În lumea colorată a Victoriei

TIPĂREȘTE

Victoria. Nu este vorba despre statul australian cu capitala la Melbourne, nici despre celebra cascadă de la granița Zambiei, nici despre capitala provinciei Columbia Britanică din Canada și nici despre a noastră Victoria de la poalele Făgărașilor. Există mai multe orașe răspândite în lumea întreagă care poartă această denumire.

Astăzi, vă voi prezenta doar câteva puncte de interes ale orașului Victoria, capitală a Republicii Seychelles, așa cum le-am descoperit eu, fără ajutorul vreunui ghid, în cele câteva puține ore pe care le-am petrecut acolo.

Ați putea gândi: ”Ei, n-ajung eu tocmai acolo… ” Să nu spuneți așa! Oricând, se poate ivi ocazia unei oferte de nerefuzat, așa cum am ”pățit” frumos și eu.

Insulele Seychelles, pierdute undeva în imensitatea Oceanului Indian, între Africa și Asia, au reprezentat de-a lungul timpurilor un punct de tranzit pentru navigatori, comercianți, dar și pentru pirați. Cine știe câte povești uimitoare ascund aceste meleaguri… Primii europeni care au țintit insulele, se pare că au fost navigatorii exploratorului portughez Vasco da Gama, în jurul anilor 1500. Timp de vreo două secole, insulele au rămas nelocuite, pentru ca în 1756 ele să devină parte a coloniilor franceze, luându-și denumirea de la ministrul de finanțe Jean Moreau de Sechelles, din timpul domniei regelui Ludovic al XV-lea. Urmează o perioadă când suveranitatea insulelor fluctuează de mai multe ori între Franța și Marea Britanie.

Există documente care atestă faptul că în jurul anului 1770, un prim grup de oameni se stabilește pe insula cea mai mare a arhipelagului, pe Mahe, în zona Anse Royale. Șase ani mai târziu, cei care sosesc pun piatra de temelie pentru ceea ce avea să devină orașul Victoria. În 1785, insulele erau locuite de 70 de bărbați europeni, împreună cu 500 de sclavi.

În urma Tratatului de la Paris din 1814, Marea Britanie câștigă controlul asupra insulelor Seychelles și Mauritius, iar orașul Victoria este stabilit ca sediu al guvernului colonial britanic.

Latifundiarii francezi și englezi au exploatat pe plantațiile lor sclavi africani, iar prin anii 1833 - 1834, cînd sclavia a fost abolită, 4000 de sclavi au fost eliberați și în schimb au fost aduși indieni pentru a le lucra pământurile.

Vântul schimbării bate și asupra insulelor. În 1976 Seychelles își câștigă independența și Victoria devine capitala republicii.

Dacă numele celei mai mari insule a arhipelagului, Mahe, a fost dat în onoarea unuia dintre guvernatorii francezi ai insulei Mauritius, Mahe de Labourdonnais, băștinașii din Seychelles au ales denumirea capitalei în cinstea reginei Victoria a Marii Britanii. Denumită și Port Victoria, este considerată capitala cea mai mică din Africa, numărând doar vreo 26000 de locuitori. Populația este formată din grupuri etnice de origine africană, indiană, chineză, franceză. Limbile oficiale sunt franceza, engleza și limba creolă seselwa – limba pe care o vorbesc localnicii, derivată din limba lui Moliere. Cu toate că au trăit sub dominație engleză timp de două sute de ani, denumirea insulelor, a străzilor și a așezărilor este preponderent franceză. Majoritatea populației este creștină (romano-catolică), religiile sau credințele coexistând în pace și armonie perfectă.

Victoria se află în partea de N-E a insulei Mahe, insulă de origine granitică a cărei șiră vertebrală este formată dintr-un relief deluros-muntos, având cel mai înalt punct – Morne, la altitudinea de 905 m. Astfel, plimbându-te pe străzile Victoriei, ai drept fundal falnic priveliștea pantelor abrupte de munte, cu o comoară de vegetație care a evoluat în splendida izolare de-a lungul secolelor, pe de o parte și imaginea apelor oceanului, în partea opusă.

Când ajungi într-o destinație atât de darnică în a oferi atracții pe care nu le întâlnești în altă parte, este greu să te decizi cui să-i dai întâietate… Victoria se află la o distanță de doar 4-5 km de Beau Vallon, micuța așezare ce ne-a găzduit timp de o săptămână și care se mândrește cu plaja cea mai frumoasă de pe insula Mahe. Așadar, în câteva minute, cu ajutorul bus-ului ajungeam, urcând și coborând acel deal de care am pomenit, în terminalul din Victoria – punct de sosire și plecare a curselor de autobuz ce fac legătura cu diferite așezări de pe insulă. Transportul public cu autobuzul este cel mai ieftin mod de a călători de jur-împrejurul insulei. Costul unui bilet este de doar 5 rupii (30 de cenți). Autobuzele sunt destul de vechi și nu prea confortabile, pe măsură ce te apropii de Victoria, ele se aglomerează mai mult. Șoferii experimentați conduc nebunește pe șoselele întortocheate și abrupte, cu o singură bandă pe sens. Călătoria a fost o adevărată provocare, pentru mine doar, (probabil localnicii sunt obișnuiți cu maniera lor de conducere). Dar mi-a plăcut, a fost ca o mini cursă de Formula 1…

De la înălțimea coamei dealului se deschide panorama asupra întregului oraș și a portului. Victoria te surprinde de la primii pași. Orașul este tipic colonial, partea veche a sa, cu străduțe înguste și unele clădiri de piatră sau din lemn, cam dărăpănate, poate unele nelocuite, multe dintre ele vopsite, dând imagini pline de culoare, contrastează cu zonele rezidențiale, cu noile bulevarde mărginite de grădini tropicale în care se pitesc vile luxoase. Orașul este în continuă expansiune, bazinul portuar s-a extins, s-a construit un mare complex sportiv cu terenuri de tenis, centru de înot și o sală multifuncțională, au apărut noi centre comerciale, un port pentru ambarcațiuni de agrement, chiar și o insulă artificială cu design contemporan, denumită sugestiv, Eden.

Dimineața și din nou pe la ora 16, orașul se animă. Lumea iese la cumpărături sau invadează cafenelele, pentru ca puțin mai târziu, aproape de ora 18, magazinele să-și tragă obloanele, majoritatea locuitorilor retrăgându-se spre casele lor.

Un prim monument care te întâmpină la intrarea în capitală este Monumentul Bicentenar. Se găsește în Piața Libertății, la capătul estic al Independence Avenue și a fost ridicat în 1978 pentru a comemora 200 de ani de existență a orașului. El reprezintă trei perechi de aripi albe extinse, simbolizând originile populației din Seychelles, de pe cele trei continente – Europa, Africa și asia.

La întretăierea principalelor bulevarde – Independence Avenue și Albert Street, în mijlocul sensului giratoriu se află Turnul cu Ceas, replică a celui din Londra, Vauxhall Clock Tower. Turnul cu Ceas, simbol al Seychelles-ului și al stăpânirii britanice, ridicat în onoarea reginei Victoria, cea care a numărat aproape 64 ani de domnie, datează din anul 1903. Nu că te-ai putea rătăci ușor în orașul atât de mic, dar Turnul cu Ceas reprezintă cel mai cunoscut punct de reper atunci când ceri instrucțiuni de ghidare. A fost construit în Londra și transportat în Seychelles, fiind dezmembrat în nouă bucăți. Șapte dintre ele ajung în luna februarie în insulă, iar celelalte două, de-abia în luna martie a anului 1903, rătăcind mai întâi în Mauritius… Inițial a fost vopsit în negru, precum originalul londonez, apoi în argintiu.

În această zonă se găsesc sedii de bănci, Palatul de Justiție, vechiul oficiu poștal, Muzeul Național, agenții de voiaj și centrul de informare turistică, restaurante, magazine.

Un alt punct de atracție al Victoriei este Templul hindus numit după Lord Vinayagar, considerat izvor al înțelepciunii veșnice, Dumnezeul hindus pentru securitate și bogăție. Construit în 1992, el este singurul templu din Seychelles, servind ca loc de cult pentru cei 5000 de hinduși ce locuiesc aici. Se pare că imigranții Tamil sunt considerați primii care s-au stabilit pe insule încă din 1770.

Aflat în centrul orașului, cu silueta sa înaltă ce se observă de la distanță, este greu de ratat. Aspectul exterior este impresionant. Foarte bogat ornamentat, el apare în contrast evident cu arhitectura și culoarea clădirilor din preajmă. Templul este construit în stilul celor din partea de sud a Indiei. Ușile frumos decorate ne-au întâmpinat larg deschise și ne-am considerat norocoși pentru că am găsit templul deschis.

Era pentru prima oară când pășeam într-un templu hindus… Încălțămintea se lasă în micuțul hol de la intrare. Am cerut permisiunea de a fotografia și am primit cu bucurie încuviințarea. Interiorul este simplu, dar interesant. Turul se face rapid, templul nu este mare, dar este viu colorat, primitor, frumos decorat. Altare speciale pentru fiecare divinitate sunt împodobite cu flori și ofrande. Culorile vibrante ale statuetelor idolilor hinduși, esențele parfumate care se volatilizau din loc în loc, contribuiau la atmosfera specială de calm și spiritualitate ce domnea acolo. Am părăsit acest loc liniștit pentru a plonja într-un alt spațiu bogat colorat, plin de viață, arome și zumzete asemănătoare cu cele dintr-un stup de albine. Unde am ajuns? În piața locală Sir Selwyn Selwyn – Clarke. Loc interesant, pitoresc, poate doar aici se simte cu pregnanță adevăratul farmec creol. Vânzătorii, personaje exotice, se mândreau când mă apropiam de taraba lor și le pozam marfa. Se întreceau între ei în a-și lăuda produsele pentru a atrage clienții.

Piața datează din 1840 și a primit denumirea unui guvernator britanic. Inițial a fost un loc în care pescarii își puteau vinde captura de peste zi. Astăzi, cred eu, piața de pește de pe Market Street este o populară atracție turistică nu atât pentru cumpărături, cât pentru atmosfera exotică pe care o întâlnești aici. Colorată, destul de curată, veselă, aici poți găsi orice ingredient pentru o masă gustoasă și cumperi mult mai ieftin decât din supermarket. Piața este inundată de tot felul fe fructe exotice și flori, legume, mirodenii, pește proaspăt. La etaj se găsesc mici magazine de unde se pot cumpăra tot felul de suveniruri, îmbrăcăminte, lucrări artizanale fabricate din nuci de cocos…

Nu departe de agitația pieții se ridică Catedrala Maicii Domnului, romano-catolică, construită în 1892 și renovată în 1990. Impunătoare, se remarcă prin portalul și fațada cu colonade. Am intrat și noi pentru câteva minute în acest loc senin de cult, liniștit, contemplativ, pentru a mulțumi că am ajuns până aici… Aici am participat și noi la ceremonia din acea zi. Turnul cu clopotniță se găsește în spatele bisericii și datează din 1898, iar alături, într-o frumoasă grădină se află clădirea construită în anul 1934, din granit, unde își are și preotul locuința, una dintre cele mai impresionante din Seychelles. Aici se află o placă comemorativă ce amintește de singurul episcop din Seychelles, Felix Pavel.

Catedrala St. Paul, situată în apropierea Turnului cu Ceas, este cea mai mare și mai veche biserică anglicană din Seychelles. Pe o rază de câteva sute de metri se întâlnesc cele două catedrale, templul hindus, o moschee și alte câteva biserici – toate având porțile deschise oricărui credincios.

Grădinile Botanice, bijuteria verde din partea de sud a orașului, de mai bine de o sută de ani impresionează prin frumusețea și multitudinea speciilor de plante exotice – peste 500 de plante, 40 de specii de palmier, dintre care se evidențiază renumitul Coco de Mer, peste 150 de specii de orhidee. În zona superioară a grădinii sunt prezente nu mai puțin celebrele broaște țestoase gigant Aldabra, păsări exotice, lilieci…

Cu ce te mai impresionează Victoria? Pentru cei care doresc să se ”îngroape” mai adânc în trecutul insulei, pot vizita muzeul Național de Istorie. Cu toate că este mic, totuși merită o vizită dacă doriți să aflați lucruri inedite despre viața sălbatică de pe insulă. Biletul de intrare la muzeu costă 15 rupii. Există de asemenea Muzeul de Științe ale Naturii, cu o expoziție reprezentativă pentru fauna insulei, Biblioteca Națională, Galeria de Artă…

Orașul este deservit de Aeroportul Internațional Seychelles, iar portul maritim oferă turiștilor servicii de feribot către insulele Praslin și La Digue.

Miresme, culori, peisaje, figuri pitorești ale vânzătorilor creoli din piață, încă-mi sunt întipărite într-un sertăraș…

Poate-aș mai fi întârziat plimbarea prin Victoria, dar plaja din Beau Vallon mă chema tainic către ea…

Și acum, la final de review, îl rog din nou pe webmaster să atașeze videoclipul ”I*m going back to the Seychelles” – (ce prezintă Victoria contemporană): youtube - și cine știe, poate chiar se îndeplinește…

---

VIZUALIZĂRI: 4189 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI