Kaptol, capitoliul Zagrebului

TIPĂREȘTE

Zagreb este un oraș frumos pe care l-am vizitat în vara aceasta și care m-a făcut să-l părăsesc jurându-mi că dacă nimic nu-mi va fi potrivnic, mă voi întoarce acolo cândva. Am stat în zona istorică din Gornji Grad, adică Orașul de Sus.

Zagreb, capitala Croației, este un orășel nu foarte mare dar foarte bogat în istorie, arhitectură și legende. Istoria lui a început când cele două cetăți situate pe două dealuri asemănătoare despărțite de cursul pârâului ce azi curge sub o stradă pietonală, s-au unit.

Cetățile Gornji Gradului au fost Kaptol, zona religioasă, acolo unde este și marea lor catedrală, cea mai înaltă din Croația și unde au fost mereu locuințele înalților prelați iar cea de a doua este Gradic, cetate regală, centrul politic și administrativ-economic în Evul Mediu.

De cum ne-am apropiat de zona unde aveam cazarea, simbolul orașului, turlele catedralei neo-gotice de pe Kaptol, Adormirea Maicii Domnului ne-au atras atenția, strălucind în zare.

Încă din prima seară am străbătut centrul Kaptolului și ne-am apropiat de ea să o vedem deși știam că nu este deschisă dar fiind destul de aproape de noi, am admirat-o luminând frumos în amurg.

Ulitsa Ivana Tkalčićeva, strada istorică pe care ne-am cazat, oricât m-am străduit n-am înțeles de ce a primit acest nume căci în trecut era plină de crâșme tradiționale, konoba dar avea și multe felinare roșii la porți, loc unde cultura era mai puțin respectată, în schimb cele mai vechi meserii da. Ivan Tkalčić a fost un preot și politician croat din sec. XIX ce a lucrat inițial în Kaptol apoi la Academia Croată unde a și publicat diverse studii despre istoria țării și istoria ecleziastică croată, în limba glagolitică, plus istoria unor ordine religioase ce au fost pe teritoriul croat.

Și tot pe această stradă este o statuie care se regăsește pe multe ghiduri turistice, doamna cu umbrelă, este de fapt Marije Jurić Zagorke, prima femeie jurnalist croat și o talentată autoare de romane, recunoscută pentru efortul depus în emanciparea femeilor, în lupta împotriva maghiarizării și germanizării țării, susținută și încurajată fiind de episcopul Strossmayer. Are și o casă memorială în zona din imediata apropiere a pieții Dolac, întreținută de maici dar acolo n-am intrat deși era deschisă.

Tot despre această stradă pe care orice turist trebuie să ajungă, să știți că sub ea nu este doar pământ sau eventual hrube ci aici a fost încasetat unul din pârâurile ce făceau ravagii prin oraș înainte de a se vărsa în Sava, Medveščak. Pe malurile lui erau morile care au dispărut odată cu ascunderea cursului apei. De la cazarea noastră n-am făcut mai mult de 500 m pe străduțele ce duceau la biserica Sv. Frane și apoi spre ulitsa Kaptol, locul unde este piața catedralei cunoscută drept Piața Kaptol sau Piața Arhiepiscopiei. La lumina artificială, atât piața cât și catedrala par mult mai frumoase și mai misterioase. Nu eram singurii care îi admirau măreția, turiști de toate națiile fotografiau, comentau sau priveau gânditori. Ca primă impresie pot spune că este magnifică, cu atât mai mult cu cât este unică aici în Zagreb.

Am revenit a doua zi când am găsit-o deschisă dar și o mare de oameni, multe autocare.

Katedrala Marijina Uznesenja / Adormirea Maicii Domnului, privită la lumina naturală, aveam să-i descoperim mult mai clar fațada cu statui reprezentând regi, sfinți dar și gargui ce par puțin altfel pe zidurile unei biserici, aproape nelipsite de pe cele gotice. Garguii (sau poate himerele, nu-mi este clar care element arhitectural este reprezentat aici) se zice că au apărut pe aceste catedrale pentru a le proteja cu chipul lor hidos, legendă de prin sec. XII care poate fi citită pe net, mai ales pe paginile de istoria arhitecturii.

La prima vedere aspectul exterior al catedralei te duce cu gândul la lăcașurile de cult din Europa apuseană căci aici se îmbină, reușit, mai multe stiluri, de la francez la gotic, cu elemente de decor ale arhitecturii cehe. Având în vedere nenumăratele renovări datorate incendiilor și cutremurelor, lucrul este explicabil. Spectaculoase sunt cele două turnuri, gemene și nu prea dacă e să fiu cârcotașă, diferența dintre ele este de 4 cm (cine le-a măsurat așa exact, nu știu).

Am intrat pe porțile imense cu lucrătură veche și ajunși în interior suntem impresionați de măreția bolților albastre deși nu este prima catedrală de acest gen pe care o vedem. Nu poți să nu te întrebi cum se puteau realiza așa lucrări ce îmbinau armonios arta cu științele exacte și de ce azi se fac așa clădiri triste.

Organizată ca orice biserică catolică, cu altare neo-gotice frumoase, are în partea dreaptă a intrării o icoană de hram cum se spune în credința ortodoxă sub care este un panou cu scrierea glagolitică, loc pentru care am așteptat puțin să-l admirăm, toți ghizii aduceau aici grupurile de turiști. Vitraliile din sec. XIX filtrează plăcut lumina zilei iar în mijloc, în spatele altarului principal se află un sarcofag de sticlă cu rămășițele pământești ale arhiepiscopului croat de Zagreb, Alojzije Stepinac.

Stepinac a fost un personaj cu o viață controversată mai ales în perioada Europei naziste. Ofițer în armata austro-ungară, student la agricultură apoi cleric cu o ascensiune fulminantă - în 7 ani ajunge arhiepiscop plecând de la simplu preot (este cel mai tânăr din lume cu acest grad bisericesc). Se spune că ar fi colaborat sau doar ar fi fost de acord cu ustașii croați pentru uciderea a mii de sârbi, evrei și țigani, fapt pentru care a și fost în închisorile comuniste, semnând acele procese verbale de la sfârșitul interogatoriilor cu “cf” adăugat semnăturii cunoscute dar care a scăpat anchetatorilor, în traducere însemnând “am fost obligat”. Acest cf avea să devină important în procesul de sanctificare în curs. Decedat în 1960, este beatificat în 1998 de papa Ioan Paul al II-lea iar la Vatican s-a constituit anul trecut o comisie care susține canonizarea sa, împotriva demersurilor făcute de Serbia și unii înalți prelați ai bisericilor ortodoxe (v-aș recomanda, celor ce doriți să aflați mai multe despre martirul Stepinac dar și alte păreri deloc plăcute dar foarte interesante ale apusenilor despre etniile balcanice considerate la comun “gunoi etnic”, gunoi din care facem parte și noi dar și grecii, să citiți “Fantomele Balcanilor” de Kaplan).

Kaptol, jumătatea religioasă dar și cea mai bătrână parte a lui Gornji Grad, s-a înfiripat prin sec. XI când regele Ladislau I al Ungariei a creat două dioceze importante, spun catolicii că aproximativ în 1093 - 94, la Biharia lângă Oradea și la Zagreb, cu ocazia canonizării lui Ștefan I al Ungariei. Aici la Zagreb s-a pus atunci piatra de temelie pentru biserica pe care și-o dorea regele maghiar dar acesta a murit pe neașteptate, așa că lăcașul s-a construit după moartea sa și a fost sfințit la peste 120 de ani, în 1217 de un alt rege maghiar, Andrei al II -lea, cel care a dedicat-o Sfintei Fecioare, hramul Adormirea Maicii Domnului. După doar câțiva ani, în 1242 tătarii au făcut prăpăd în Europa și au distrus și biserica aproape în totalitate.

A fost refăcută câțiva ani mai târziu, în construcție folosindu-se și elemente din vechea clădire iar sfântul protector a fost de data aceasta Ștefan, fostul rege maghiar Ștefan I. Câteva secole de aici înainte catedrala este îmbogățită cu clădiri noi dar care se tot distrug în incendii repetate iar la 9 noiembrie 1880 un cutremur devastator avea să o avarieze grav, să-i dărâme parte din ornamente și turnurile de apărare, să o distrugă în interior, altarul principal prăbușindu-se. Ceasul de pe peretele exterior zidurilor avea să se oprească atunci la ora 7,3 minute și 3 secunde și așa este și azi. Se încep imediat reconstrucțiile ce aveau să dureze până la început de sec. XX, perioadă când sunt adăugate și cele două turnuri care azi sunt una din emblemele Zagrebului.

Se reconstruiește iar în 1938 dar lucrările sunt din nou oprite la venirea comuniștilor și se reiau abia în 1968 și de atunci continuă și azi. Acoperișul vechi și frumos de ceramică smălțuită adus cândva din Cehia este înlocuit cu plăci de cupru, unul din cele două turnuri a fost terminat, la al doilea încă sunt schele și se spune că atunci când va fi gata va avea un lift pentru vizitatori.

Statuia Fecioarei din piața aflată în fața catedralei a fost ridicată în anul 1870 în semn de mulțumire că populația orașului a fost apărată împotriva ciumei. Inițial arhitectul a numit-o “Madona cu cei 4 Îngeri”. Soclul imens pe care se află statuia din bronz aurit a Fecioarei are alte patru statui mai mici, tot aurite și acestea reprezintă virtuțile recunoscute creștine, Umilința, Credința, Castitatea și Speranța. După refacerea catedralei, același arhitect căreia i se datorează noul aspect, Herman Bollé a construit și fântâna cu cele 4 capete de la baza coloanei din gura cărora țâșnește apa.

Palatul Episcopului este clădirea din parte dreaptă a catedralei și mai este cunoscut drept Turnul Nebojan. Aici a fost reședința clericilor încă din Evul Mediu când catedrala și restul locuințelor clericilor au fost închise doar cu un gard de lemn. După extinderea otomanilor în Europa, prin sec. XV s-au construit acele ziduri de apărare, completate cu altele în jurul catedralei la început de sec. XVI și care se mai văd și azi. Turnul Prislin existent și azi a fost de neînvins de turci în asediul din 1493. Mult mai târziu când invaziile au încetat, zidurile din fața catedralei au fost dărâmate și așa aceasta poate fi admirată în toată splendoarea ei.

Se spune că vinerea, în perioadele de pace, călugării ieșeau dincolo de zidurile Kaptolului și pescuiau pentru masa de prânz în apele pârâului care le uda zidurile și care astăzi este dirijat pe sub pământ, pe sub strada Tkalčićeva, paralelă cu str. Kaptol.

Mânăstirea și biserica Franciscană a Ordinului Francisc de Assisi este tot în cartierul Kaptol, am trecut pe lângă ea de mai multe ori. Biserica am găsit-o deschisă și aici a fost singurul cerșetor pe care l-am întâlnit în Croația, era în interiorul lăcașului de cult. Ordinul Franciscanilor s-a stabilit aici în sec. XVII când a ridicat și mânăstirea, refăcută și ea de-a lungul secolelor. Biserica în interior este superbă, în același stil catolic.

Str. Nova Ves este continuarea străzii Kaptol și este la fel de căutată de turiști ca și Tkalčićeva. Aici pe actuala Nova Ves a fost strămutat în sec. XIV un grup de țărani care au primit mici case de lemn dar aveau obligația să se ocupe de muncile din interiorul și exteriorul catedralei și al celorlalte biserici din zonă - doar călugării simpli nu se puteau obosi înainte de rugăciune făcând astfel de munci. Cu timpul unii dintre slujbașii bisericilor au devenit meseriași, întâi pentru nevoile bisericii apoi pentru ale nobilimii.

În urma ultimului mare incendiu devastator, în sec. XVIII, s-a interzis ridicarea clădirilor de lemn și s-au construit case frumoase de zid, după arhitectura barocă, locuri unde azi sunt diverse instituții și multe “konoba”, restaurante croate.

Parcul Ribnjak se întinde pe un teren destul de mărișor, începând din spatele catedralei. Este un parc destul de curat, cu locuri de joacă bine întreținute și care atrage turiștii pentru mormântul roman, o piatră tombală de fapt, bine întreținută de croați.

Kaptol a avut mai multe biserici și mânăstiri ale diverselor culte europene, unele s-au închis, altele au dispărut la cutremure, incendii - cel mai mare, care în 30 minute a cuprins tot Orașul de Sus a fost în 1645 - în războaie sau în comunism și multe nu au mai fost refăcute după independența Croației.

Kaptol este o zonă mică din actuala capitală croată. După vizitarea celei mai importante catedrale din oraș, Adormirea Maicii Domnului ce poartă ca hramuri secundare Sf. Ștefan și Sf. Ladislau, ne-am îndreptat pașii spre Gradec, prin zona considerată arbitrar tampon între Kaptol și Gradec, Piața Dolac.

Piața Dolac este una dintre cele mai apreciate, cumva pentru că aproape fără voie turiștii trec prin ea, apoi pentru că este încă una din cele mai ieftine piețe ale Zagrebului unde prețurile fructelor și legumelor sunt mai mici. Dacă vreți să vă faceți cumpărături aici, programul - până la maxim ora 15 - și mercurialul se află pe o pagină a primăriei locale. Tot aici în Piața Dolac sunt câteva terase interesante care mai păstrează meniuri tradiționale.

După vizitele în Kaptol, următorul loc pe care l-am colindat la pas căci altfel nici nu se poate, a fost zona medievală a nobilimii Evului Mediu, a turiștilor sec. XXI dar și a localnicilor actuali, un loc mult mai bogat arhitectural, mai diversificat și mai larg, cetatea regală Gradec.

---

VIZUALIZĂRI: 3139 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI