„Superbissima” Valletta. Un muzeu in aer liber

TIPĂREȘTE

Valletta este capitala Maltei și se afla situata în partea sud-estica a insulei. Construcția orașului a fost avansata de Cavalerii Ordinului Sf. Ioan care, după alungarea din Rhodos, în 1522, au căutat refugiu în insulele malteze. Când Cavalerii au ajuns pe insula, au construit cetati de apărare pentru a rezista în fata atacurilor Imperiului Otoman. Aceasta din urma a dus la proiectarea Fortaretei St. Elmo, pe muntele Sciberras, o peninsula în care poziția sa strategica era de o importanța fundamentala pentru Cavaleri.

După Marele Asediu din 1565, Cavalerii, sub comanda Marelui Maestru Jean de la Vallette, au construit un nou oraș fortificat în Peninsula Sciberras pentru a consolida poziția Ordinului în Malta. Initial, Marele Maestru Jean de la Vallette i-a cerut inginerului Lanci sa proiecteze noul oraș, dar acesta nu a putut veni, așa ca a fost ales inginerul militar Laporelli.

Astăzi, arhitectura din Valletta include străzi și piete, de la perioada baroca a Cavalerilor pana la modernism. Ultima adaugare este noul sediu al Parlamentului, construit de arhitectul italian Renzo Piano.

Deși este capitala cea mai mica a unui stat membru UE, cu o suprafața de sub 1 kmp și în jur de 9000 de locuitori, Valletta este un muzeu în sine, având cea mai mare densitate de monumente istorice din lume, la fel ca întreaga insula. Orașul ofera 320 de monumente pe care le descoperim la orice pas, stilul arhitectural predominant fiind cel baroc, dar se pot observa și clădiri cu tente de neoclasicism și arhitectura moderna. Deoarece are un numar mare de palate, Valletta a primit pseudonimul renascentist „Superbissima” . Fiecare monument din oraș este catalogat de gradul I fiind, de asemenea, listat în Inventarul Bunurilor Culturale din Insulele Malteze (NICPMI).

Pentru a descoperi Valletta, majoritatea turistilor își încep plimbarea de la Fantana Tritonilor, aflata chiar în fata Portii Orașului. Fantana, construita intre 1952 și 1959, este formata din trei figuri de bronz mitologice ce reprezintă legăturile Maltei cu marea, iar designul lor a fost inspirat de Fontana delle Tartarughe din Roma. Actuala Poarta a Orașului (a cincea) - Bieb il-Belt - a fost construita intre 2011 și 2014 pe un proiect al arhitectului Renzo Piano. Consta dintr-o bresa in metereze, flancata de blocuri mari de piatra, separata de pereții cortina de lame inalte de otel. A fost ridicată ca parte a unui proiect de reamenajare pentru intrarea în capitala.

Pornind de la Poarta pe Strada Republicii, în dreapta, se deschide privirilor o construcție realizata in stil modernism – Parlamentul Maltez. Cladirea a fost ridicată intre anii 2011 și 2015 pe baza unui design realizat de arhitectul italian Renzo Piano, ca parte a proiectului „City Gate” , care a inclus și constructia unei noi porți a orașului și transformarea Teatrului Regal intr-un teatru în aer liber. Construcția a generat controverse considerabile, în principal datorită aspectului modern și a costurilor de construcție, care s-au ridicat la aproximativ 90 milioane de euro.

Clădirea este situata pe Strada Republicii, langa Poarta Orașului, adiacent Bastionului Cavalerului Sf. Iacob și ruinele Teatrului Regal, vis-a-vis de „City Gate” și Palatul Ferreria. Sediul este compus din doua blocuri legate intre ele prin poduri dintre care unul gazduieste Camera Parlamentului.

Cele doua blocuri sunr separate pentru a nu ascunde vederea către Bastionul Cavalerului Sf. Iacob din Strada Republicii. Fiecare bloc este structurat pe trei etaje. Structura consta dintr-un cadru de otel acoperit cu calcar de Gozo. Placile de piatra sunt sculptate în așa fel încât par sa fi fost erodate de natura. Este o clădire cu emisii zero, deoarece energia termica este recuperata sau emisa din masa de roca subiacenta. Acesta este utilizat pentru incalzirea și răcirea clădirii, evitand orice turnuri de răcire sau cazane. Majoritatea clădirii este închisă din motive de securitate, dar o expozitie permenenta la parter este deschisă publicului.

Intrarea în Valletta se face prin Poarta Orașului - Bieb il-Belt - flancata pe ambele parți de doua bastioane de apărare. Bastionul Sf. Ioan este o platforma de artilerie având un plan pentagonal oferind o imagine panoramica asupra oraselor Floriana și Il-Gzira. Alături de fratele sau, Bastionul Sf. Iacob, face parte din „Fortaretele Vallettei” . A fost proiectat de inginerul militar Francesco Laporelli, în timp ce construcția s-a aflat sub supravegherea asistentului maltez Girolamo Cassar, Se afla situat aproape de „City Gate Arcade” și Gradinile Hastings. În interiorul gradinii se afla monumentul lordului Francisc Hastings, un fost guvernator al Maltei. Omologul sau, Bastionul Sf. Iacob reprezintă o platforma de artilerie având un plan pentagonal ce ofera o imagine panoramica asupra Vallettei și Marelui Port (Grand Harbour) . A fost proiectat de inginerul militar Francesco Laporelii, în timp ce arhitectul maltez Girolamo Cassar a supravegheat lucrarea. Este situat intre Piața Castille, aproape de Auberge de Castille, Banca Centrala a Maltei, sediul Parlamentului, Bursa de Valori și Oficiul Postal Dar Annona.

Intre Strada Republicii și Strada Ordonantei, cu vedere către Parlament, se afla ruinele restaurate ale Teatrului în aer liber sau Teatrul Regal. Proiectarea clădirii originale a fost încredințată lui Edward Middleton Barry, arhitectul de la Covent Garden, care a finalizat-o în 1861. Construcția a început un an mai târziu, după demolarea Casei della Giornata și a fost finalizata în 1866. Teatrul avea o capacitate de 1095 de locuri pe scaune și 200 de locuri în picioare. La 25 mai 1873 este devastat de un incendiu care i-a distrus interiorul. A fost reconstruit și redeschis pe 11 octombrie 1877.

La 7 aprilie 1942 este aproape complet distrus de bombele germane, iar structurile ramase în picioare au fost nivelate la sfârșitul anilor 50 din motive de securitate, lasand terasa și câteva coloane în picioare. După război, reconstructia teatrului a fost amanata de mai multe ori în favoarea unor proiecte de reconstructie considerate mai presante pana când în anii” 80 arhitectul italian Renzo Piano a fost însărcinat sa proiecteze o clădire noua și sa refaca intrarea în oraș. Planurile de reconstructie au fost aprobate de guvern în 1990, dar lucrările au început abia la sfârșitul anilor 2000 și s-au încheiat în 2013, când a fost inaugurat oficial Teatrul în aer liber din „Pjazza Teatru Rjal” .

Din Pjazza Teatru Rjal se ajunge ușor în Pjazza Jean de la Vallette, iar de aici pe Strada Victoria ajungem la Biserica Sf. Ecaterina din Alexandria, cunoscută sub denumirea de Biserica Sf. Ecaterina a Italiei. Edificiul a fost construit de Cavalerii Ordinului Ospitalierilor în 1576 și servește ca biserica parohiala a comunității italiene din Malta. Pictura titulara a fost realizata de Mattia Preti și infatiseaza martiriul Sf. Ecaterina din Alexandria. Preti a donat pictura bisericii după sosirea sa în Malta. Cupola a fost pictata tot de Preti, cu decoratiuni din stuc și modele ornamentale în gri și auriu.

În continuare, luând-o pe Strada Merchants ajungem în Pjazza Castille unde se afla Auberge de Castille, un fost „han” din capitala malteza, care gazduieste în prezent Oficiul primului ministru. În apropiere se afla Bastionul Sf. Iacob, Bursa de Valori și Upper Barrakka Gardens, în cel mai înalt punct din Valletta și are vedere asupra Florianei și Grand Harbour. Construit în stil baroc sub magistratura lui Manoel Pinto da Fonseca în 1740, a înlocuit o clădire din 1574 pentru a gazdui hanul Cavalerilor Sf. Ioan din limba Castiliei, Leonului și Portugaliei. Noua clădire a fost ridicată după proiectele lui Andrea Belli, iar construcția a fost supravegheata de „capomastro” Domenico Cachio. Este o clădire cu doua etaje, cu plan dreptunghiular și o curte centrala. Fatada sa este împărțită în 11 travee definite de pilastri în traveele centrale sau lambriuri simple în travee exterioare. Ferestrele ornamentale sunt amplasate în panouri incastrate. Clădirea are o cornisa continua, iar colturile ei sunt rusticate.

La intrarea principala se ajunge printr-o treapta, iar ușa este flancata de coloane care susțin un trofeu de arme și un bust de bronz al Marelui Maestru Manoel Pinto da Fonseca. O fereastra turnata este situata deasupra bustului și este depasita de stema lui Pinto. Piesa centrala de deasupra ferestrei poarta stemele Castiliei, Leonului și Portugaliei. Chiar în fata intrarii sunt doua tunuri mari, folosite acum pentru decor. Ordinul Cavalerilor Sf. Ioan este expulzat din Malta odată cu invazia lui Napoleon în 1798. Aubergul devine cartier general al forțelor franceze de ocupație. În 1800, britanicii au ocupat Malta care primește statut de „Protectorat” . Aubergul devine cartierul general al forțelor armate britanice din Malta în 1805. În 1942, în timpul bombardamentelor germane, partea dreapta a clădirii este avariata, ulterior reparata, iar antena a fost îndepărtata. Aubergul a fost folosit drept Cartier General al Armatei pentru Malta și Libia și, de asemenea, pentru Cipru dupa 1954. Malta și-a dobândit independenta în septembrie 1964 și se proclama Republica în decembrie 1974. La 7 martie 1972, Oficiul primului ministru s-a mutat la Auberge de Castille. Clădirea a suferit un amplu proces de restaurare intre 2009 și 2014.

După cum am afirmat mai înainte, în apropiere de Pjazza Castille se afla Upper Barrakka Gardens. Se ajunge în câteva minute pe străzile Merchants și Castille. Upper Barrakka sunt grădini publice din capitala malteza care, alături de surorile Lower Barrakka, ofera o vedere panoramica asupra întregii zone a Grand Harbour. Grădinile sunt situate pe nivelul superior al Bastionului Sf. Petru și Pavel, care a fost construit în 1560. Nivelul inferior al bastionului conține „Saluting Battery (Salutul Bateriei)” . Arcurile terasate ale gradinii au fost construite în 1661 de către cavalerul italian Fra Flaminio Balbiani. Initial acoperiți, în cele din urma tavanul a fost îndepărtat în urma „Rebeliunii din 1775” a clerului maltez împotriva Ordinului Sf. Ioan. Initial, grădinile au fost folosite pentru a oferi recreere cavalerilor italieni din Ordin, dar au fost deschise publicului în 1800. În parc exista mai multe monumente și memoriale pentru o serie de oameni politici și de știința printre care Gerald Strickland, Thomas Maitland, Winston Churchill și Albert Einstein. În grădina descoperim și o replica a statuii „Les Gavroches (Băieții strazii)” , opera sculptorului maltez Antonio Sciortino.

Bastionul Sf. Petru și Pavel reprezintă cel mai înalt punct al fortificatiilor orașului și astfel terasa sa invecinata ofera o vedere clara asupra Grand Harbour și a celor trei orase de peste apa – Senglea, Vittoriosa și Kalkara – precum și a santierului naval și a partilor inferioare ale capitalei. Nivelul inferior al Bastionului este ocupat de „Saluting Battery (Salutul Bateriei)” . Construita în 1566 aceasta reprezintă vechea platforma ceremoniala a Maltei de unde se trag salve de tun pe tot parcursul anului pentru a marca ocaziile de stat. Intre luni și sâmbăta se trag salve de cronometrare la ora 12:00 și din nou la ora 16:00 pentru a anunța trecerea orei de la miezul zilei și începutul serii. Aceasta practica recreeaza o tradiție veche de secole, când timpul public era anunțat prin salva de tun. „Saluting Battery” domina Grand Harbour și marile orase din jur. În trecut, armele sale aparau portul, dadeau un semnal de alarma în timpul unei invazii și marcau vârsta decedatilor în timpul funeraliilor de stat. Tunurile sale anuntau vestea despre victorii navale și despre nașterea sau decesul unui membru al familiei regale. A rămas în uz militar pana în 1954.

În anul 2004 a fost restaurata și deschisă publicului ca atracție de patrimoniu de către organizatia voluntara nonguvernamentala „Fondazzjoni Wirt Artna” . Taxe de intrare: adulti/3 euro, copii sub 16 ani/1 euro. Un tur ghidat care include Bateria și Contragarda Sf. Petrtu și Pavel costa 15 euro.

La aproximativ 40 m sub Upper Barrakka și „Saluting battery” se afla Lascaris War Rooms unde se poate ajunge cu un lift (contra-cost: 1 euro). Locația reprezintă unul dintre cele mai pazite secrete ale Maltei din timpul celui de-al doilea război mondial. Ele constau dintr-o rețea de camera subterane care adaposteau initial Cartierul General al Armatei Britanice în Malta. De aici apărarea insulei și războiul în general a fost purtat in Mediterana.

Complexul ultrasecret a gazduit o sala de operatii pentru fiecare dintre cele trei servicii de lupta, inclusiv sălile vitale de control a luptatorilor și camerele de filtrare radar operate de Royal Air Force și din care a fost coordonata apărarea antiaeriana a insulei și toată activitatea aeriană din spatiul meditaranean. O sala mare de operațiuni navale combinate a servit pentru desfasurarea operatiunilor inter-servicii. Aceste camere au fost, la rândul lor, susținute de o mare colecție de birouri, camere de telefon și radio și toate camerele cripto importante care erau în afara limitelor majoritatii armatei.

În iulie 1943, War Rooms a servit drept Cartier General al Comandamentului Suprem Aliat. De aici, generalul american Eisenhower sprijinit de generalii britanici Alexander si Montgomery a lansat „Operatiunea Husky” - invazia Siciliei – care a deschis calea spre eliberarea Europei. Monumentul de patrimoniu militar a fost restaurat și este administrat de organizatia nonguvernamentala „Fondazzjoni Wirt Artna – Malta Heritage Trust” .

Pentru a ajunge la Lower Barrakka Gardens trebuie să mergem vreun sfert de ora pe Strada Ursula, însă, la un moment dat, atingem un alt obiectiv turistic major - Poarta Victoria. Poarta a fost construita de către britanici în 1885 și a fost numita după Regina Victoria. Este intrarea principala în oraș din zona Grand Harbour, care a fost cândva cea mai aglomerata zona a orașului. Se afla intre Zidul Marinei și Bastionul Sf. Barbara, pe locul vechii Porta del Monti din secolul al XVI-lea. Poarta este singura care a mai rămas din fortificatiile Vallettei, toate celelalte porți fiind demolate intre secolul al XIX-lea și al XX-lea. Are o dubla deschidere arcuita, cu o structura de bolta cu care se intersectează destinata sa permita traficul, și doua uși mici pe fiecare parte pentru a permite trecerea pentru pietoni. Pe cele doua arcuri sunt prezentate stemele Maltei și a Vallettei, iar pe Poarta este prezentata stema britanica. Arcul este construit din calcar maltez. Poarta a avut initialun pod mobil și un șanț. Acesta a fost astupat de-a lungul anilor, dar a fost descoperit și restaurat în 2010.

Am amintit de Bastionul Sf. Barbara și revin la el deoarece asigura legatura, alături de Strada Lvant, intre Poarta Victoria și Lower Barrakka Gardens. Grădinile Lower, infratite cu Upper Barrakka, ofera vedere la Grand Harbour, precum și la Valletta Breakwatter, Fort St. Elmo, Palatul Bighi, Fort Ricasoli (Kalkara) , Fort St. Angelo (Birgu/Vittoriosa) . Include Monumentul lui Sir Alexander Ball, primul comisar al Maltei intre 1799 – 1801 și 1805 – 1809, care este o caracteristica proeminenta sub forma unui templu neoclasic situat în centrul gradinii. În plus, zona terasei prezinta o serie de placi comemorative dedicate, printre altele, Revoluției Maghiare din 1956, Primaverii de la Praga din 1968, lui Giuseppe Garibaldi și aniversarii a 50 de ani a UE. Chiar vis-a-vis se afla Memorialul Siege Bell. Aflat deasupra Grand Harbour, Memorialul este un simplu monument care simbolizeaza situația multor oameni care au luptat eroic și au murit pentru Malta în timpul celui de-al doilea razboi mondial. A fost construit în 1992 pentru a comemora cea de-a 50-a aniversare de când Malta a primit Crucea St. George pentru demonstratia de vitejie în timpul raidurilor aeriene asupra insulei dintre anii 1940 – 1942.

În timpul războiului Malta a trecut printr-un puternic asediu. Puterile Axei au încercat sa pună mana pe insula, colonie britanica, ca sa a o foloseasca drept baza pentru luptele din Mediterana. Forțele aeriene ale Italiei și Germaniei au bombardat sălbatic insula. La sfarșitul bataliei, în 1942, Malta număra peste 7000 de militari și civili morți. Regele George al VI-lea a acordat insulei Crucea St. George pentru a simboliza eroismul aparatorilor și locuitorilor. Memorialul a fost dezvelit de Majestatea Sa Regina Elisabeta a II-a în 1992. Designul sau modest se imbina cu împrejurimile naturale și cu fortificatiile maiestuoase construite de Cavalerii Ordinului Sf. Ioan, lasand o impresie de durata asupra tuturor celor care vizitează.

Clopotnita inconjoara un clopot masiv din bronz care este impodobit cu o imagine a Madonei în flăcări. La baza acestuia se pot observa placi comemorative și o scara care duce la un alt piedestal unde se afla un catafalc. Aici, vizitatorii pot vedea o statuie dedicata „Soldatului Necunoscut” , simbolizand pe toți cei care și-au dat viața în război. O expresie în limba latina care face referire la Psalmul 140 este inscrisa pe tablita memoriala: „Tu arunci umbra Ta peste capul meu” . Clopotul este situat chiar lângă Lower Barrakka Gardens, care ofera, de asemenea, panorame uimitoare ale pitorescului Grand Harbour. În plus, monumentul uimitor este un loc perfect pentru a face fotografii.

De la Memorial înaintam pe Strada Mediterranean preț de zece minute pana la Centrul de Conferințe (MCC) , construita initial ca spital în secolul al XVI-lea de Ordinul Sf. Ioan și era cunoscută sub numele de „Sacra Infirmeria” . În timpul ocupatiei franceze din 17987 – 1800 a purtat denumirea de „Marele Spital” , iar în perioada „Protectoratului” britanic s-a intitulat „Spitalul Statiei” . A fost unul dintre cele mai importante spitale din Europa pana în secolul al XVIII-lea și a rămas în folosinta pana în 1920. Avea o capacitate de a ocroti intre 500 și 2500 de pacienți. Astăzi este utilizata pentru mai multe banchete, expozitii, conventii internaționale și spectacole teatrale. „Sacra Infirmeria” avea initial doua saloane cu o curte centrala, dar ulterior a fost mărita pentru a avea șase saloane mari.

Sala principala a fost cândva cea mai mare sala din Europa, cu o lungime de 480 de picioare. Are, de asemenea, o scara monumentala proiectata sub forma de scara care coboară pe un perete și apoi se întoarce la jumătatea distantei vis-a-vis de cealaltă parte a peretelui. Coridoarele și sălile subterane au tavane boltite în forma de cruce.

Situata în „Sacra Infirmeria” , Malta Experience reprezintă un spectacol audio-vizual dintre cele mai mari atractii din Europa în ceea ce privește durata, sistemul și comentariile lingvistice. Prezentarea de 45 minute poate fi ascultata intr0una dintre cele 17 limbi. Într-un auditoriu construit special, cu un ecran panoramic, viziune senzationala și un comentariu captivant, Malta Experience readuce la viața 7000 de ani de istorie. Spectacolele sunt la fiecare ora, iar după fiecare spectacol, vizitatorii se pot bucura și de un tur la „Sacra Infirmeria” .

Din interiorul Gradinilor Lower Barrakka avem priveliște asupra Fortului St. Elmo și Breakwater Bridge. Fortul este în forma de stea așezat pe malul marii al Peninsulei Sciberras, care desparte Marsamxett Harbour de Grand Harbour și controleaza intrările în ambele porturi împreuna cu Fortul Tigne și Fortul Ricasoli. A jucat un rol important în timpul Marelui Asediu din 1565. Fortul stelar original, uneori cunoscut sub numele de Upper Saint Elmo pentru a-l deosebi de restul fortului, este format din doua semi-bastioane, doua flancuri și doua fete, un teren de parada, cazarma și o mare fortificatie. Fortul a inclus un ravelin în 1565, dar acesta a fost demolat în timpul reconstructiei fortului după asediu. O poarta cunoscută sub numele de Porta del Soccorso servește drept intrare principala în Upper Saint Elmo. Capela Sf. Ana din secolul al XV-lea este situata în interiorul zidurilor fortului, aproape de aceasta poarta, iar Biserica Sf. Ana din secolul al XVIII-lea se găsește în terenul de parada. În interior se afla Muzeul Național al Războiului.

Breakwater Bridge este un pod pietonal din otel arcuit cu o singura pasarela, care duce de la malul Fortului St. Elmo, pana la digul de la intrarea în Grand Harbour. A fost construit în 2011 – 2012 după proiectele arhitectilor spanioli Arenas&Asociados. Podul se afla pe locul unui pod anterior care fusese construit în 1910 și care a fost distrus în timpul celui de-al doilea război mondial, în 1941. Podul original avea un design similar cu cel actual, dar avea doua păsărele în loc de una.

Podul de otel cu o singura pasarela cântărește 190 de tone și are 70 m lungime și 5,5 m latime. Are o sectiune transversala asimetrica în forma de L, cu o ferma arcuita îndreptată spre mare. Se sprijina pe pilonii de piatra ai podului initial și s-au păstrat și resturile coloanelor, deși nu sunt legate de podul modern. De la inaugurare a devenit un reper și a suferit ocazional daune la pasarela sau balustradele sale ceea ce a dus la închiderea lui pentru anumite perioade de timp, pentru a permite lucrările de reparații.

Valletta este recunoscuta pentru constructiile ei și, mai ales, pentru bisericile pe care le deține, datorită stilului arhitectural specific țării și viziunea artistica pe care a avut-o unul dintre cei mai mari arhitecti din secolul al XVI-lea, Girolamo Cassar.

În urcare de la Lower Barrakka Gardens pe Strada St. Dominic, la jumătatea ei, descoperim un lacas de cult impresionant – Biserica Parohiala Sf. Dominic. La momentul construirii ei, a fost declarata ca fiind Parohie principala a orașului nou. În anul 1693 este distrusa din cauza unui cutremur, dar este reconstruita în 1889. Sculptorul Gregorio Fernandez a reușit o adevărata opera de artă, și anume intruchiparea Sf. Dominic într-o sculptura de lemn, în stil baroc.

Un alt lacas de cult foarte vizitat de turiști în Valletta este Biserica Sf. Pavel Naufragiatul de pe Strada St. Paul, aflata intre străzile St. Dominic și Merchants, în paralel cu Co-Catedrala Sf. Ioan. Biserica este ridicată pe la mijlocul secolul al XVI-lea. Pentru maltezi St. Paul reprezintă tatăl spiritual. Aceasta biserica este una dintre cele mai importante din Malta, deoarece cel mai mare eveniment din aceasta țara este considerat a fi naufragiul lui. Datorită numeroaselor remodelari pe care le-a suferit biserica, putem admira arhitectura pe care o reprezintă, în ziua de azi, fiind un loc frecventat de turistii iubitori de artă și, mai ales, de istorie. În interior, se găsesc unele opere de artă impresionante, cum ar fi Altarul proiectat de Matteo Perez d” Aleccio, picturi de Attilio Palombi și multe altele.

Revenim pe Strada St. Dominic și mergem pana la intersecția cu Strada Republicii și ne oprim în fata unui palat din secolul al XVI-lea – Casa Rocca Piccola – care a apartinut nobilei familii malteze de Piro. A fost ridicată în 1580 de către amiralul Don Pietro la Rocca. Casa este proiectata cu enfilade lungi de camere interconectate la primul etaj, lasand în același timp camere ale partii pentru bucatarii și grajduri. Casa are peste 50 de camere, inclusiv doua biblioteci, doua sali de mese, saloane și o capela. Casa este mobilata cu colectii de mobilier, argint și picturi din Malta și Europa. De asemenea, gazduieste arhiva familiei Piro, o colecție privata de costume antice din Malta și o mare colecție privata de dantela malteza. Clădirea a suferit mai multe modificari de-a lungul anilor, designul principal fiind arhitectura palladina. La începutul secolului XX a fost construita o parte din grădina, pentru extinderea casei, în stil Art Deco.

În acest moment suntem deja pe Strada Republicii, iar maltezii o considera artera principala a capitalei. De-a lungul istoriei a purtat diferite denumiri: Drumul St. George, Rue Naționale sau Kingsway. Datorită locatiei sale, a fost puternic bombardata în timpul celui de-al doilea război mondial. Strada se intinde de la Poarta Orașului (Bieb il-Belt) pana la mare, la hambarele Fortulul St. Elmo, strabatand orașul dintr-un capăt în altul. Luând-o la pas putem observa ca de o parte și de alta a strazii principale se desprind stradute stramte și abrupte din capătul cărora clipește seducatoare marea (Strada Nordului, Strada Vechiului Spital, Strada Sf. Nicholas, Strada Sf. Dominic, Strada Sf. Christopher, Strada Archbishop, Strada Teatrului Vechi, Strada Sf. Lucia, Strada Sf. Ioan, Strada Melita).

Într-o continua forfota, miile de pași misuna dintr-un magazin în altul, deoarece strada este intesata de magazine de suveniruri, haine, parfumuri, bijuterii, saloane de infrumusetare, fast-food-uri, restaurante, terase și cafenele. De la un capăt al celalalt al strazii descoperim mai multe clădiri și piete notabile, inclusiv Piața Libertății, Parlamentul, Palazzo Ferreira, Teatrul Regal, Muzeul de Arheologie, Piața Sf. Ioan, Curtea de Justiție, Cazinoul, Piața Republicii, Biblioteca Naționala, Palatul Marelui Maestru, Piața Sf. Gheorghe (St. George) , Palatul Spinola, Casa Rocca Piccola.

St. George Square, cunoscută și sub denumirea de Piața Palatului (Misrah îl-Palazz) este cea mai mare și cea mai proeminenta piața din Valletta, situata chiar în inima orașului, în fata celui mai magnific palat din oraș – Palatul Marilor Maeștri (vezi impresii). Aspectul pietei s-a schimbat pe măsura ce au trecut anii de când a început sa prinda contur în secolul al XVII-lea, dar a rămas unul dintre cele mai importante locatii, unde au fost organizate sau sarbatorite multe ocazii sau evenimente notabile care au loc pe insula.

În afara Palatului Marilor Maeștri, care flancheaza piața pe latura sa de sud-est, chiar peste Strada Republicii, trei frumoase clădiri în stil baroc flancheaza celelalte trei laturi. Palatul cunoscut anterior drept Casa del Commun Tesuro se afla pe partea de sud-vest a pietii, chiar peste Strada Teatrului Vechi. Pe latura de nord-vest, și așezată direct la periferie, se afla clădirea Garzii Principale, în timp ce ultima parte ramasa este flancata de Hostelul de Verdelin chiar peste Strada Arhiepiscopului (Archbishop) . Colțul de est al pietei este impodobit cu un Monument dedicat Revoluției malteze din 7 și 8 iunie 1919. Monumentul a fost inaugurat în 1986 fiind lucrarea sculptorului Anton Agius.

Piața St. George se afla în apropiere de Piața Republicii (Misrah il-Repubblika) – una dintre cele mai populare zone din oraș, situata pe Strada Republicii. Initial purta numele de Trezorerie sau Cavalieri (Piazza Tesoreria/Piazza dei Cavalieri) , intrucat în piața se afla Tezaurul Ordinului Sf. Ioan. Dupa ce, în 1887, în cinstea aniversarii a 50 de ani de la domnia Reginei Victoria, în piața a fost ridicată o statuie a suveranei, piața a devenit cunoscută drept Piața Reginei sau Piața Regala. În zilele noastre numele oficial este Piața Republicii. Totuși, în pofida acestui fapt, se cheamă în continuare Piazza Regina. Statuia Reginei Victoria este situata lângă fatada principala a Bibliotecii Naționale a Maltei. Pe ambele părți ale statuii sunt cafenele în aer liber. Biblioteca Naționala, de multe ori cunoscută sub numele de „Bibljoteka” , este biblioteca principala a țării. A fost fondată de Marele Maestru Emmanuel de Rohan-Polduc in1776 pe baza colectiei cavalerului Louis Guerin de Tancin și cunoscută initial ca „Biblioteca Tanseana” în cinstea sa, A achizitionat copii de depozit legal în 1925 și are cea mai mare colecție de carți din Malta, împreuna cu Universitatea. Biblioteca gazduieste, de asemenea, arhivele Cavalerilor Ordinului Sf. Ioan. În 1976, odata cu deschiderea Bibliotecii Publice din Floriana, Biblioteca a încetat sa mai acorde imprumuturi și a devenit cunoscută sub numele de Biblioteca Naționala a Maltei.

Clădirea a fost proiectata de arhitectul polonezo-italian Stefano Ittar și este un exemplu timpuriu al arhitecturii neoclasice în Malta. Are fatada simetrica cu coloane dorice și ionice. Primul etaj este sprijinit pe o loggia, avand ușa principala in centru. Un balcon cu balustrada este situat deasupra ușii și este susținut de coloane în stil doric și ionic. Clădirea este bine cunoscută pentru scara sa monumentala în stil neo-clasic care se intinde de la intrarea principala la etajele superioare. Lângă Biblioteca, în fata Tribunalului/Curtii Supreme, se afla un Monument care comemoreaza Marele Asediu din 1565. Trei figuri de bronz care simbolizeaza credința, forța și civilizatia. La baza mionumentului sunt depuse zilnic flori și mesaje în memoria jurnalistei de investigatii anticoruptie Daphne Carauna Galizia, asasinata la comanda, la 16 octombrie 2017, în satul Bidnija, când o bomba a fost detonata sub mașina cu care se deplasa către casa. Jurnalista investiga acte de coruptie în care erau implicați politicieni și oameni de afaceri maltezi.

Vis-a-vis de clădirea Bibliotecii Naționale se înaltă sediul Trezoreriei („Casa del Commun Tesoro” ) , construita initial pentru a gazdui Tezaurul Ordinului Sf. Ioan. O parte a clădirii a avut primul Oficiu Postal din Malta în timp ce mulți ani a fost folosită ca birouri guvernamentale, hotel și cinema. De la Începutul secolului XX exista un club pentru domni – Casino Maltese. Casa este structurata pe doua etaje. La al doilea etaj exista balcon exterior. La parter sunt mai multe magazine, inclusiv o cafenea.

Clădirea Curții Supreme de Justiție/Tribunalul se afla pe locul Auberge d” Auvergne, o clădire din secolul al XVI-lea care a gazduit Cavaleri din Ordinul Sf. Ioan de limba Auvergne. Auberga a fost transformata in Tribunal in secolul al XIX-lea, și a rămas așa pana cand a fost grav avariata într-un bombardament german din 30 aprilie 1941. Ruinele Aubergei au fost ulterior demolate, iar construcția unui nou tribunal pe același loc a început la 5 mai 1965. Actualul Tribunal a fost inaugurat la 9 ianuarie 1971. Este construit în stil neoclasic după proiectele arhitectului Jo Tonna, iar principala sa caracteristica este un portic cu șase coloane. Clădirea are șapte etaje, dintre care trei sunt sub nivelul strazii principale din fata. Clădirea ocupa un întreg bloc al orașului, cu excepția unui colt care este ocupat de Clădirea Savoy.

La intersecția dintre Strada Republicii și Strada Sf. Ioan se înaltă maiestuoasa bijuterie din Valletta, Co-Catedrala Sf. Ioan (vezi impresii), construita intre anii 1573 – 1578, de către arhitectul Girolamo Cassar. Atat exteriorul cat si interiorul a sunt impresionante. Cel din urma este realizat în contrast cu fatada, fiind foarte bogat ornat și decorat în stilul perioadei baroce. Decoratiunile din interior au fost realizate de pictorul Mattia Prteti. Altarul infatiseaza mai multe secvente din viața Sf. Ioan.

O alta cladire istorica, Auberge de Provence, gazduieste in prezent Muzeul National de Arheologie. Cladirea a fost construita in 1571, in stil baroc, de catre arhitextul Girolamo Cassar si a suferit modificari de-a lungul istoriei sale, inclusiv reconstructia extinsa a fatadei pentru a integra magainele de la parter la inceputul secolului al XVII-lea. Gran Salon de la primul etaj este cea mai decorata camera din cladire. Muzeul adaposteste colectii de artefacte preistorice din insulele malteze, din Faza Ghar Dalam (5200 iHr), cea mai timpurie aparitie de asezare de pe insula, pana la Faza Taexien (2500 iHr); artefacte de la inceputurile perioadei neolitice si din perioada templului, ceramica si obiecte din epoca bronzului; elemente de ceramica, bijuterii si articole din sticla de origine feniciana; camera Cart-Ruts; elemente de arheologie din epoca romana si bizantina; colectie numismatica (punica, romana, bizantina, musulmana, normanda, aragoneza, Ordinul Sf. Ioan, britanica).

Pe Strada Old Bakery, langa Ambasada Frantei, se afla una dintre cladirile construite in timpul restaurarii orasului in secolul al XVI-lea - Biserica Sf. Augustin. Aceasta a fost construita in anul 1571, de catre celebrul arhitect Girolamo Cassar. De-a lungul anilor, biserica a rezistat testului timpului, pana in anul 1765, cand a fost reconstruita dupa planurile lui Giuseppe Bonnici, iar, in anul 1968, biserica a primit rangul de Parohie. In interior se regasesc multe dintre artefactele originale din epoca medievala, in special, o pictura a lui Mattia Preti, in care este infatisat Nicholas of Tolentino. De fapt, se afla destul de multe picturi, multe dintre ele fiind conservate foarte bine, de-a lungul anilor. Biserica mai este recunoscuta pentru sculptura care o infatiseaza pe Sf. Rita of Cascia, ea fiind venerata, mai ales, de catre Biserica Romano-Catolica.

Intr-o deplasare spre nordul orasului, pe Strada Teatrului Vechi, se afla cladirea Teatrului Manoel construit in anul 1732 de catre Marele Maestru Manoel de Vilhena si este al treilea ca vechime din Europa si cel mai vechi teatru inca in functiune din Commonwealth. Se intinde pe o suprafata mica, cu 623 de locuri„cu un auditoriu in forma ovala, trei niveluri de loje construite in intregime din lemn, decorate cu foita de aur si un tavan„trompe - l' oeil” albastru pal care seamana cu o cupola rotunda. Are o fatada simpla, in concordanta cu stilul manierist din Valletta. Teatrul gazduieste foarte multe concerte si evenimente de-a lungul unui an fiind recunoscut pentru dezvoltarea culturala pe care a oferit-o capitalei. Aici au loc concerte de orchestra, recitaluri, piese de teatru de comedie sau drama, opere, muzicaluri si, de asemenea, programe speciale pentru copii si festivaluri muzicale. Mai mult decat, Teatrul ofera un tur pentru turistii curiosi de istorie pe care o detine aceasta constructie.

Biserica Maicii Domnului de pe Muntele Carmel aflata in apropiere de Teatrul Manoel, pe Strada Archbishop, reprezinta una dintre cele mai faimoase biserici si principale atractii turistice din Valletta. Prima biserica a fost inchinata Bunei Vestiri fiind construita in 1570 dupa planurile lui Girolamo Cassar. In secolul al XVII-lea a fost daruita Carmelitilor si, astfel, a primit patronajul actual pentru Fecioara din Muntele Carmel. Fatada a fost reproiectata in 1852 de catre Giuseppe Bonavia. In timpul bombardamentelor din al doilea razboi mondial a fost grav avariata. Noua biserica a fost construita intre anii 1958 si 1981. Domul oval inalt de 42 m domina atat orizontul orasului, cat si portul Marsamxett. Principala atractie din interior este o pictura a Maicii Domnului din Muntele Carmel, datand de la inceputul secolului al XVII-lea. Pietrele funerare de la intrare sunt ale Caterinei Vitale si Caterinei Scappi. Interiorul a fost sculptat de Joseph Damato timp de 19 ani. Uimitoare sunt coloanele de marmura rosie.

Pasii ne poarta pe Strada West, in Piata Independentei unde, vis-a-vis, se inalta Pro-Catedrala si Colegiata St. Paul. Este una dintre cele trei catedrale ale Eparhiei Anglicane din Gibraltar in Europa. Catedrala a fost ridicata din dispozitia reginei vaduva Adelaide de Saxa-Meiningen, sotia regelui William al IV-lea, in timpul unei vizite in Malta in octombrie 1838, cand a aflat ca nu exista un lacas de cult anglican pe insula. Construita pe locul Auberge d' Allemagne, catedrala a fost proiectata de William Scamp si a fost construita intre 1838 si 1844. Regina Adelaide a pus piatra de temelie la 20 martie 1839, iar stindardul ei atarna deasupra tarabelor corului. Catedrala este o construita in stil neoclasic, are coloane cu capiteluri de ordin corintic in timp ce capitelurile celor sase coloane ale porticului sunt de ordin ionic. Dimensiunile interioare ale cladirii sunt de 33,5 m x 20,4 m. In spatele altarului proiectat de Scamp se afla un tablou intitulat„Ecce Homo” , opera lai A. E. Chalon., donat in 2014. Turnul catedralei este un reper in sine, fiind vizibil in special in portul Marsamxett.

In capatul nordic al orasului, pe Strada Sebastian, aproape de tarmul Golfului St. Elmo, se afla Auberge de Bavarie, construit ca Palazzo Carneiro in 1696, ca resedinta a Marelui Maestru Marc Antonio Zondadari. In 1784 este transformat in Auberga pentru limba anglo-bavareza a Ordinului Sf. Ioan si a ramas pana la ocuparea franceza a Maltei in 1798. A fost utilizat de armate britanica in secolul al XIX-lea si la inceputul secolului XX, gazduind pentru scurt timp un spital militar in timpul primului razboi mondial. Ulterior a fost folosit ca scoala, camin pentru oamenii fara adapost din timpul celui de-al doilea razboi mondial. In prezent gazduieste Autoritatea Terenurilor.

Palatul este situat in partea de nord a orasului, langa Cortina Engleza, un zid lung langa Golful St. Elmo, si Port Sally al evreilor. Are vedere la Golful St. Elmo si Marsamxett Harbour. Auberga este o cladire mare cu doua etaje, cu o fatada austera care contine o piesa centrala cu usa principala, deasupra careia se afla un balcon deschis din piatra. Sase ferestre dreptunghiulare, decorate cu muluri, flancheaza de o parte si de alta a piesei centrale. Colturile cladirii au pilastrii mari, iar o cornisa strabate toata cladirea. O curte este situata in spatele cladirii, o carecteristica neobisnuita, deoarece la vremea aceea curtile erau de obicei plasate in centru.

Valletta este unica si nu poate fi descoperita pe deplin doar in cateva zile. Fiecare loc din acest oras reprezinta o atractie in sine. De aceea este un „Muzeu in aer liber” . Incepand cu anul 1980 se afla pe lista Patrimoniului Cultural Mondial UNESCO.

Pentru final am ales un citat celebru rostit in 1830 de catre Benjamin Disraeli, prim-ministru al Marii Britanii (perioada 1874 - 1880): „Valletta este un oras de palate construit de domni pentru domni” .

Alegeri inspirate si vacante frumoase in acest an va doresc!

---

VIZUALIZĂRI: 1800 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI