Riquewihr, mica perlă a Alsaciei

TIPĂREȘTE

După Colmar ne-am continuăm periplul prin Alsacia, urmând de această dată drumului vinului ( Route du Vin) cu vizitarea uneia din numeroasele localități viticole ale regiunii, Riquewihr. Dacă Mulhouse și Colmar le-am vizitat la nimereală, Riquewihrul ne-a fost recomandat de nepoată la plecarea din Basel. Din păcate, timpul nu ne-a permis să mai vizităm și alte puncte de interes turistic situate în nord-estul Franței.

Spre deosebire de vizita în Colmar, perturbată de o ploaie torențială, în Riquewihr am avut noroc de un timp frumos și am putut parcurge la pas aproape tot centrul istoric vechi. Pentru a ajunge în acest oraș (i se poate spune și așa), am ales drumul printre dealurile plantate cu viță de vie, un drum cu un asfalt de bună calitate care străbate câteva sate viticole deosebit de frumoase.

Aflat la 12 km de Colmar, Riquewihr este una dintre cele mai atrăgătoare destinații turistice ale Alsaciei. Înconjurat de ziduri fortificate, ceva în genul Sighișoarei noastre, orașul impresionează prin arhitectura istorică deosebită, cu case vechi construite în secolele XVI și XVII. Cruțat în mare parte de bombardamentele din Al Doilea Război Mondial, orașul și-a păstrat autenticitatea istorică, singurele construcții noi fiind cele din afara centrului vechi situate în partea sudică.

Înconjurat de dealuri plantate cu viță de vie, Riquewihrul mai este cunoscut și pentru producția sa de vinuri, cel mai cunoscut fiind soiul Riesling. În interiorul orașului sunt foarte multe crame cu diferite sortimente de vinificație, așa zisele winstub-uri. Acestea se găsesc, mai ales, în beciurile vechi din hoteluri unde turiștii pot degusta din diferite soiuri.

De fapt, fiecare sat sau oraș de-a lungul Route du Vin are propriile crame și proprii viticultori. Un amănunt interesant este faptul că unii viticultori percep o taxă pentru acea degustare, iar alții oferă acest serviciu gratuit. Eu n-am reușit să fac acest lucru, nici cu bani nici gratis, fiind la volan.

Principalul loc de promenadă a orașului Riquewihr este strada centrală Rue du General de Gaulle, o stradă în pantă, foarte frumoasă, și pavată cu piatră cubică. Aceasta împarte orașul în două și de-a lungul ei sunt principalele magazine, restaurante, case și muzee. Accesul automobilelor în oraș este interzisă, cu excepția câtorva localnici care au autorizații speciale.

Pe lateral sunt mici străzi pietonale care ascund și ele construcții cu arhitecturi deosebit de interesante. Clădirile din Riquewihr, colorate în numeroase nuanțe de albastru, galben, verde deschis sau turcoaz, parcă sunt niște căsuțe din cărțile cu povești.

Hotelurile sunt la fel de variate ca și soiurile de vin din această regiune. Unele unități de cazare se află amenajate chiar în interiorul zidurilor fortificate. Pe lângă hotelurile vechi, care asigură o ambianță rustică turiștilor, în afara zidurilor orașului sunt construite și hoteluri moderne, mai ales în partea de est.

Intrarea în orașul istoric se face printr-o serie de porți turnuri de veghe. Noi am intrat prin poarta de jos, partea de est a orașului vechi, printr-o frumoasă arcadă a primăriei (Hotel de Ville). Înainte de asta am lăsat mașina în prima parcare pe care am întâlnit-o, la vreo 3-400 de metri de orașul vechi. Ulterior am văzut că mai sunt locuri de parcare lângă primărie, lângă poarta de intrare de sus și chiar pe lângă marginile viilor ce înconjoară orașul.

La intrarea pe strada principală, prima clădire care ne-a atras atenția a fost una cu o arhitectură interesantă, La Poste. Imediat după ea una mai mare, Grands Vignobles Dopff &Irion , fostul castel Riquewihr. Aceasta adăpostește cea mai mare și mai veche cramă a orașului (secolul XVI) ce aparține descendenților familiilor Dopff și Irion. Este o cramă unde se pot degusta, contra cost, cele mai variate sortimente de vin.

La nici 50 de metri, pe o străduță în stânga, se află Muzeul Poștei și Telecomunicațiilor din Riquewihr. Înființat într-un fost castel al familiei Wurttemberg (cea care a administrat orașul timp de peste 500 de ani), acesta adăpostește exponate istorice poștale vechi de aproape 2000 de ani.

Printre ele atrage atenția ultimul telefon folosit de Generalul de Gaulle, iar în fața muzeului o diligență frumoasă și impunătoare din anii 1853. Vopsită în galben și foarte bine întreținută, diligența este în perfectă stare de funcționare și cred că la cât este de mare, nu poate fi urnită din loc fără două perechi de cai. Preț intrare muzeu:4 euro, deschis din aprilie până în noiembrie de la 10:00 până la 17:30 în fiecare zi, cu excepția zilei de marți.

În continuare am urcat pe strada principală, deosebit de animată și plină de turiști, admirând numeroasele case vopsite în culorile curcubeului, terasele și magazinele pline cu suveniruri. Printre suveniruri la loc de cinste, bineînțeles, barza, simbolul Alsaciei. Un pic mai sus, tot pe strada principală, am întâlnit o casă muzeu, La Maison de l'Oncle Hansi , ce a aparținut caricaturistului Hansi, un fiu al Riquewihrului, fervent apărător al tradițiilor din Alsacia.

Aproape de ieșirea din oraș, pe o străduță în dreapta, se află o altă clădire, Musée-de-la-Tour-des-Voleurs ( Muzeul Turnul Hoților), un fost turn de apărare de pe timpul lui Wurttemberg (secolul XIV) folosit o bună perioadă de timp ca închisoare a orașului. Punctele cele mai interesante ale muzeului, camera de interogare și camera de tortură sunt situate la parterul clădirii. Preț intrare:4 euro, deschis din aprilie până în noiembrie de la orele 10:30 la orele 18:00.

Într-un final am ajuns în partea de sus a străzii principale și am ieși din oraș prin arcada turnului de veghe Dolder, astăzi muzeu de istorie și un loc ideal pentru o privire panoramică asupra orașului. Pe peretele de la intrare este înscripționat anul construcției:1291.Preț intrare:4 euro,deschis din aprilie până în noiembrie de la orele 10:00 la orele 18:00. După o mică plimbare pe lângă zidurile fortificate, am reintrat în oraș, am vizitat câteva magazine, apoi ne-am îndreptat spre parcarea unde lăsasem mașina.

Înainte de a ne încadra pe drumul spre Basel, am mai făcut un popas pe o alee dintre vii, curioși să vedem cum arată o plantație viticolă din Alsacia. Întoarcerea în Basel am făcut-o pe un drum paralel cu Rinul, trecând prin câteva sate deosebit de frumoase și curate.

Riquewihr este recunoscut oficial ca unul dintre cele mai frumoase sate din Franța și este membru Les Plus Beaux Villages de France. Și nu este singurul, în jur mai sunt câteva la fel de interesante, cum ar fi Ribeauvillé, Hunawihr, Eguisheim sau Kaysersberg.

Vacanțe cât mai frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 5713 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI