Cu mocăniţa pe vârfuri alpine

TIPĂREȘTE

Ultima zi a vizitei noastre în pitorescul şi sălbaticul ţinut nordic din Ţara Galezilor am rezervat-o unui sat de munte, Llanberis, aflat în Parcul Naţional Snowdonia, aproape de Strâmtoarea Menai şi oraşul Bangor. A fost cea mai frumoasă zi din toată plimbarea noastră în această parte a Europei, mai puţin frecventată de turiştii români.

Llanberis este, aşa cum arătam mai sus, un sat de munte liniştit şi curat, care oferă turiştilor câteva puncte de atracţie deosebit de interesante. O zi este prea puţin ca să le vizitezi pe toate. Nici noi nu am reuşit, am trecut în fugă pe la câteva, apoi am urcat pe munte cu mocăniţa. Iată pe scurt ce obiective turistice am găsit noi în acest frumos şi liniştit sat galez:

Padarn Country Park

Primul contact cu satul Llanberis a fost într-o parcare situată în acest frumos parc. Este format dintr-o pădure de stejar rară şi veche, în apropierea căreia se află două lacuri, un muzeu şi un fost castel, acum în stare de ruină. Este un loc pentru plimbări în aer liber şi locul de plecare pentru numeroase drumeţii montane.

Llyn Padarn

Este unul dintre cele mai mari lacuri naturale din Țara Galilor. Este un lac glaciar cu o lungime de aproximativ 3 km. Pe malul lui se pot practica diverse activități recreative, în special în timpul verii.  Acestea includ canotaj, plimbări cu barca (vaporaşul) și pescuit.

La capătul estic al lacului este punctul de plecare al aşa zisului Llanberis Lake Railway, o cale ferată îngustă care pe distanţa a 4 km oferă imagini frumoase asupra lacului şi a muntelui din apropiere. Traseul este străbătut în aproximativ 60 de minute cu locomotive cu abur sau diesel.

 Llyn Peris 

Al doilea lac din Llanberis este ceva mai mic şi formează un rezervor de avarie pentru hidrocentrala din Dinorwig ). Llyn Peris este numit după Sfântul Peris , un sfânt creștin timpuriu, puțin cunoscut.  Lacul este flancat de o parte de muntele Elidir Fawr și fosta carieră de ardezie din Dinorwig .

Castelul Dolbadarn

Pe malul lacului Peris se află această fortificaţie construită de prinţesa galeză Llywelyn cel Mare, la inceputul secolului al XIII-lea. A fost folosit ca mijloc de apărare împotriva englezilor, simbol al puterii și autorității prinţesei, iar în ultimul timp ca un conac care a căzut în ruină. Este vizibil din centrul satului.

Biserica Saint Peris datează din secolul al XIV-lea.  Este o biserică catolică foarte frumoasă, înconjurată de flori şi multă verdeaţă. Altarul este flancat de stauete aurite, iar vitrallile impresionează prin mărime şi culori. Biserica poartă hramul St. Peris, sfântul care a dat şi numele lacului din apropiere.

Muzeul de ardezie

Se află pe malul stâng al lacului Padarn. Aici sunt reamenajate atelierele care au deservit carierei de ardezie, Vivian, de la poalele muntelui. Cariera a fost închisă în 1969, din motive economice, iar site-ul a fost deschis în 1972 ca muzeu. Cariera este vizibilă din oricare parte a satului Llanberis.

Llanberis railway station (Staţia de cale ferată Llanberis)

Este cel mai vizitat punct de atracţie din satul Llanberis. Este aşa de aglomerat, vara, încât rezervarea pentru urcarea pe munte cu mocăniţa trebuie făcută cu cel puţin două zile înainte. Noi am avut noroc că am fost în septembrie, dar şi aşa abia am prins cursa de la 15:30 (şi am fost acolo la orele 9:00).

Llanberis railway station este este o cale ferată îngustă  cu cremalieră care măsoară aproximativ 8 km. Transportul turiştilor se face cu un vagon simplu fie cu locomotive cu aburi,  fie cu locomotive diesel .

Este singura cale ferată cu cremalieră din UK și, după mai bine de 100 de ani de funcționare, rămâne o atracție turistică populară, transportând anual peste 130.000 de pasageri.  Pleacă de la 108 metri din Llanberis şi ajunge la 1065 de metri într-o staţie prevăzută cu un mic restaurant.

A fost deschisă în aprilie 1896 şi chiar atunci a a vut loc primul accident mortal (şi ultimul) din istoria mocăniţei galeze. :( Din cauza greutăţii vagonului locomotiva a luat viteză şi a sărit de pe şine. Un călător panicat a sărit din vagonul-căruţă, s-a lovit la cap şi a decedat. Ulterior sistemul a fost schimbat, cu ajutorul unei firme din Elveţia, şi acum se poate străbate traseul fără nicio temere.

 Accesul în staţia de plecare a mocăniţei este destul de uşor, un indicator te conduce într-o parcare la 100 de metri de Llanberis railway station. În zona staţiei sunt canapele în aer liber, chioşcuri cu produse fast food, un centru de informaţii turistice şi un mic cinematograf în care se prezintă filme documentare legate de zonă.

Trenurile pleacă la un interval de 30 de minute în sezon, iar în restul timpului în funcţie de gradul de ocupare al trenului. Biletele pot fi rezervate fie online, fie pe telefon, fie la chioşcul din staţie. Nu sunt deloc ieftine (29 euro adult, 26 euro seniori şi 17 euro copii), dar merită.

Traseul este magnific, imaginile panoramice asupra lacului Padarn, asupra văilor şi asupra munţilor din jur te lasă fără glas. Traseul, mărginit de padocuri cu sute de oi, are mai multe halte unde mocăniţa opreşte, dar fără ca turiştii să poată coborî.

Prima este Staţia Waterfall, locul unde se află o frumoasă cascadă şi unde odinioară trenul se oprea pentru vizitare. Un accident stupid a făcut ca staţia să rămână deschisă doar pentru angajaţii căii ferate.

A doua staţie unde trenul s-a oprit (fără să se deschidă uşile vagonului) a fost la Hebron. Aici am făcut poze, am admirat izvoraşele, lacurile şi, din nou, mulţimea de oi căţărate pe crestel muntelui.

La jumătatea distanței  am făcut o nouă oprire pe o staţie de cale ferată lăturalnică, pentru a face loc trenului care venea de sus. Este un fel de triaj, în care trenurile îşi dau prioritate, mai ales în perioadele aglomerate.

De aici a urmat cea mai mai abruptă parte a traseului, cu o spectaculoasă trecere printre stânci, apoi am ajuns la cea mai înaltă cotă a urcării noastre cu mocăniţa, 1065 de metri. Aici se află staţia, iar până la cel mai înalt vârf al muntelui Snowdon (Eryri în galeză) am mai urcat pe nişte scări încă 20 de metri.

Imaginile panoramice de pe acest vărf, spre strâmtoarea Menai şi Marea Irlandei, sunt greu de descris în cuvinte, las pozele să mă completeze.

Nu pot să închei fără să relatez o întâmplare petrecută în timp ce coboram de pe vârful Snowdon; făceam nişte poze cu numeroasele lacuri din zonă, când am observat că acestea din albastre au început să devină albe.

Pe neaşteptate a început să bată vântul,muntele s-a acoperit de o ceaţă densă, iar temperatura a scăzut brusc şi se făcu dintr-o dată întuneric. :( Ştiam de astfel de fenomene care se petrec pe munte, dar nu la 1000 de metri altitudine... Am fugit repede în staţia de refugiu (restaurant, cafenea) şi când să mergem spre mocăniţă ... surpriză ...ceaţa a dispărut ca prin farmec, iar soarele ne-a însoţit până în staţia de plecare.

D-ale muntelui!

Vacanţe cât mai frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 1936 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI