Tinutul "sarii de mare" al stridiilor si al vinului (III)

TIPĂREȘTE

Iata-ne si in Bordeaux! , oras numit de romani si Burdigala, capitala departamentului Gironde, tinut al celor mai mari si mai vestite podgorii ale Frantei, tinut al vinului rosu, alb sau roze, al imenselor ”terroir”-uri, ceea ce insemna nu "teroare" ci doar pivnite de vinuri cu butoaiele cat casa, adevarate palate fata de "butoiul-bojdeuca" in care traia Diogene in timp ce umbla noaptea prin Roma cu faclia aprinsa ca sa gaseasca un partener de discutie. Gironde, tinut al unor oameni veseli pentru ca au "acasa la ei" tot ce-si doreste omul - o clima dulce mediteraneeana, adumbrita doar de frunzele leandrilor, ficusilor si palmierilor pitici, un tinut pe care jocul mareelor il "umple" de fructe de mare, un tinut fara iarna, doar cu un sezon ceva mai ploios, un tinut in care farmecul de neegalat ar arhitecturii orasului vechi se imbina armonios cu modernul, un tinut in care un tren de mare viteza (TGV), te poate duce in nici 3 ore, de aici si pana in capitala Frantei cu viteza medie de 230 Km la ora! Tinut al intinselor podgorii, despartite intre ele nu prin carari de pamant batatorit ci prin adevarate sosele, caci recolta aducatoare de mari profituri pentru viticultori, trebuie transportata in conditii optime, un tinut in care toamna, prin octombrie, vezi sute sau poate mii de culegatori de struguri, inarmati c-un cos conic din lemn usor, atasat la spate ca un rucsac si in care se aseaza strugurii cu ambele maini dar... cu grije! . Se lucreaza "zi lumina", sunt si multi tineri din tara noastra care lucreaza pe marile plantatii ale departamentului Gironde, tineri care sunt platiti in functie de "cosurile pline" pe care le descarca zilnic in remorca unui camion. Ce urmeaza apoi?

Urmeaza procedura clasica de stoarcere a strugurilor, de fermentatie, de asteptare si de imbuteliere. Mii de giga-butoaie si milioane de sticle, gata spalate, asteapta licoarea rosie, alba sau roze de Medoc, Margaux sau Saint- Emilion.

Intre timp, in pivnite, fermierii nu stau pe loc ci verifica inca odata aroma, dumph-ul, gustul, aciditatea, culoarea si buchetul vinului din anii anteriori, afisand un aer serios, de oameni gravi, cu priviri incruntate, ce urmeaza sa dea o lege importanta pentru tara sau sa decida poate soarta unui razboi, plimband vinul de mai multe ori prin gura, oprindu-se un minut, meditand, cugetand, apoi reluand operatiunea de la capat fara graba si... de-abia, intr-un tarziu, exclamand. "Mdaaa!... E un an bunicel, dar nu ca cel din 2002! " sau "Ptiu, e mizerabil, o sa dau faliment! "

Bordelezii beau vin aproape tot timpul, dar nu pe stomacul gol ci cu cate o bucatica de branza, un sendvici grill sau cu fructe de mare. S-a constatat ca in ciuda faptului ca sunt mari bautori de vin, bordelezii nu fac boli de ficat (ciroza mai ales) intr-un procent mai mare decat restul populatiei. De ce? Pentru ca anumite branzeturi pe care ei le asorteaza la vinuri, din snobism sau din mosi-stramosi, dar "numai la un anume fel de vin", contin in ele niste substante ce neutralizeaza agresiunea alcoolului asupra stomacului si a ficatului.

Gironde este si regiunea de bastina a capitanului Jacques-Yves-Cousteau, capitanul tuturor marilor, nascut nu departe de Bordeaux, la Saint-Andre de Cubzac si care ne-a incantat copilaria prin serialele sale de film din “Lumea tacerii”.

Christian, gazda noastra din Merignac, ne explica programul zilei, stand in fata unui pahar de vin rosu. “Astazi vom vizita cea mai inalta si frumoasa duna din Europa, duna lui Pilat! ". Ce-o fi oare atat de intersant in a vedea o gramada de nisip? , ma intreb eu in sinea mea, dand insa bucuros din cap in semn c--o sa merg si eu la duna si ca ma bucur tare! .

Sunt milioane de dune in Africa! Dar se pare ca aceasta duna franceza e speciala, ea a devenit de-o vreme incoace "pietonala", gratie ununi escalier lung ce te duce pana-n varf (si pe care-l vei urca mai ales daca ai trecut in ultima vreme pe la sala de fitness), dar ea mai e si un paradis al parapantistilor si o excelenta "promenada" pentru cei ce vor sa admire Atlanticul de la inaltime.

Nici orasul Bordeaux in sine nu e de neglijat, complexul monumental statuar “Les Girodins" este impresionant si dedicat razvratitilor martiri girondini din timpul celei de-a II-a republici franceze, executati de iacobinii Parisului. Ziua orasul geme de lume si e animat de o sumedenie de bistrouri, ciocolaterii, cafenele, restaurante si chiar piete de vechituri iar noaptea toate monumentele sale mai importante sunt feeric iluminate, mai ales teatrul din "Place de la Comedie”. Christian, ma invita la o cafea intr-un local elegant si ma intreaba daca stiu cine isi servea micul dejun la acea masa? ... Cum, nu stii? “Zizou” baiete, Zizou! , adica Zinedine Zidane, unul dintre cei mai iubiti fotbalisti ai Frantei, si care o vreme a activat chiar aici la echipa “Girondins de Bordeaux. ”. Zizou a calificat nationala Frantei in finala mondiala, a dat doua goluri cu capul contra Braziliei, moment in care intreg Parisul jubila pe Champs-Elysees. Niciodata nu s-a mai vazut atata lume pe acel bulevard, de la eliberarea Parisului incoace. Apoi, tot Zizou, avea sa dea golul decisiv si in campionatul european, Franta devenind si campioana europeana. Dar dupa "calificare" vine si "descalificarea", Zizou loveste (tot cu capul) un jucator italian, gest ce-avea sa imparta lumea fotbalistica in doua tabere…avea el dreptul sau nu sa o faca?

Vecinatatea golfului Arcachon e un mare avantaj pentru girondini, golful, aparat de vanturi puternice, e propice desfasurarii yachting-ului. Golful Arcachon e destinatia preferata de vacanta a clasei "medii" franceze, cu alte cuvinte, a celor ce n-au sa dea intre 400 si 450 euro pe noapte la hotelurile de lux de la Nisa sau Cannes. Aici, in “Bassin d'Arcachon” exista o sumedenie de cabane tip "apartament" sau "hostel", pe care le poti inchiria, primele cu cateva sute de euro pe saptamana, iar la cele gen "hostel", cu sume de pana la 10 euro patul pe noapte. Fiecare din aceste doua sisteme de cazare dispune de cate o bucatarie comuna si grupuri sanitare OK.

Vinurile de Bordeaux (Medoc-Margaux-Saint Emilion) se gasesc peste tot in Franta si in lume in standuri separate, Daca intr-un supermarche german, casele de vinuri de “Bordeaux" sau “Porto” au standul lor separat, Murfatlarul si Cotnariul nostru insa, sta "la gramada" cu vinuri din Brazilia, Argentina, etc, in cosuri de nuiele asezate printre sau la marginea marilor standuri, la sectiunea “diverse”. A avea standul tau propriu, costa ceva bani, dar daca vinul e bun, investitia se amortizeaza repede. Gustul vinului rosu de Bordeaux nu difera prea mult de cel al Murfatlarului sau Recas-ului nostru. In standurile sau magazinele de prezentare a vinurilor de Bordeaux, preturile incep de la 1,40 euro sticla de 700 ml si merg pana la 5-6 euro sticla (vin cu o vechime mai mare). Sunt anumiti ani in care soarele e mai generos si care imprima vinului un gust deosebit dar si pretul creste pe masura.

A nu se uita ca nu departe, in Charrente, se gaseste si localitatea Cognac. Intr-o zi, demult, un fermier neatent a turnat un pic de ”eau-de-vie” ("apa vietii"), adica un fel de tuica de-a noastra si "calvados" de-al lor peste mustul vinului si iata, asa a aparut o noua bautura raspandita azi in toata lumea, coniacul. Pe teritoriul francez mai exista inca o localitatea cu nume "imbatator", Champagne, care are si ea legenda ei.

Francezii iubesc vinul "la nebunie", il zeifica uneori. Dispretuiesc insa berea iar "calvados"-ul il beau rar, spunand ca e "otrava". Vinul nu-l amesteca niciodata cu "apa de masa", afirmand ca e pacat sa strici vinul cu apa, il consuma dupa anumite reguli si principii stramosesti, langa fructe de mare, carnate sau la sfarsitul meselor lor, adseori copioase, langa un anume fel de branza (din cele 400 de varietati pe care le au). Mesele lor au 3-4 feluri de mancare, din care nu lipsesc 1-2 feluri de salate asortate, carnea (in special de peste), fructele si dulciurile. Gurmanzi pana-n varful urechilor, ei se declara cu mandrie "une nation de table" (o natiune ce sta mult timp la "masa").

Intr-un bistrou, daca bordelezul va cere ”un ballon de rouge” asta inseamna ca el cere un simplu pahar cu vin rosu, in fata caruia poate sta la taifas cu cineva sau cu el insusi cat va dori, nimeni nu-l va da afara, patronul localului stie ca stomacul lui, dupa un pahar cu vin, va cere si ceva de mancare iar el isi va vinde marfa in continuare. Daca insa bordelezul nostru cere "din prima", “une double” (o dubla), ceea ce insemna ca doreste o carafa cu vin, inseamna ca e pus pe betie. Iar daca mai cere inca o “dubla care sa fie precum sangele unui rege ghilotinat", e clar…omul s-a imbatat!

Dar girondinii, caci asa se numesc locuitorii acestui departament, Gironde, se mandreasc, pe langa vinul lor si cu cea mai mare duna din Europa, cu o lungime de 3 km, o latime de o jumatate de kilometru si o inaltime de 100-110 metri. Nu poti atunci cand ajungi in fata acestei gigantice coline galbene ce rasare precum un templu aztec in ruine dintr-o mare de verdeata, sa nu exclami un “uaaah! ” macar in gand…Francezii nu-i fac mare publicitate, pentru ca au ei multe alte lucruri si mai intersante de aratat lumii. Exista si dune mai mari prin lumea larga, dar nu te-ai astepta sa vezi una, chiar aici in Europa, inconjurata de paduri de conifere, masini moderne, case cu garduri de tuia si sosele pline de motociclisti care alearga de zece ori mai repede decat cea mai rapida camila din Africa. Si totusi, "Duna lui Pilat" nu e decat o biata movila de nisip auriu in comparatie cu muntele de aur si de argint adus de conchistadori precum Columb, Cortez si Pizzaro din tara maiasilor, aztecilor si incasilor, aur cu care s-a mai inaltat un imperiu colonial al vremii, Spania!

Un musuroi de nisip galben si foarte fin ce se sprijina pe de-o parte de plaja oceanului Atlantic si in rest de radacinile unor arbori cu frunza vesnic verde, care pe ici pe colo parca s-au nascut din siliciul dunei. Duna s-a format in urma cu mii de ani datorita nisipului spulberat de schimbatorii curenti de aer ce plutesc desupra Atlanticului, si care in urma cu ceva vreme aveau sa aduca si un munte de gheata plutitor in fata celui mai mare transatlantic al vremii, vasul Titanic. De pe coama dunei, oceanul apare imens iar atunci cand el ia culoarea cerului senin, orizontul dispare si tie ti se pare ca traiesti intr-o lume bidimensionala. Poti urca duna pe scari, in partea dinspre continent, dar inspre ocean e bine sa vii in pas alergator sau "de-a berbeleacul", alergand si cazand, tavalindu-te, nispul e fin si nu te va rani deloc. Mai neplacut e cand apare briza, nisipul iti intra peste tot. Daca ai ajuns cumva la ocean, nu esti inca decat la jumatatea drumului (cum zicea Edmund Hilarry cand a ajuns pe Everest), mai trebuie sa te si intorci si drumul inapoi e mai greu…Urcatul scarilor pana in varf mi s-a parut la fel de anevoios ca cel al urcarii Turnului Eiffel, tot pe scari... De pe duna vezi albastrul intregului golf Arcachon, patat ici-colo de culorile catorva veliere, vezi cateva localitati de pe litoralul din jur si vezi marea de verdeata ce te inconjoara. Verdele si galbenul sunt doua culori ce se inteleg bine una cu cealalta.

Cand te intorci de la plaja Atlanticului, ocean in care nu cred ca vei rezista fara sa faci o baie in apa calduta a verii, vei simti ca faci un pas inainte si doi pasi inapoi, caci picioarele ti se cam ingroapa in nisip si aluneci, ba-ti mai intra nisip si-n adidasi, care devin din ce in ce mai grei. Atunci, vei face ca-n bancul cu Bula, o vei porni spre ocean si, la fiecare pas inspre ocean, vei face doi pasi inapoi, inspre varf.

Duna poate fi abordata cel mai usor din localitatea “La Teste du Buch”, unde gasesti cateva magazine (luati neaparat apa minerala), o parcare si un camping. Nici chiar pe scari, duna nu e usor de urcat, mai ales in zilele calduroase, care nu sunt deloc putine pe-aici.

De la Bucuresti si pana la Bordeaux (aeroport Merignac) puteti ajunge pe calea aerului, apoi aveti un tren local pana la Arcachon si un autobuz pana la baza dunei, dar cel mai simplu e sa ajungeti cu autoturismul dumneavoastra, echipat cu GPS.

Drum bun!

Terminam aici "semicercul nostru turistic ", lung periplu de-a lungul litoralului francez de la Honfleur si pana la Bordeaux, sperand ca ne vom reintoarce pe-aici intr-o buna zi, caci e-o vorba in Franta, "cine s-a molipsit de virusul acestei tari, nu va mai scapa de el niciodata! ".

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 2469 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI