Zagreb, plava grad

TIPĂREȘTE

Da, plava grad, oraşul albastru, aşa le place locuitorilor Zagrebului să-şi "alinte" oraşul. Pentru că albastrul este culoarea oraşului. Albastrul este pe emblema oraşului, albastre sunt tramvaiele, autobuzele şi funicularul, albastre sunt şi apele râului Sava, ce străbate oraşul, albastrul este şi culoarea celui mai titrat club de fotbal croat, Dinamo Zagreb.

Cum drumul nostru spre Poreč trecea şi pe lângă capitala croată, nu puteam rata ocazia unei vizite în acest frumos oraş. Aşa că am plecat cu o zi mai devreme, zi pe care am destinat-o vizitării oraşului albastru. Ziua a fost de fapt o după-amiază şi dimineaţa ce i-a urmat.

Imediat ce am ajuns la hotelul Zagreb, am luat o hartă de la recepţie şi am pornit spre centru. La indicaţiile recepţionistei, am plecat cu maşina.

Dacă vreţi să faceţi acelaşi lucru, trebuie să aveţi mare grijă unde şi cum vă lăsaţi autoturismul, pentru că, la fel ca în orice ţară civilizată şi în Zagreb parcarea este foarte bine reglementată. Sunt multe locuri de parcare (chiar şi câteva parcări subterane), dar aveţi grijă să parcaţi numai în locurile permise, marcate foarte clar, altfel riscaţi să vi se ridice maşina şi ştiţi ce înseamnă asta. Apoi, după ce aţi găsit un astfel de loc de parcare, trebuie să puneţi la loc vizibil, pe bordul maşinii, un tichet pe care îl puteţi cumpăra de la orice chioşc de ziare, valabil o oră, sau două, pe care trebuie să bifaţi anul, ziua, luna, ora şi minutul de la care începe valabilitatea tichetului. Şi să nu vă gândiţi să puneţi, să zicem, o jumătate de oră în plus, pentru că în acest tip aveţi toate şansele ca nişte tineri, purtând ecusonul primăriei, să treacă şi să observe acest lucru, pentru că patrulează mereu. Sancţiunea este, de asemenea, ridicarea maşinii, sau, pentru localnici, o amendă. Eu am plătit pentru o oră de parcare în centru (mai la periferie este mai ieftin) 12 kune, aproximativ 7 lei, cam mult, e drept, dar, vorba aia: dai un ban, dar stai în faţă. La mine, în Piteşti e doar 1 leu ora de parcare şi nici pe ăla unii, destul de mulţi, nu se-ndură să-l dea.

Ei bine, am parcat maşina pe strada Jurišičeva, în apropierea pieţei Hrvatskih Velikana (pentru că aici sunt câteva bănci şi trebuia să scot bani de la un bancomat) şi am pornit spre primul obiectiv şi cel mai important din Zagreb: piaţa principală a oraşului, piaţa Ban Josip Jelačić, numită aşa după un conte croat, din secolul al XIX-lea. Cândva piaţă de mărfuri, acum ea este locul de întâlnire al tinerilor, dar şi al celor mai în vârstă şi loc de desfăşurare a unor manifestări culturale şi sportive, dintre care cea mai importantă este Festivalul Internaţional de Folclor, care are loc în fiecare vară.

În mijlocul pieţei, se înalţă semeaţă statuia ecvestră a banului Josip Jelačić, amplasată în piaţă în 1886. Într-o noapte din 1947, statuia a fost înlocuită cu cea a lui Marx şi Engels, iar piaţa a căpătat un nou nume, Piaţa Republicii. După proclamarea statului independent Croaţia, în 1991, piaţa a revenit la vechiul nume şi statuia banului Josip Jelačić a fost restaurată şi repusă în drepturi.

Alături se află o fântână, Mandusevac, despre care există şi o legendă, care îi explică numele, dar şi pe cel al oraşului.

Se spune că un prinţ se întorcea de la luptă, obosit şi însetat (dar, bineînţeles, victorios). Trecând pe lângă izvorul care se afla pe locul unde acum este fântâna Mandusevac, a văzut alături o fată, pe nume Manda, căreia i-a cerut puţină apă. Aceasta i-a dat să bea dintr-un polonic, zagrabiti în limba croată. De atunci, fântâna se cheamă Mandusevac (de la Manda) şi oraşul, Zagreb (de la de la zagrabiti). E doar o legendă, dar e frumoasă, nu?

Strada Ilica formează latura de sud a pieţei şi în colţul de sud-est al acesteia se află şi Centrul de Informaţii Turistice, unde vă puteţi informa asupra obiectivelor turistice de vizitat în Zagreb, sau asupra posibilităţilor de cazare şi din faţa căruia puteţi lua un trenuleţ (evident, albastru), cu care să faceţi turul oraşului.

Piaţa Ban Josip Jelačić se află la baza celor două dealuri, Gradeč şi Kaptol, despărţite de faimoasa stradă Tkalčićeva, care porneşte spre nord din colţul de nord-vest al pieţei şi pe care se află numeroase cafenele, pe terasele în cascadă, precum şi centrul comercial Cascade. Cândva, acum vreo câteva sute de ani, pe locul unde se află acum strada Tkalčićeva curgea un pârâu, Medveščak, care separa cele două aşezări (se pare celtice, la origine), până când acestea s-au unit şi au format oraşul Zagreb. De fapt, pârâul curge şi acum, dar pe sub stradă şi se varsă în Sava.

Pe cele două dealuri se află Oraşul de Sus, Gornji Grad, cu aer de Ev Mediu, cu străzi pietruite şi case vechi.

Cum se lăsa seara, pentru moment ne-am mulţmit cu plimbarea pe dealul Kaptol. Din piaţa Ban Josip Jelačić am urcat pe strada Bakačeva şi, după ce am intrat în câteva magazine de suveniruri (mai erau şi câteva restaurante care ne făceau cu ochiul), am ajuns într-un scuar, pe a cărei latură estică se înalţă impunătoare, Katedrala Marijia Uznesenja, Catedrala Adormirea Maicii Domnului (click aici).

În mijlocul scuarului se află o fântână, cu o coloană, având în vârf statuia Fecioarei, ridicată, pe la 1873, în semn de mulţumire, pentru că Zagrebul scăpase de ciumă.

După distrugerea suferită într-un cutremur de la sfârşitul secolului al XIX-lea, catedrala, datând încă din secolul al XII-lea, a fost reconstruită în forma actuală în stil neo-gotic, cu două turnuri înalte de 105 m. Palatul episcopal de alături adăposteşte o importantă colecţie de obiecte bisericeşti şi de artă.

Am încheiat seara pe o terasă, unde am încercat ceva tradiţional, štrukle, care este un fel de plăcintă, doar că e fiartă şi apoi prăjită cu pesmet şi umplută cu diverse, astfel că poate fi sărată, sau dulce şi poate fi servită ca aperitiv, fel principal, sau desert. Mie nu-mi place plăcinta cu carne aşa că am luat cu brânză. E ca un fel de ştrudel, numai că era mai mare şi, parcă, mai bună.

Ne-am întors la hotel, dar a doua zi, duminică dimineaţă, am reluat plimbarea prin Zagreb. Cum în Gornji Grad nu prea sunt locuri de parcare (este totuşi o parcare subterană), am lăsat maşina într-o parcare din faţa Teatrului Naţional şi am pornit pe jos. Am trecut pe strada Nikola Tesla, unde se află şi statuia marelui inventator pe care şi-l revendică trei naţii: sârbii, pentru că, spun ei, era sârb, tatăl fiind preot ortodox, croaţii, pentru că s-a născut în satul Smiljan, din Croaţia de azi şi românii, pentru că ar fi fost de origine istro-română (click aici).

De aici intrăm pe o stradă cu terase şi restaurante, care ne duce în Trg Petra Preradovića (trg înseamnă în sârbo-croată piaţă). Aici se află Srpska pravoslavna crkva, Biserica ortodoxă sârbă (click aici), o frumoasă biserică, cu hramul Sf. Petru, pe care merită să o vedeţi când ajungeţi la Zagreb.

Ieşim pe Ilica şi, perpendicular pe ea, intrăm pe o străduţă scurtă, Tomićeva, la capătul căreia se află cel mai scurt funicular din Europa, Zagrebačka uspinjača (click aici).

De o parte şi de alta sunt scări, care duc şi ele pe Strossmayerovo šetalište, Promenada Strossmayer, de unde avem o frumoasă privelişte a Zagrebului. Aici se află şi Turnul Lotrščak, un turn medieval, de unde, în fiecare zi, la amiază, se trage o lovitură de tun, în amintirea generozităţii regelui ungur Bela al IV-lea, care, pe la mijlocul seolului al XIII-lea, fugind de tătari, a găst adăpost în Zagreb, drept pentru care a oferit oraşului statut de oraş regal liber. Dincolo de turn se intră într-o piaţetă, Katarinin Trg, în estul căreia se află Crkva sv. Katarine, Biserica Sf. Ecaterina, o frumoasă biserică în stil baroc.

Din Katarinin Trg, urcăm mai departe, pe strada Ćirilometodska. Pe dreapta se află palača Keglević. Simon Keglević a fost un căpitan al lui Matei Corvin, scutit de acesta de a plăti taxe. Clădirea aparţine acum Universităţii din Zagreb. Pe stânga străzii se află biserica sfinţii Ciril şi Metodiu, Muzeul Croat de Artă Naivă (click aici) şi Stara Vijećnica, vechea primărie (click aici).

La capătul străzii, se intră în Trg Svetog Marka, piaţa Sf. Marcu, în mijlocul căreia se află o frumoasă biserică, Crkva Sv. Marka (click aici), construită în stil gotic târziu, dar ale cărei origini datează dinainte de secolul al XIII-lea. Interesant la această biserică este faptul că pe partea sudică a acoperişului de ţiglă emailată sunt reprezentate stema Zagrebului, (în dreapta) şi cea a Regatului Unit al Croaţiei, Slavoniei şi Dalmaţiei (în stânga).

Pe latura de est a pieţei se află sediul Parlamentului croat, iar pe latura de vest sediul guvernului.

Am revenit în Donji Grad, Oraşul de Jos, în faţa Teatrului Naţional, din Trg Maršala Tita, Piaţa Mareşal Tito. În faţa teatrului se află două statui: Sfântul Gheorge ucigând balaurul şi Zdenac života, în traducere liberă, Bunătatea vieţii, iar peste stradă, Facultatea de Drept, a Universităţii din Zagreb (Sveučilište u Zagrebu).

La sud de Teatrul Naţional se află Trg Mažuranića, apoi Trg Marka Marulića, unde se găsesc Facultatea de Inginerie Chimică şi Tehnologie şi Arhivele Statului. Pe partea cealaltă a străzii Antun Mihanović, ce trece pe lângă Arhivele Statului, se află Botanicki Vrt, Grădina Botanică, pe care, din lipsă de timp, nu am ai văzut-o decât în trecere.

De aici, pe aceeaşi stradă Antun Mihanović, dincolo de Grădina Botanică, se ajunge, trecând pe lângă hotelul Regent Esplanade, în piaţa Ante Starčević, unde se găseşte un centru comercial subteran. În continuare intrăm în Trg Kralja Tomislava, piaţa Regele Tomislav, unde se găseşte a doua statuie ecvestră celebră a Zagrebului, statuia regelui Tomislav. Peste drum se află Glavni Kolodvor, Gara Centrală, o frumoasă clădire, în care domneşte o curăţenie desăvârşită.

Piaţa Regele Tomislav este de fapt un parc frumos, în partea de nord a căruia se găseşte Umjetnički paviljon, Galeria de Artă (click aici). La nordul piaţei Regele Tomislav se află scuarul Strossmayer, un alt parc, cu statuia episcopului Strossmayer (click aici), fondatorul academiei şi în nordul căruia admirăm sediul Academiei Croate de Ştiinţe şi Arte, Hrvatska akademija znanosti i umjetnosti.

Şi mai la nord, peste strada Andrije Hebranga, se află un alt frumos parc, Zrinjevac, în scuarul Nikola Šubić Zrinski (click aici), unde se organizează diferite concerte. Când am trecut noi unul tocmai era în pregătire. Pe latura de nord a parcului se găseşte Meteoroloski stup, Coloana meteorologică, o mică staţie meteorologică, cu secţiune pătrată, având pe fiecare din cele patru laturi câte un instrument meteorologic şi date privind vremea în Zagreb: un termometru, un higrometru, un barometru şi un înregistrator combinat al variaţiei în timp a presiunii, temperaturii şi umidităţii. Deşi datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea, instrumentele funcţionează foarte bine şi în prezent. În jurul parcului se află clădiri foarte frumoase, care adăpostesc Curtea Supremă, Ministerul Afacerilor Externe şi câteva ambasade.

Toate aceste parcuri scuaruri şi pieţe, pe care le-am parcurs şi descris pe scurt aici, sunt aşezate în forma literei U, sau a unei potcoave, alcătuind aşa-numita Lenucijeva potkova, potcoava Lenuci, din Oraşul de Jos.

Aici s-a încheiat vizita noastră în Zagreb, fără a mai avea timp să trecem şi prin Novi Zagreb. Oricum, am văzut foarte multe, iar impresia pe care ne-a lăsat-o Oraşul albastru a fost una a unui oraş foarte frumos, foarte curat şi foarte civilizat, cu numeroase obiective turistice.

Merită să îl vizitaţi, noi o vom face din nou, cu prima ocazie.

---

VIZUALIZĂRI: 10184 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI