Vaduz, capitală de buzunar a Principatului Liechtenstein.

TIPĂREȘTE

Cum am relatat în articolul meu anterior referitor la Lugano, următoarea destinație după această scurtă oprire în Elveția (vezi impresii) a fost Vaduz.

Orașul este capitala Principatului Liechtenstein, una din cele mai mici ţări din lume. Spre vest este separată de Elveţia de râul Rin iar munţii o despart la est de Austria.

Drumul până aici a fost destul de greu pentru că cei 182 de Kilometri nu sunt doar autostradă (deși indicatoarele și GPS-ul vorbesc despre asta). De multe ori drumul rapid dispărea aproape fără veste înlocuit fiind pe distanțe lungi (în special prin munți) de drum obișnuit cu o bandă pe sens.

Asta ne-a dat ocazia să admirăm în voie Alpii elvețieni chiar dacă ne-a stricat ușor programul.

Între Elveția și Principatul Liechtenstein nu există graniță și nici vamă, cele două state coabitând într-o uniune vamală de conveniență. Uniunea este și monetară așa că peste tot veți plăti în CHF sau în euro la cursul stabilit de vânzător. Mai bine utilizați cardul bancar.

În principat nu sunt multe restaurante, numărul hotelurilor fiind de asemenea redus, lucru valabil și pentru capitala sa. La stabilimentele existente preţurile sunt mai mari decât cele practicate în ţările vecine mulţi turişti (între care și eu) optând pentru cazare Austria.

Liechtensteinul nu are un aeroport propriu cel mai apropiat se află în Zürich, Elveţia, la 115 kilometri distanţă.

Un alt aeroport utilizat pentru accesul în principat este cel din Friedrichshafen, Germania, folosit cu precădere de companiile aeriene care practică cursele low-cost.

Autobuze aparținând unei companii locale fac legătură între localităţile principatului, iar preţurile pe care le practică sunt mai mult decât acceptabile.

Transportul pe calea ferată este asigurat de Căile Ferate Austriece, care fac legătură între Austria şi Elveţia trecând prin Liechtenstein.

Pentru a ajunge în centrul capitalei, după ce am ieșit de pe autostradă am trecut prima oară pe lângă

Old Rin Bridge

Vechiul pod peste Rin este unul de lemn acoperit ce leagă Vaduz și Sevelen. Lung de 135 de metri, acoperit în totalitatea sa, a fost finalizat în anul 1901. După inundațiile din 1927 vechiul pod a fost rupt și ridicat din nou iar apoi complet renovat în 2009 și 2010.

Astăzi este ultimul pod de lemn rămas în funcțiune peste Rin fiind deschis numai pentru traficul non-motorizat, adesea folosit de către bicicliști.

Mai apoi, la scurtă distanță am virat la dreapta pe lângă Stadionul Național Vaduz aducându-mi aminte că și naționala noastră a jucat de multe ori aici.

Am ajuns repede în centru (coordonate GPS 47.1410409,9. 5214458) unde am parcat. Erau indicatoare ce spuneau că parcarea ar fi cu plată dar nu am găsit automatul și am lăsat mașina așa.

Chiar din parcarea centrală pleacă destul de des un trenuleț pentru turiști ce te poartă într-un timp destul de scurt (o oră) peste tot prin localitate contra sumei de 6 euro de persoană.

Noi ne-am limitat la o plimbare pedestră pe pietonalul central al orașului, începând turul de vizitare în Central Plaza Turist Anstalt stadtle 7,9490 Vaduz loc unde sunt amplasate și multe magazine de suvenire frumos realizate și reprezentative pentru micuțul principat.

Pietonalul este ”decorat” cu palmieri în ghivece dar și multe alte specii de plante ce cresc natural, destul de multe flori, bănci plasate strategic pentru turiștii obosiți, un birou de turism pentru informare și multe restaurante cu terase.

Peste tot sunt amplasate statui aparținând unor artiști contemporani: Phoenix (2003), Renașterea (1985), Grande Cavallo (1988), Figura din adăpost (1983),

Femeia Rabatabilă (1993) sau Z-cube (1997).

În capătul străzii pietonale stă semeață clădirea Primăriei Vaduz, Rathaus cu intrarea arcuită, balconașe și frize exterioare pictate și grupuri statuare ecvestre ce decorează una dintre fațade.

Peisajul orașului este dominat de Schloss Vaduz (Castelul Vaduz) reședința familiei princiare, locuit permanent de aceasta motiv pentru care nu se poate vizita. Cu o vechime de 700 de ani, este ridicat pe o stâncă abrupta, deasupra orașului, fiind vizibil aproape oriunde ai fi, edificiul fiind simbol al principatului și al orașului. Pentru turiștii doritori de detalii există o machetă a castelului amplasată în centrul orașului.

Continuăm plimbarea și trecem pe lână Galeria de Arta (Kunstmuseum Liechtenstein) ce este un muzeu al statului, de artă modernă și contemporană, amenajat într-o clădire atipică pentru zona în care este amplasat, nouă, ca un cub negru din beton și bazalt, sobru și sumbru în comparație cu restul.

Adăpostește importante opere de arta, în principal sculpturi, obiecte și creații ale unor artiști de renume acoperind perioada de la secolul XIX până în prezent. Programul de vizitare este de marți până duminica de la 10,00 la 17,00, Joia de la 10,00 la 20,00 fiind închis în zilele de luni. Prețul unui bilet este de 12,00 CHF pentru adulți, seniori, studenți, ucenici și grupuri de minimum 10 persoane 8,00 CHF în timp ce copiii sub 16 ani au intrarea gratuită.

Muzeul Poștei și al timbrelor unde puteți intra în voie pentru că nu se plătește intrarea, expune documente relevante pentru istoria filateliei și poștale a Principatului Liechtenstein: timbre vechi (cele mai valoroase din 1912) și noi, plicuri și felicitări de pe vremuri, poze, cutii poștale și alte lucruri ce redau munca postașilor. Programul de vizitare este zilnic de la 10,00 la 12,00 ceas și de la 13,00 la 17,00 intrarea fiind cum am spus moca.

Muzeul Noldi Beck (Muzeul schiului) fondat de fostul schior cu același nume ce a adunat o colecție unică de peste 1000 de articole pentru sporturile de iarnă. Programul de vizitare este de luni până vineri de la 14,00 la 18,00, sâmbăta și duminica dimineața doar cu programare prețul fiind 6,00 CHF adulții în timp ce copii plătesc 4,00 CHF.

Liechtenstein Landesmuseum, Muzeul Național din Liechtenstein care, în 42 de camere desfășurate pe aproape 2000 de m2 găzduiește o expoziție permanentă care se concentrează pe istoria, cultura și peisajul din Principat. Acesta găzduiește de asemenea expoziții speciale ce pot fi vizitate de marți până duminica de la 10,00 la 17,00, miercuri de la 10,00 la 20,00 lunea fiind închis.

Clădirea Parlamentului din Vaduz, este construită în mijlocul Sf. Petru Kaiser Platz în apropierea clădirii guvernului. Începută în anul 1993 și finalizată în 2008 a fost construită în piața numită după istoricul Peter Kaiser Liechtenstein, reprezentantul Liechtenstein în 1848 în "Adunarea Națională germană".

Împreună cu Casa Guvernului și Arhivele Naționale constituie districtul guvernului de la Vaduz.

Clădirea Guvernului se afla în apropiere și este frumos ornamentată deasupra ferestrelor și sub streșini. Finalizată în 1905, Casa Guvernului este sediul Guvernului din Principatul Liechtenstein și este situată la începutul din sud a zonei pietonale. Clădirea nu se vizitează la interior.

În final ajungem la Catedrala Sfântul Florian, situată practic la intrarea în oraș, turla ei semeață văzându-se de pretutindeni. Biserica a fost clădită în anul 1873 pe locul unei vechi biserici medievale și a fost ridicată la rangul de catedrală romano - catolică în anul 1992 de către Papa Ioan Paul II.

Nu ne-a luat mult să vizităm micuța capitală dar impresia a fost că ne aflam într-o țară asiatică nu în Europa. Peste tot turiștii cu ochi oblici cumpărau, mâncau sau făceau poze de abia aveai loc să te strecori și tu.

Am servim masa la unul din cele câteva restaurante cu terase întinse pe pietonal ce oferă diferite bucătării cu specific culinar european. Noi l-am preferat evident pe cel italian de care încă nu ne dezvățasem.

Toate astea fac bine economiei locale întreaga regiune purtând semnele prosperității dar și a rigorii spațiului de care aparține. Peste tot ești însoțit de o imaginea tihnită a unui loc cu case cochete, curți îngrijite, șosele impecabile, oameni liniștiți ce oferă un exemplu de comunitate care trăiește din produsul muncii sale.

Prezența atâtor branduri pe metrul patrat nu te duce la ideea de sărăcie, dimpotrivă.

Nu știu exact ce meserie ar trebui să ai dar sunt convins că nu ar fi ușor să te integrezi în peisajul local.

Am părăsit Vaduz-ul și apoi imediat micuțul principat trecând granița în Austria aproape nebăgați în seamă de vameșii și grănicerii ce se adăposteau de ploaie.

---

VIZUALIZĂRI: 7580 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI