin circulată şi nu ne-a părut rău. Am străbătut câteva sate din Tirolul de Est care ne-au încântat prin simplitate, curăţenie şi frumuseţe. Sate mici înconjurate de pajişti pline de verdeaţă, cu case împodobite la ferestre de cunoscutele ghivece cu flori.

Ajunşi la Sillian aveam să constatăm ce aglomeraţie de maşini poate fi într-o zonă turistică din vestul Europei pe un drum principal şi într-o zi de weekend. Din Italia o coloană mare de maşini se îndrepta spre Austria, circulaţia era bară la bară, Am ieşit cu greu din oraş şi ca să facem în stânga, pe şoseaua spre Cortina 'Ampezzo, a trebuit să dăm mai multe flashuri, până când un şofer mai ”milos” s-a îndurat de noi şi ne-a dat voie să intrăm.

Drumul acesta spre Cortina este foarte frumos, străbate un traseu printre brazi, mai mult în linie dreaptă, fără urcuşuri la început şi curios, destul de liber. În apropiere de staţiune şoseaua urcă un pic, apar şi câteva curbe uşoare, apoi coboară lin pe lângă şcoala de ski din Fiames într-o vale aglomerată de vile, căsuţe şi hoteluri ultraluxoase, majoritatea având în balcoane şi ferestre ghivece cu flori. În această "căldare" se află Cortina D'Ampezzo cunoscuta staţiune de lux, regină a schiului alpin (cu preţuri pe măsură), la fel de celebră ca Kitzbuhel din Austria sau St. Moritz din Elveţia. Este o staţiune preferată a VIP-urilor, locul unde s-a desfăşurat o olimpiadă de iarnă (1956) şi locul unde s-au turnat unele filme artistice (Pantera Roz, seriale cu James Bond).

Nu am stat prea mult în staţiune, ne-am plimbat un pic prin centru, apoi am urcat şoseaua din partea de sud-vest spre Passo Falzarego (Pasul regelui fals), un loc extraordinar de frumos din care nu-ţi mai vine să mai pleci. Aici, la 2117 metri altitudine,se află o parcare mare, o cabană şi o telecabină cu care se poate urca la 2800 de metri altitudine la un refugiu pe Monte Lagazuoi aflat în nordul pasului. Din acest punct, aşa cum arată indicatoarele, se mai pot parcurge două pasuri alpine, unul prin nord-vest, Passo Valparola şi unul prin sud-vest, Passo Pordoi.

La coborâre am făcut numeroase popasuri pe şosea, prima un pic mai jos de Falzarego, la cabana (rifugio) Col Gallina (2055 metri), de unde cu o altă telecabină se poate urca la baza unei creste muntoase a munţilor Dolomiţi. Un pic mai jos am oprit într-un punct de belvedere spre Cinque Torri ( Cinci Turnuri), un grup de creste muntoase aflat pe partea dreaptă a şoselei. Şi aici se află o instalaţie de transport prin cablu cu care se poate urca până în apropierea masivului muntos la o cabană şi o zonă de schi. Ultima oprire am făcut-o într-un punct de belvedere deasupra staţiunii Cortina D'Ampezzo, cu imagini panoramice superbe asupra întregii zone.

Din centrul staţiunii o altă şosea urcă în partea de nord-est printr-un alt pas, Tre Croci ( Trei Cruci), aflat la altitudinea de 1805 metri altitudine, între muntele Cristallo în nord şi Sorapiss în sud. După o succesiune de curbe am oprit într-o mare parcare unde se află un restaurant Rio Gere şi două instalaţii de transport prin cablu, un telescaun ce urcă până aproape de vârful Monte Cristallo (3221 de metri) şi o telecabină ce urcă pe Sorapiss la refugiul Tondi al Floria (2328 metri).

Numele pasului Tre Croci vine de la o întţmplare nefericită petrecută la sfârşitul secolului XVIII; o femeie, însoţită şi de cei doi copii pe care îi avea, a plecat în plină iarnă din Auronzo di Cadore să caute de lucru în Cortina D'Ampezzo. Din cauza timpului nefavorabil au făcut hipotermie şi şi-au găsit sfârşitul în acest loc. De la crucile ridicate aici şi în memoria lor autorităţile au decis ca pasul să se numească astfel.

La mică distanţă de pasul Tre Croci am făcut la stânga spre un lac frumos, Misurina, care datorită fundului calcaros îşi schimbă culoarea din verde în turcoaz şi albastru în funcţie de poziţia razelor solare. Pe marginea lacului sunt câteva hoteluri şi restaurante de lux, un magazin de suveniruri şi o parcare mare (cu plată). În partea nordică a lacului se poate vedea foarte bine Tre Cime di Lavaredo, cele mai frumoase şi mai cunoscute vârfuri din munţii Alpi. Din apropierea lacului o şosea alpină, cu taxă, urcă până aproape de refugiul Auronzo aflat în apropiere de Tre Cime.

Pentru că aveam cazarea în Kranska Gora (Slovenia) (la 150 de km), am urmat un traseu montan Auronzo di Cadore -Lorenzago di Cadore-Ampezzo-Tolmezzo-Ponteba-Tarvisio, un traseu mai puţin circulat, ce trece printr-o zonă deosebit de frumoasă.

Stilul tirolez al construcţiilor este pregnant în primele sate de după Cortina D'Ampezzo, apoi cu cât ne apropiem de estul Italiei acesta aproape că nu mai este vizibil. Dintre toate localităţile, prin care am trecut, cea mai frumoasă mi s-a părut a fi Auronzo .

Cam aceasta a fost scurta mea vizită jurul staţiunii turistice Cortina D'Ampezzo şi mi-aş dori să mă reîntorc oricând.

Vacanţe cât mai plăcute!

---

VIZUALIZĂRI: 8118 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI