Pe urmele lui Iulius Popper

TIPĂREȘTE

„Gratie lui, o regiune - odată subdezvoltată și izolată, a cunoscut o înflorire fără precedent, Popper construind drumuri, întemeind noi așezări și deschizând importante exploatări miniere.

Dincolo de realizările sale remarcabile, până si astăzi gasim în Țara de Foc denumiri românești ale unor râuri, precum Ureche sau Rosetti, ale unor munți, Manu sau Carmen Sylva sau ale unor vârfuri, cel mai cunoscut fiind Sinaia. ” – ziare.com

Povestea acestui adevărat aventurier român, chiar dacă nu a primit niciodată cetățenia el așa se considera, m-a fascinat foarte tare. Trebuie să ai o mare tărie de caracter să reușești să faci doar o mică parte, din ceea ce-a făcut el într-o țară străină și atât de îndepărtată. Cu toate astea e foarte puțin cunoscut la noi în țară. Din acest motiv vreau prin intermediul acestui articol să-i aduc un omagiu.

Țara de Foc și orașul Ushuaia sunt niște locuri mitice, pline de mister care și astăzi suscită imaginația multor călători și aventurieri. Vezi de exemplu serialul de succes de la noi, „Toate pânzele sus”, serial ce ne-a făcut să visăm cu ochii deschisi spre meleaguri atât de îndepărtate...

Țara de Foc a primit aceasta denumire de la renumitul explorator Magellan, care a descoperit-o în secolul al XVI-lea și a denumit-o așa din pricina focurilor aprinse de băștinași pe țărm, ce erau observate din larg.

Orasul Ushuaia este situat pe o colină unde vântul turbat nu încetează niciodata sa bată. Acesta a fost fondat în anul 1884 în jurul unei închisori pentru criminali destul de periculoși. În zilele noastre închisoarea este transformată într-un muzeu, in cadrul bazei navale din zonă.

Cum am mai precizat într-un articol anterior, portul din acest oraș este punctul de plecare ideal spre Antactica, aflată la doar 1000 de kilometri. De altfel multe expediții au plecat de aici, printre care si cea din care a făcut parte Racoviță cu nava Belgica.

Astfel în acest oraș am vizitat muzeul Maritim, unde se afla și închisoarea, dar și o bibliotecă, am vizitat și muzeul de istorie de la capătul lumii, unde se face referie și la compatriotul nostru Iulius Popper, dar și catedrala din oraș.

Muzeul Fin del Mundo se poate vizita gratuit! Acesta este situat pe strada paralelă cu țărmul numită Maipu. Clădirea a fost proprietatea bancii naționale din Argentina între 1912 si 1977, iar în anul 1978 a fost cedată guvernului teritoriului Țara de Foc, pentru crearea Muzeului Teritorial, transformat ulterior în Muzeul Sfârșitului lumii, in traducere aproximativă.

Mai există o clădire a acestui muzeu, situată pe aceeiași stradă, fosta reședință a guvernatorului acestei provincii. Evident și aceasta din urmă, se poate vizita gratuit.

Aici am observat o retrospectivă a istoriei destul de recente, a acestui oraș. Întâi am observat modul de viață al indienilor din grupurile Yamanas si Selknam, care locuiau în acest arhipeleag. Ne sunt prezentate ustensile, harpoane, canoe, artefacte ce ne arată modul de viață al băstinașilor, centrat pe pescuit si vânătoare.

Apoi observăm chipul impunător, cum altfel, al ducesei de pe nava Albany, o navă engleză ce a naufragiat în golf în 1893. Tot aici urmarim cronologic marturiile prezenței misiunilor anglicane din 1870 și ale misiunilor salaziene din 1890. Aici descoperim o scurta cronica dedicată controversatei figuri la lui Iulius Popper. Se spune ca acest inginer român a aspirat la o alta Patagonie făra prezența nativilor (de aici este si foarte criticat), repopulat de europeni. Acesta si-a creat propria armată, propria monedă și propriille timbre postale. A fost tare, la vremea lui!

Deasemenea aici găsim imagini, cu avionul germanului Gunter Von Pluschow, primul care a zburat peste Cape Horn, dar și imaginci cu nava nemțească Monte Cervantes, prima croaziera turistică scufundata în Canalul Beagle in anul 1930.

Urmeaza o cameră care arată ca un magazin universal, unde găsim alimente, cărți, instrumente muzicale și îmbrăcăminte. Până la începutul secolului al XX-lea, toate proviziile au fost primite pe cale maritimă la fiecare trei luni, iar depozitarii erau persoane cruciale în dezvoltarea orașului, deoarece acestea trebuiau să calculeze nevoile locuitorilor de a estima ratele de transport. Se spune ca urmași acestor personaje cheie încă mai locuiesc în Ushuaia.

Urmează o camera dedicată închisorii din acest oraș. Nu o să mai detailez aici pentru ca urmeaza vizita la închisoarea propriu zisă. Urmatoarele încăperi se concentrează pe expunerea bogatei faune locale, unde putem admira mai mult de 180 de specii de păsări reprezentative din ȚARA DE FOC. Evident sunt prezentati separat și leii de mare, dar și pinguinii.

Am mai văzut camera guvernatorului, dar si cum arata o bancă acu mai bine de un secol. A fost o vizita plăcută, ce a durat doar un pic petste o oră.

A urmat vizita la Muzeul Maritim situat în incinta actualei baze navale, dar si a fostei închisorii a orasului. Aici am achitat o taxa de intrare de 600 pesos argentinieni, biletul fiind valabil doua zile. Întâi am admirat vechile canoe apoi găsim povestile celebrilor pirați Francis Drake, Thomas Cavendish si Oliver van Noort. Apoi admirăm machetele vaselor vechilor exploratori și anume Beagle a lui Fitz Roy, Espora a lui Luis Pierdra Buena, corăbiile Gardiner folosite de misionarii anglicani, dar și faimoasa navă Fram cu care Amundsen a ajuns la Polul Sud. În fine ne sunt prezentate o mulțime de alte nave, mai vechi sau mai moderne.

Urmează vizita la închisoare, unde au fost închisi cei mai periculosi deținuti recidiviști și unde în fiecare celulă, ne este spusă câte o poveste. Toate erau extrem de triste și de interesante, dar pe mine m-a interesat și m-a impresionat profund vizita unui corp al închisorii neamenajat.

Aici era totul ca pe vremuri. CÂND S-A ÎNCHIS UȘA GREA DUPĂ MINE, MI S-A RIDICAT PĂRUL, CARE-L MAI AM ÎN CAP. Totul era extrem de rece și la propriu și la figurat. Eram singur, era extrem de frig. Pe tot culoarul închisorii erau doar două sobe, ce ar fi trebuit să încălzească vreo 50 de celule individuale. Toți stăteau singuri în celulă, iar baia era comună. Condiții extrem de inumane, de trai. Groaznic. Se dovedește astfel încă o dată, că omul este cea mai crudă ființă de pe pământ.

După vizita la închisoarea cea înspăimântătoare, a urmat o vizită la biserică. Aici în Ushuaia au o biserică foarte veselă vopsită la exterior în galben si roșu. Inedit, nu? Iglesia Nuestra Senora de la Merced se cheamă. Aceasta a înlocuit vechea biserică, care a fost prima parohie catolică fondata de misionarii salazieni în 1898. Noua biserică a fost construita în 1942, cu fonduri de la toți locuitorii orașului. In anul 1949 a început să funcționeze si ceasul din turn, iar templul și parohia au fost inaugurate. Impresionante sunt aceste locașuri sfinte de rugăciune, atât de simple.

Cam atât despre vizita în acest oraș. O să mai urmeze un articol, despre împrejurimile acestuia.

---

VIZUALIZĂRI: 1169 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI