Valletta - capitala Maltei

TIPĂREȘTE

Malta este o destinaţie turistică foarte populară, statisticile arătând că avioanele aduc anual peste un milion de vizitatori, adică de trei ori mai mult decât numărul populaţiei rezidente. Impresionant!

Cu urmele încă prezente ale Cavalerilor Ioaniţi, capitala Valletta - oraşul înălţat de cavalerii Ordinului Sf. Ioan imediat după înfrângerea turcilor în Marele Asediu din 1565 - o capodoperă a artei arhitecturale baroce şi totodată un exemplu de fortificaţie militară, figurează pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO din anul 1980.

Vizitarea capitalei malteze se face cel mai bine pietonal şi începe de obicei de la Triton Fountain, acolo unde sunt staţiile terminus ale autobuzelor. În zona centrală accesul auto fiind restricţionat, o vizită necesită timp şi răbdare pentru că doar aşa pot fi descoperite cele mai multe dintre comorile sale arhitecturale. Pe noi, autocarul ne-a lăsat în Misrah Kastilja, lângă Auberge de Castille, pentru că Upper Barrakka Gardens era primul obiectiv înscris în programul zilei.

Upper Barrakka Gardens - Grădinile Barrakka, amplasate pe bastionul St. Peter & Pawl, cel mai înalt punct al zidurilor oraşului, este un parc, mai curând o terasă care oferă splendide imagini asupra portului cu şantierul naval, precum şi asupra orăşelelor Vittoriosa, Senglea şi Cospicua.

Upper Barrakka Gardens a fost construit în 1775 de un cavaler italian care a dorit să ofere confraţilor săi din Ordinul Sf. Ioan un loc de recreere. În timp au fost adăugate câteva statui, între care şi cea a lui Churchill. Les Gavroches (Copiii străzii), un grup statuar foarte sugestiv semnat de un artist maltez, decorează un colţ al grădinii. Pereţii şi stâlpii de piatră susţin mai multe plăci comemorative dedicate eroilor sau unor personalităţi marcante.

Am mai fost aici în 2010. Îmi aminteam foarte bine statuile, arcadele şi băncile pe care nu aveam timp să ne odihnim, înălţimea ameţitoare a zidurilor fortificate, frumoasele imagini panoramice, dar nu şi liftul care face legătura rapid cu partea de jos a oraşului. P07 din mai vechiul meu review O zi în Malta m-a lămurit că în 2010 liftul abia se construia.

Lower Barrakka Gardens, un alt parc al Vallettei, vizibil de sus, cu un monument înălţat în amintirea Marelui Asediu al Maltei, este un alt loc potrivit pentru a admira portul şi digul.

Saluting Battery este o baterie de artilerie amplasată în josul Upper Barrakka Gardens. Lascaris War Rooms purtând numele Marelui Maestru Lascaris, datează din perioada dominaţiei britanice. După preluarea controlului asupra insulei, britanicii au folosit fortificaţiile construite de Cavalerii Ioaniţi, dar mai târziu (în 1854), cu scopul de a respinge orice navă care ar trece de linia forturilor St. Elmo - St. Angelo, au adăugat în interiorul marelui port baterii de tunuri. În timpul celui de-al doilea război mondial, în stânca de sub Upper Barrakka Gardens a fost săpată o reţea de tuneluri şi încăperi care au adăpostit comandamentul britanic. Astăzi, complexul istoric Saluting Battery - Lascaris War Rooms reprezintă o atracţie deosebită pentru toţi vizitatorii Vallettei.

Începând cu anul 1820, cu o întrerupere de jumătate de secol, de aici s-a tras zilnic o salvă de tun care marca amiaza. Pentru comunitate aceasta era ora exactă, ea reglementând cumva ritmul vieţii în oraş, totodată fiind etalonul după care se fixau ceasurile de pe nave. Salvele de tun anunţă şi acum miezul zilei, în plus, salută anumite evenimente, aniversări, sărbători religioase importante, precum şi vizite ale unor înalţi demnitari.

În 2010, pentru că am fost acolo în vremea amiezei, la ora 12.00 am asistat la tragerea tradiţionalei salve de tun. De astă dată, pentru că Upper Barrakka Gardens şi Saluting Battery au fost vizitate devreme şi aveam în program încă multe alte obiective, nu am rămas pe terasă în aşteptarea acestui moment deosebit.

Lângă Auberge de Castille, unul dintre cele şapte Auberges originale construite în Valletta de cavalerii Ordinului Sf. Ioan, în prezent birourile primului ministru, am rămas câteva clipe în contemplare. Clădirea situată în Misrah Kastilja - Piaţa Castiliei - aproape de intrarea în Barrakka Gardens, a fost construită iniţial în 1571-1574, dar mai târziu, în timpul Marelui Maestru Manuel Pinto da Fonseca a fost reconstruită în stil baroc. Faţada este împodobită cu decoraţiuni la fiecare fereastră, cu embleme, precum şi cu un bust al Marelui Maestru Pinto.

Auberge d’Italie, având pe faţadă bustul Marelui Maestru Gregorio Carafa a fost sediul cavalerilor italieni ai Ordinului Sf. Ioan. Acesta este al doilea Auberge d'Italie, primul - construit în 1570 - a fost integrat Palatului Marilor Maeştri. De-a lungul timpului, clădirea a suferit mai multe transformări şi a avut multiple şi variate destinaţii. De câţiva ani, în Auberge d’Italie funcţionează Autoritatea de Turism din Malta. Se înţelege că i-am trecut şi noi pragul bucuroşi să ne înarmăm, gratuit, cu câteva hărţi şi pliante.

Tot aici, pe Triq Il-Merkanti, chiar la începutul străzii, se află două biserici frumoase, Our Lady of Victory şi Church of St. Catherine.

Our Lady of Victory a fost prima biserică înălţată în Valletta după Marele Asediu pentru a comemora victoria Cavalerilor Ordinului Sf. Ioan asupra turcilor invadatori în 1565. Amplasamentul construcţiei este cel în care a avut loc o ceremonie religioasă şi s-a pus piatra de temelie a noului oraş, Valletta, în 1566. Marele Maestru Jean Parisot de la Valette a finanţat personal noul edificiu, iar după moartea sa (1568), înainte de a fi transferat la St. John’s Co-Cathedral, a fost îngropat în cripta acestei biserici.

Nu am vizitat în interior Biserica Our Lady of Victory, panouri mari informându-ne că lăcaşul este încă în curs de restaurare, lucrările estimându-se a fi încheiate în anul 2016.

Church of St. Catherine aflată vis-à-vis, este o biserică romano-catolică destinată comunităţii italiene din Malta. Cunoscută şi sub numele de Church of St. Catherine of Italy, biserica a fost construită în 1576 de cavalerii italieni ai Ordinului Sf. Ioan şi se află în imediata apropiere a Auberge d'Italie. Cine îi trece pragul poate vedea în interior lucrări semnate Mattia Preti. Una dintre acestea reprezintă martiriul Sf. Ecaterina din Alexandria.

Palazzo Parisio - situat pe Triq Il-Merkanti, este un loc de care îmi amintesc cu plăcere legat de vizita din 2010. Construit în sec. XIX de un nobil pentru a-i servi drept locuinţă, Palazzo Parisio are o arhitectură rafinată şi mai ales nişte grădini fermecătoare. Atunci am intrat în palat, apoi ne-am plimbat şi ne-am fotografiat în grădinile lui frumoase, bine îngrijite şi atât de bogat înflorite, cum nu am mai văzut altele în Malta. Dacă vreţi să vedeţi câteva fotografii, aruncaţi o privire mai vechiului meu review O zi în Malta.

În zidul sobru care ascunde incinta există o intrare în stânga căreia, pe o tăbliţă, scrie Palazzo Parisio, iar pe o alta, în dreapta, scrie Ministry Foreign Affairs. Astăzi Palazzo Parisio nu mai este marcat pe hărţile turistice, iar ghizii nu mai amintesc vizitatorilor nici măcar de grădini. Poate pentru că acolo se află Ministerul Afacerilor Externe, poate pentru că acolo există şi un restaurant select, cu preţuri numai pentru cei aleşi...

Din Triq Il-Merkanti, la stânga pe Triq St. John’s, se ajunge în Piaţa Catedralei.

St. John’s Co-Cathedral - Co-Catedrala Sf. Ioan, a fost construită de Cavalerii Ordinului Sf. Ioan în perioada 1573-1578. Piatra de temelie a fost pusă cu un an mai devreme de Marele Maestru Jean de la Cassière când s-a stabilit şi că aceasta va fi biserica Mănăstirii Ordinului Cavalerilor de Malta.

De ce i se spune Co-Catedrală? Mărturisesc, aceasta era şi nedumerirea mea înainte de a vizita Malta, dar, acolo, bineînţeles, m-am lămurit. În timp, importanţa bisericii Mănăstirii Ordinului Cavalerilor de Malta a crescut atât de mult încât a egalat Catedrala Arhiepiscopală din Mdina, episcopul de Malta decretând în 1820 că ambele biserici au rangul de catedrală.

Considerată a fi una dintre cele mai impresionante catedrale din lume şi unul dintre cele mai bune exemple de arhitectură barocă din Europa, biserica proiectată de arhitectul militar maltez Girolamo Cassar, cel căruia i se datorează şi alte clădiri importante din Valletta, are o faţadă atât de austeră încât pare mai curând o construcţie militară. Acoperită cu prelate atunci când am fost noi, faţada se află şi se va mai afla o vreme în restaurare. Intrarea vizitatorilor se face printr-o uşă laterală, de luni până vineri între orele 09.30-16.30 (ultima intrare la ora 16.00) şi sâmbătă între orele 09.30-12.30 (ultima intrare la ora 12.00). Duminica şi sărbătorile legale St. John’s Co-Cathedral este închisă pentru vizitatori. Tariful este de 6 euro/persoană adulţi, 3,5 euro/persoană studenţi şi gratuit pentru copiii sub 12 ani.

Având intrarea inclusă în preţul excursiei opţionale, accesul nostru s-a făcut foarte rapid. Am primit fiecare câte un dispozitiv, nu clasicul audioghid, ci un aparat la care ascultam explicaţiile ghidului român fără a ne înghesui unii în alţii şi fără a deranja alţi vizitatori.

În interior St. John’s Co-Cathedral este atât de frumoasă, atât de bogat ornamentată, încât contrastează izbitor cu exteriorul. În cea mai mare măsură această încărcătură decorativă i se datorează lui Mattia Preti. El a petrecut ultimii 40 de ani de viaţă în Malta, pictând mai multe biserici şi realizând şi alte frumoase lucrări expuse în prezent în Muzeul de Arte din Valletta. Cu tavanul boltit, pictat în întregime cu scene din viaţa Sf. Ioan, cu ferestre rotunde încadrate de rame aurii, amplasate deasupra fiecărei capele, cu decoruri sculptate, aurite, interiorul bisericii St. John’s este o capodoperă a stilului baroc.

Pardoseala este o succesiune de 375 de morminte şi pietre funerare comemorative aparţinând unor amirali, generali, clerici şi nobili cavaleri. Plăcile funerare sunt din marmură încrustată, cu mai multe culori, cu îngeraşi, cu blazoane şi epitafuri, cu arme, trofee şi nave de război, dar şi cu simboluri ale morţii (cranii, oase încrucişate şi schelete). În această biserică sunt mormintele a 28 de mari maeştri între care şi cel al lui Jean Parisot de la Valette, fondatorul oraşului, mutat de la Biserica Our Lady of Victory.

Unele inscripţii de pe morminte - atunci când sunt descifrate şi înţelese - îndeamnă la meditaţie. Pe mormântul lui Anselme de Cays (mort în 1710) pe care calci vrând-nevrând atunci când intri în sfântul lăcaş, impactul fiind cu atât mai puternic, alături de simbolul Morţii, o scurtă inscripţie în latină îl întâmpină pe vizitator. Ghizii atenţionează asupra ei şi chiar oferă o traducere aproximativă. Nu îmi mai amintesc exact cuvintele ghidului nostru, dar în esenţă sunau cam aşa: "Tu, care mă calci, vei fi călcat. Roagă-te pentru mine!"

În mijlocul capelei germane, pe mormântul lui Wolfgang von Guttenberg Filip (mort în 1733), inscripţia ne aminteşte că suntem doar praf şi fum, iar la sfârşit vom fi cenuşă.

Cele opt capele ale catedralei, dedicate fiecare câte unei secţiuni a Ordinului Sf. Ioan, au fost decorate de cei mai importanţi sculptori ai vremii. În capela principală, început de Melchiorre Gafa şi terminat de elevii săi, se află un grup statuar reprezentând Botezul lui Hristos.

Dar cea mai valoroasă lucrare de artă existentă la Valletta, în St. John’s Co-Cathedral, este "Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul", o lucrare de mari dimensiuni, realizată în 1608 de Michelangelo Merisi - Caravaggio (1571-1610). Tabloul se află în Oratoriu, în locul pentru care a fost pictat şi este considerat de specialişti una dintre cele mai impresionante realizări în clar-obscur ale lui Caravaggio. În aceeaşi încăpere se află "Sfântul Ieronim", a altă lucrare a aceluiaşi artist. Perioada de şedere a lui Caravaggio în Malta a fost benefică pentru arta locală atât datorită celor şapte lucrări excutate aici, cât şi pentru influenţa pe care a exercitat-o asupra artiştilor maltezi. Pentru a intra în Oratoriu nu se plăteşte nimic suplimentar, dar - pentru că intrarea se face în grupuri mici - de cele mai multe ori se aşteaptă. Spre deosebire de biserică unde toată lumea filmează şi fotografiază, aici fotografiatul şi filmatul sunt interzise cu desăvârşire.

De la catedrală ne continuăm plimbarea pe Triq Ir-Repubblika, pe lângă Biblioteca Naţională în faţa căreia tronează statuia Reginei Victoria şi ajungem la Palatul Marilor Maeştri.

Grandmaster’s Palace - Palatul Marilor Maeştri, este o clădire mare care găzduieşte în prezent Preşedinţia şi Parlamentul. Intrarea turiştilor se face prin lateral, printr-o curte cu arbori, flori şi fântâni decorative, iar urcarea la etaj se face pe o scară exterioară închisă în sticlă, de aceea cred că a fost adăugată ulterior.

Bineînţeles, nu toate încăperile se vizitează. Contra unei taxe de 10 euro/persoană, vizitatorii au acces în Sala Armelor unde este expusă una dintre cele mai bogate colecţii de arme din perioada Cavalerilor de Malta. Săbii, scuturi, lănci, armuri grele şi tot felul de alte arme pot fi văzute aici. De asemenea, se pot vedea arme otomane capturate în război, armuri de paradă, inclusiv cele ale Marilor Maestri Wignacourt şi Jean Parisot de la Valette, fondatorul oraşului. Sabia lui Dragut (Turgut Reis) - amiralul aflat în fruntea flotei otomane în timpul Marelui Asediu al Maltei - tot o captură de război, este expusă aici.

Sala Tronului, o încăpere largă, solemnă, în care erau primiţi ambasadorii şi înalţii demnitari încă din vremea marilor maeştri, foloseşte şi în prezent aceluiaşi scop. Candelabrele şi picturile murale care împodobesc partea superioară a sălii reprezentând episoade din timpul luptelor în Marele Asediu al Maltei sunt foarte frumoase. Holurile palatului au plafoane pictate, iar pereţii sunt decoraţi cu tablouri ale Marilor Maeştri.

Trebuie menţionat că în Grandmaster’s Palace fotografiatul nu este permis. Şi mai trebuie menţionat că în acest an, pe Triq Ir-Repubblika, la capătul dinspre Triton Fountain, a început construcţia unui nou sediu pentru Parlament, aşa încât se speră că în viitor se vor putea vizita mai multe săli ale Grandmaster’s Palace.

Aici s-a încheiat vizita programată în Valletta. În faţa Palatului Marilor Maeştri, în Misrah San Gorg - Piaţa Sf. Gheorghe, ne-am despărţit de grup şi am plecat în explorarea oraşului pe cont propriu. Nu înainte însă de a ne trage sufletul pe băncile aflate aici, de a savura câte un Kinnie revigorator şi de a ne face planul cu harta în faţă. Privind harta oraşului, cu străzile lui parcă trasate cu rigla, tăind peninsula în lung şi-n lat, împărţind-o în nenumărate pătrăţele, ne-am amintit că ghidul a menţionat în prezentările lui că Valletta este unul dintre primele oraşe europene care a adoptat sistemul stradal de tip grid.

Am hotărât să continuăm pe Triq Ir-Repubblika spre Fort St. Elmo, după care, pe Triq Il-Merkanti, să ne întoarcem la locul de întâlnire şi îmbarcare în autocar.

Clădirile construite în stil baroc, strada cu trotuar în trepte coborând spre mare, dau capitalei malteze un aer diferit. Strada este doar parţial pietonală, de la Grandmaster’s Palace spre fort traficul auto fiind permis. Am trecut pe lângă Casa Rocca Picola, un palat din sec. XVI locuit şi în prezent, întrebându-mă ce l-a determinat pe urmaşul urmaşilor primului marchiz de Piro să-şi deschidă casa - contra cost - pentru vizitatori.

Fort St. Elmo aflat la capătul peninsulei pe care a fost construită Valletta, a fost înălţat pentru a apăra portul. În timpul Marelui Asediu turcii l-au distrus în întregime, dar a fost apoi reconstruit şi întărit cu bastioane.

Turgut Reis, amiralul otoman rămas în istorie şi cu numele Dragut sau Darghouth, cel care a asediat Birgu, Mdina, apoi cetatea din Gozo şi-a găsit sfârşitul aici. În 1565, când Sultanul Suleyman a ordonat asediul Maltei, Turgut Reis a acostat la capătul promontoriului Tigne (în Sliema de astăzi). Dându-şi seama că Fort St. Elmo şi Fort St. Angelo - (sediul principal al Cavalerilor) amplasat în Birgu, de cealaltă parte a portului - comunicând, îşi coordonează atacurile asupra otomanilor, Turgut Reis a ordonat distrugerea Fortului St. Elmo cu scopul de a izola Fortul St. Angelo şi a slăbi controlul asupra intrării în port. În timpul bombardamentelor, Turgut Reis a fost grav rănit şi a murit după câteva zile.

În amintirea acestor evenimente sângeroase, astăzi, Tigne - promontoriul din Sliema pe care Turgut Reis şi-a instalat primele tunuri, este denumit Dragut Point.

Încheiere

Malta, principala insulă a arhipelagului, este atât de mică încât, în mai puţin de două ore - cu maşina - o străbaţi de la nord la sud. Dar, pentru a-i descoperi toate comorile istorice, arhitecturale şi spirituale, un sejur de numai 7 zile nu este de ajuns. Insula stâncoasă şi neroditoare pe care Carol Quintul a oferit-o Cavalerilor Ordinului Sf. Ioan alungaţi de turci din Rhodos în 1530, este darul pe care cavalerii au ştiut să-l folosească pentru a repurta o răsunătoare victorie asupra Semilunii.

Aşadar, capitala Valletta - oraşul construit imediat după Marele Asediu al Maltei - îşi datorează naşterea lui Suleyman Magnificul şi evenimentelor istorice care s-au succedat după alungarea Cavalerilor din Rhodos.

Pentru că ştiu cât de diferiţi suntem noi, turiştii, nu obişnuiesc să recomand o destinaţie. Mă limitez doar la a o descrie aşa cum pot lăsând pe fiecare cu propriile-i decizii. De astă dată îndrăznesc. Vizitaţi Malta pentru că merită! Merită cu prisosinţă!

---

VIZUALIZĂRI: 8674 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI