Biserica Sf. Petru şi Pavel - Vilnius

TIPĂREȘTE

Într-un review anterior spuneam că "Vilnius este prin excelenţă un oraş turistic religios, străzile oraşului vechi fiind practic înţesate de biserici semeţe, parcă prea multe pentru un oraş cu doar puţin peste o jumătate de milion de locuitori."

Îmi propusesem să mă opresc la prezentarea bisericilor condensate în perimetrul vechiului oraş, dar iată că în afara lui, în cartierul Antakalnis, am descoperit - în opinia mea - cea mai frumoasă biserică din Lituania, Biserica Sf. Petru şi Pavel. Şi ea se vrea prezentată măcar în câteva cuvinte. Imaginile pe care le voi ataşa sper că vă vor convinge că sfântul lăcaş este de o frumuseţe cu adevărat uluitoare.

Specialiştii spun că Biserica Sf. Petru şi Pavel din Vilnius, romano-catolică, este cel mai bun exemplu de arhitectură barocă din oraş. Privită din exterior, biserica nu impresionează mai mult decât oricare alta - din Vilnius sau de oriunde, dar, dacă îi treci pragul, ai păşit într-o lume cu totul diferită. Zidurile albe, luminoase, sunt atât de bogat împodobite cu stucaturi încât nu ştii ce să priveşti mai întâi. Scene religioase, mitologice, de bătălie, statui, ancadramente de nişe şi ferestre, basoreliefuri cu îngeraşi şi elemente vegetale, de toate vei vedea între cele aproximativ 2000 de decoraţiuni. Toate aceste minunăţii se datorează maeştrilor italieni Giovanni Pietro Perti şi Giovanni Maria Galli.

Nu se ştie cu exactitate când a fost înălţată prima biserică pe aceste locuri, dar se crede că un lăcaş ritualic exista aici chiar înainte de creştinarea lituanienilor.

Biserica de lemn refăcută la sfârşitul sec. XV a fost mistuită de un incendiu şi o alta - tot de lemn - a fost înălţată câţiva ani mai târziu. În timpul războaielor cu Rusia (1655-1661) şi această biserică a fost distrusă.

Michal Kazimierz Pac, un mare comandant de oşti salvat de la moarte pentru că s-a ascuns printre ruinele bisericii dărâmate, a decis să o reconstruiască făcând-o totodată şi mausoleu pentru el şi familia sa.

Lucrările de construcţie au început în 1668, la 29 iunie (dată la care în calendar figurează sărbătoarea Sfinţilor Petru şi Pavel) şi au durat 8 ani. Pentru decoraţiunile interioare Michal Kazimierz Pac a adus doi artişti italieni, pe Giovanni Pietro Perti şi pe Giovanni Maria Galli. Din nefericire, ctitorului nu i-a fost dat să vadă capodopera terminată, moartea lui (survenită în 1682) ducând chiar la întreruperea lucrărilor. Biserica a fost terminată în 1701 de fratele lui Pac, episcopul Samogiţia Kazimierz Pac, iar interiorul cu neasemuitele sale stucaturi, a fost finalizat trei ani mai târziu, adică la 22 de ani de la moartea ctitorului.

Pac a fost înmormântat sub pragul intrării principale. Pe piatra funerară - conform dorinţei defunctului - a fost inscripţionat în latină "Hic Jacet Pecator", ceea ce s-ar traduce prin "Aici se află un păcătos". La sfârşitul sec. XVIII un fulger a lovit biserica dărâmând o sculptură peste piatra funerară a fondatorului. Fisurată, aceasta a fost ulterior încastrată în perete, în dreapta uşii de la intrare, acolo unde am găsit-o şi am fotografiat-o şi noi.

Bineînţeles, ceea ce văd vizitatorii astăzi este rezultatul mai multor etape de restaurare în urma cărora, totuşi, biserica nu a suferit modificări majore. Doar altarul principal, de lemn, a fost înlocuit. Evenimentele istorice prin care a trecut Lituania de-a lungul vremii şi-au lăsat amprenta şi asupra Bisericii Sf. Petru şi Pavel, aici instalându-se la un moment dat o cazarmă. În timpul celui de-al doilea război mondial domul a fost grav avariat de bombardamente, iar atunci când autorităţile sovietice au transformat catedrala din Vilnius într-o galerie de artă, în perioada 1956-1989, Biserica Sf. Petru şi Pavel a găzduit sarcofagul de argint cu relicvele ocrotitorului lituanienilor, Sf. Cazimir.

Cum arată sfântul lăcaş la exterior, se poate vedea din fotografii. Ceea ce vreau să subliniez este că biserica - situată în apropiere de râul Neris - este înconjurată de un zid gros de cărămidă, are o singură cupolă scundă în raport cu turlele clopotniţă şi un balcon încadrat de coloane, se pare, un element nou în arhitectura bisericească a vremii.

Atrage atenţia inscripţia în latină REGINA PACIS FUNDA NOS IN PACE (Regină a Păcii, ocroteşte-ne în pace), inscripţie care reflectă intenţiile fondatorului, dar care aminteşte totodată şi de numele lui, Pac.

Interior. După cum spuneam, interiorul este atât de frumos încât cel care îl vede pentru prima oară rămâne mut, în contempare. Nu se ştie dacă decoraţiunile au fost făcute după planul artiştilor executanţi, după ideile călugărilor de acolo sau la propunerea fondatorului Pac pentru că nici un document care să vorbească despre acest lucru nu a supravieţuit. Cert este că privindu-le cu atenţie şi răbdare, vei descoperi un amalgam de simboluri: sfinţi locali sau italieni, reprezentări ale virtuţilor, obiecte liturgice, fructe şi flori, scoici, măşti, panglici, chiar arme şi obiecte de uz gospodăresc, figuri de îngeri şi soldaţi, dar şi demoni, dragoni şi centauri. Nu ştiu cât de mult am reuşit să surprind în fotografii frumuseţea decoraţiunilor de la Biserica Sf. Petru şi Pavel, dar vă invit să zăboviţi o clipă asupra lor.

Intrarea principală este străjuită de două sculpturi de mari dimensiuni, una reprezentând un sfânt protector, iar cealaltă un schelet încoronat (simbol al puterii), cu o mantie şi o coasă, reprezentând moartea care nu iartă pe nimeni. Judecata de Apoi, cei doisprezece apostoli, scene de tortură a creştinilor în timpul persecuţiei romane, răstignirea lui Iisus, scene din viaţa Fecioarei Maria, figuri feminine la intrarea în fiecare dintre cele patru capele, precum şi multe altele pot fi identificate în încărcătura decorativă a interiorului Bisericii Sf. Petru şi Pavel din Vilnius.

Demn de reţinut este amvonul în formă de barcă, detaliile aurite, vulturii şi îngerii scoţându-l şi mai mult în evidenţă. Printre stucaturi, pe plafon se remarcă două fresce, cele mai mari de acest gen din Lituania, alături de altele trei, mai mici, amplasate lângă orgă, înfăţişând scene din viaţa lui Sf. Petru.

Iisus din Antakalnis, o sculptură în lemn, de mărimea unui om, este foarte venerată de lituanieni. Îmbrăcată cu haine de catifea şi mătase, statuia are o perucă din păr natural şi se pare că este o copie după o statuie similară aflată la Madrid. Amplasată într-o nişă cu un ancadrament migălos executat, statuia lui Iisus din Antakalnis se află foarte aproape de tabloul fondatorului Pac.

De asemenea, demn de menţionat este candelabrul în formă de barcă, o foarte fină execuţie din alama şi mărgele de sticlă care parcă pluteşte la mijlocul domului amintind că Sf. Petru a fost pescar.

Cu vizitarea Bisericii Sf. Petru şi Pavel am încheiat programul în Vilnius. Ne-am îmbarcat din nou în autocar şi - cu toată viteza - am pornit spre Letonia. Până la Riga, oraşul capitală care ne va găzdui în noaptea următoare aveam de străbătut 310 km.

---

VIZUALIZĂRI: 4914 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI