Dor de Grecia: Zante Town

TIPĂREȘTE

Dacă vară nu e... nimic nu e! Cerul mohorât, frigul și umezeala încerc să le salvez cu amintirea unei veri însorite în care punctele forte sunt cerul senin și albastrul mării grecești.

Da, mi s-a făcut dor de Grecia, de albastrul de Grecia. Și, ca să-mi astâmpăr dorul, am scotocit prin cutia cu amintiri și am scos de acolo insula Zakinthos. M-am întors în urmă cu câteva luni și am revăzut cu ochii minții orașul capitală a insulei, Zante Town.

Am plecat din Alykanas spre Zante cu autobuzul local, la ora 10.45 dim., după o întârziere de 45 de minute. La 11.15 eram în Zante. Autobuzul a avut stația terminus în autogara care se află la marginea orașului. Întrebarea era cum să ajungem în oraș. Informația primită mi s-a părut vagă: traversați linia ferată. Și am traversat-o. Nimeni în afară de noi nu mai mergea în direcția aceea. Dincolo de linii, se deschidea un drum de țară, cu bălării de-o parte și de alta, cu niște ruine ce nu cred că aveau vreo valoare istorică. Am mers pe acel drum indoindu-mă că vom ajunge unde vrem. Doi turiști veneau din sens opus. M-am înseninat: am pe cine întreba dacă am ales drumul cel bun. Și când răspunsul a fost afirmativ, am căpătat forțe noi să merg mai departe.

Curând, am întâlnit și primele clădiri. O stradă îngustă, în trepte cobora spre oraș. Destul de adormit la ora aceea. Un oraș care a cunoscut efectul distrugător al cutremurului din 1953, dar care a renăscut, reconstrucția lui păstrând originalul. Arhitectura de influență venețiană este prezentă nu numai în Piața Agios Markos, piață care a fost martora revoltei locuitorilor împotriva stăpânirii venețiene, la 1797. Acum, aici, se găsesc câteva obiective importante: Biserica Sf. Marcu, Muzeul închinat poeților Dionysios Solomos, autorul imnululi Greciei, și Andreas Kalvos.

Zona care mi s-a părut cea mai frumoasă, este Piața Solomos, Plateia Solomou, o zonă pietonală, paralelă cu faleza ce mărginește ca un arc de cerc portul. Trec pe lângă Banca Națională, clădirea Bibliotecii Municipale, Primăria și în față imi apare maiestuoasă catedrala Agios Dinysios, protectorul insulei. În imediata apropiere, este Muzeul Bizantin în care sunt expuse picturi din sec. al XVII-lea și al XVIII-lea, icoane bizantine ce se disting prin maniera realistă în care au fost realizate. Muzeul a fost deschis publicului în 1960.

La capătul portului, se află capela Agios Nikolaos din Molo (1561), distrusă de cutremurul din 1953, dar refăcută, asemenea întregului oraș. Muzul Naval este o altă clădire impunătoare aflată în port. La ora aceea, în plină zi și plin soare, faleza și portul erau cam pustii. Am admirat cele câteva iahturi, marea cu a sa culoare incredibil de albastră și am trecut să vedem și o zonă mai... practică, dacă pot să spun așa: Strada Alexander Roma. Este pietonala cu magazine și taverne. Magazinele nu mi s-au părut extraordinare, și mă refer aici la mărfurile expuse. Nici zona nu m-a încântat în mod deosebit.

Intr-o piațetă, perpendiculară pe pietonala de-a lungul falezei, înconjurată de un grilaj, statuia lui Confucius. N-am putut să fac legătura între filosoful chinez și Zante town, dar precis că există una. Oare ar vrea să sugereze că locuitorii orașului sunt călăuziți de aceleași precepte morale? Că echilibrul și măsura în toate este calea cea bună? Poate voi afla un răspuns...

Am trecut și pe lângă Muzeul de Literatură, dar n-am intrat. La ora aceea era închis. Afișele anunțau o expoziție dedicată poetului rus Pușkin.

Câteva cuvinte despre clădiri. Amprenta venețiană este prezentă. Mi-au plăcut culorile caselor, plantele cățărătoare ce acopereau unele fațade, obloanele din lemn. Mici magazine cu suveniruri la prețuri acceptabile. Boasca țestoasă, Carreta- Carreta, este regina, domnește peste tot și nu poți să pleci fără un suvenir cât de mic ce o reprezintă.

Plimbare, plimbare, dar vine și momentul în care ți se face foame. Și unde altundeva să mănânci, dacă nu la o tavernă pe faleză? Sunt multe, una lângă alta, nu știi ce să alegi, te orientezi și după criteriul unde sunt clienți și mâncarea e bună. Alegem, în sfârșit o tavernă care ne place cum arată. Și comandăm musaca. E bună, e multă. Luăm și înghețată. Totul e pe gustul nostru.

Aș fi vrut să ajung și pe Dealul Bohali, dar e mult prea cald. Ne resemnăm cu atât și facem drum întors. În autogară așteptăm puțin. Autogara arată bine. Are birou de informații, un mic magazin cu suveniruri, un bufet. Aici e răcoare. În oraș, am suportat 40 de grade.

Zante este un oraș frumos, mi s-a părut și liniștit, dar pot spune acest lucru deoarece l-am vizitat la orele siestei. Seara, sunt convinsă că este animat.

Și acum, că am scris despre o părticică de Grecie, mi s-a mai astâmpărat dorul. Sau, dimpotrivă?

---

VIZUALIZĂRI: 2203 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI