Umbria cea surprinzatoare- Orvieto, Todi si bonus Spello

TIPĂREȘTE

Pentru o noua zi, petrecuta in Umbria, am incercat sa mai gasim doritori de a merge sa vedem Orvieto si Todi si daca reusim sa trecem si prin Spello. La primul apel se pare ca vor fi destul de multi doritori, dar cand afla ca avem aproximativ 80 de km si o ora si ceva de mers ramanem doar trei persoane, eu, sotul si una dintre doamne.

Stabilim de cu seara ca vom bea doar cafeaua si pornim la drum, un drum pitoresc prin satele Umbriei, cu campuri verzi presarate cu flori rosii de mac, livezi de maslini argintii si plantatii de vita de vie din care se va obtine si vinul de Orvieto, unul dintre vinurile cunoscute si apreciate ale Italiei. Deci prima noastra oprire va fi in Orvieto, unul dintre cele mai vechi orase din Umbria, asezat pe un platou si inconjurat de podgorii din care, in prag de toamna va curge vinul auriu sau rubiniu ce va aduce bucurie iubitorilor de licori bahice.

Orasul a fost fondat de etrusci, dar devine mai cunoscut dupa miracolul religios de la Bolsena, din vremea papei Urban al IV-lea. Un preot german, cunoscut ca fiind evlavios avea totusi indoeli asupra credintei sale de fiecare data cand in timpul liturghiei ajungea sa spuna:”acesta este trupul meu si acesta este sangele meu”. La slujba savarsita in biserica Sf Fecioare Cristina, ajungand la momentul euharistiei, in timp ce tinea painea in mana, vede ca de fapt este o bucata de carne din care picura sange, iar in potir este sange ce va stropi corporalul, panza in care se tin elementele euharistiei. Inspaimantat, preotul ascunde tot, apoi ajunge la papa caruia ii marturiseste. Papa decide mutarea corporalului cu tot cu ostie si vin la biserica din Orvieto, iar preotul va primi un canon pentru ai fi iertata slabiciunea. Dupa acest miracol papa decide construirea unei noi biserici ce va adaposti corporalul. In 1290, dupa 13 ani de la miracol se incepe constructia principalului obiectiv din Orvieto, domul. Construit in stil gotic, domul te captiveaza de cum dai cu ochii de fatada aurita, decorata cu numeroase mozaicuri, statui si basoreliefuri ce prezinta scene biblice. Constructia sa a durat peste 300 de ani, dar este una dintre cele mai frumoase si impozante biserici din Italia. Papa Leon al XIII-lea spunea despre domul din Orvieto ca este” Crinul alb al catedralelor italienesti”.

Ajungem in Orvieto si lasam masina in prima parcare gasita dupa care pornim spre piata domului trecand pe stradute inguste, unele doar pietonale, dar avand mereu in fata turnurile bisericii. Ajungem in piata si ramanem la propriu cu gura cascata de minunea din fata ochilor. E minunat, e minunat in lumina soarelui, e minunat pentru ca asa a fost creat, dintr-o minune!

Facem poze pe toate partile, ajungem din nou in fata si nu ne saturam sa privim fatada ce are central o rozeta si este incadrata de 4 turnuri inalte. Deasupra rozetei se afla 12 nise cu cei 12 apostoli, iar lateral sunt reprezentati, in grupuri de cate doi, cei 12 profeti din Vechiul Testament.

Deasupra usilor din bronz, prin care se face intrarea in biserica, se afla o statuie a Fecioarei Maria cu Pruncul Isus pe brate, incadrata de o serie de arce frumos sculptate in piatra. In contrast cu fatada impresionanta peretii laterali sunt simpli, decorati din linii de bazalt alb si travertin gri.

Inainte de a intra, ne retragem la o terasa ce se afla in fata domului de unde puteam admira in liniste fatada si in acelasi timp sa luam si micul dejun peste care sarisem.

Gasim un loc placut pe terasa de sub vita de vie, desi si in interior este foarte placut. Intram doar sa vedem colectia de cani din portelan expusa, care a inceput cu cestile fostilor angajati si proprieteri, iar acum gasesti sa si cumperi, daca cumva se nimereste sa ai numele trecut pe o ceasca...

Ne intoarcem sub bolta de vita si pentru ca suntem in Umbria luam un mic dejun „foarte ligth”, adica o porcheta. Asa de dimineata, sa ne mearga bine si sa ne tina pana seara!

Hei, cu stomacul plin parca e mai bine... Intram in catedrala, dar este slujba si trebuie sa ne limitam in a admira interiorul la fel de sobru si simplu ca si peretii exteriori, dungi albe si negre impodobesc peretii si doar cele doua capele sunt decorate cu fresce. In partea stanga se afla Capela del Corporale in care se afla relicvarul frumos decorat ce contine ramasitele miracolului de la Bolsena.

Iesim si ne mai intoarcem privirea spre „Crinul alb al catedralelor italienesti”, dupa care trecem la preucupari mai lumesti. Suntem in Orvieto, zona viticola renumita si e musai sa ajungem si la un magazin de vinuri, aflat chiar peste drum de catedrala. Aici, nu am facut poze sa nu va fac cumva pofta..., dar dupa ce am bifat si acest punct am continuat plimbarea prin superbul orasel, printre numeroasele magazine cu obiecte din ceramica care mai de care mai frumoase, dar si cu preturi pe masura, asa ca am ramas doar cu privitul si cu cateva poze cam furate ca nici aici nu aveai voie sa fotografiezi Ne-am continuat drumul printre cladirile din piatra insufletite de flori sau de obiecte decorative parca uitate intamplator in acel loc, o bicicleta decorata in culorile lavandei, un vas frumos sau doar o tufa de glicina ce-si leagana ciorchinii lila in adierea vantului. Orasul ofera mult mai mult de vazut, dar noi atat aveam in program si... o gelato italiana pe care o savuram satand pe o banca si admirand trecatorii. Cu regret parasim Orvieto caci ne asteapta Todi.

La cativa km de Orvieto, cocotat pe un deal se afla orasul construit de Hercules, dupa ce l-a ucis pe Cacus, fiul zeului Vulcanus, cel care i-ar fi furat o parte dintre cirezile de vite in timp ce acesta dormea.

Spre deosebire de alte asezari din Umbria ce au fost fondate de etrusci, Todi a fost fondat (lasand legendele) de vechii locuitori din Umbri, in sec. VIII-VII I. H. sub numele de Tutere ce insemna frontiera, fiind localizat la capatul teritoriului locuit de etrusci.

Inconjurat de un zid dublu, orasul nu a putut fi cucerit de Hanibal cel victorios in lupta de la Lacul Trasimeno, dar a fost anexat mult mai tarziu Statelor Papale, cand isi pierde autonomia, populatia incepe sa scada, la fel si importanta orasului in zona.

Ajunsi la piciorul colinei pe care este construit orasul, lasam masina in parcarea mare gasita si ne indreptam spre cabina ce ne va duce in zona veche a orasului. Buna treaba cu tehnica asta!

Iesim pe strada ce gazduieste un targ local cu produse alimentare si industriale, mai mult sau mai putin artizanale si incercam sa facem cativa pasi prin orasul ce candva era socotit „cel mai bun oras de locuit”. Strazi mici, pietruite, unele urca, altele coboara, dar toate inviorate de flori ce se ivesc de dupa zidurile vechi. Ajungem in fata unei biserici ce nu pare a fi terminata si aflam ca este biserica Sf. Fortunato, patronul acestui oras. Biserica in stil gotico-romanesc asteapta parca sa fie bagata in seama. Neterminata in exterior nici interiorul nu o duce prea bine, un puternic miros de mucegai si umezeala ne determina sa nu zabovim prea mult. Exista totusi si ceva ce merita vazut, este o fresca a pictorului Masolino Pasicale, Madona cu Pruncul.

Ce nu trebuie ratat si de fapt asa ar trebui inceputa vizita in Todi, este Piazza del Popolo. Se spune este una dintre cele mai perfecte piete medievale din Italia. Pe una dintre laturi se afla Domul, construit in sec. al XII-lea pe ruinele unui templu roman. Pe celelalte laturi ale pietii, se afla Palazzo del Popolo, Palazzo del Capitano si Palazzo dei Priori.

Pentru ca nu am respectat traditia de a incepe vizita cu cafeaua bauta in Piazza del Popolo, ne facem „mia culpa” si cautam locuri la terasa aflata la baza treptelor ce urca spre dom, unde vom savura o cafea si o limonada in minunata atmosfera a pietii.

Inainte de a intra ne bucuram de superba fatada construita in stil gotic cu o fereastra trandafir adaugata mai tarziu constructiei. Ne intoarcem de la catedrala si ne indreptam spre statuia lui Garibaldi, aflata in piata cu acelasi nume si de unde putem admira valea Umbriei.

Ce ar mai fi de vazut in Todi? Toate palatele aflate in Piazza del Popolo, biserica Santa Maria della Consolazzione, cisternele romane, aflate in subteranul orasului, teatrul si cu siguranta umbland pe strazile in panta veti gasi locuri ce merita vazute.

Lasam Todi in urma si ne indreptam spre Spello. In perioada mai-iunie, Spello deviene „capitala florilor”, dar noi aveam sa fim de mult plecati din zona asa ca ne dorim sa vedem asezarea chiar daca nu vom gasi imensele covoare de flori intinse pe strazile orasului.

Inconjurat de ziduri romane bine pastrate, intrarea in oras se face prin trei porti. Se poate intra si cu masina in oras, dar alegem sa lasam masina in parcarea aflata in apropierea uneia dintre porti si patrundem in lumea minunata din epoca medievala. Strazi mici, ca in mai toate orasele medievale, strajuite de cladiri masive din piatra, dar cu multe flori ce dau culoare si viata zidurilor reci.

Chiar la intrare gasim un grup de localnici, adulti si copii ce au in jurul lor cosuri si flori. Asezati pe scaune sau chiar pe caldaram rup petale de flori pe care le aduna in cosuri. Probabil pregatesc materia prima pentru „tesutul” covoarelor florale.

Pornim pe strazile impodobite cu flori fara a tine seama de un traseu sau de anumite obiective. Vom vedea biserica Santa Maria Maggiore, Casa romana ce a apartinut mamei lui Vespasian, biserica Sf. Andrea siSan Lorenzo, urcam si coboram, ne abatem cativa metri pe o straduta laterala pentru ca acolo se vad multe flori si trebuie sa le vedem si ajungem in fata unei biserici Capucine. Ne apropiem si se aude o muzica dumnezeiasca ce razbate dintre zidurile groase. Intram si vedem un grup mic de credinciosi, cativa turisti si doi preoti tineri ce intonau muzica ingereasca.

Iesim cu regret ca timpul ne preseaza si ca ar cam trebui sa ne intoarcem la baza. Noi trei am faost in aceasta zi niste rebeli si nu ne-am tinut de programul grupului, dar macar la masa de seara trebuia sa fim prezenti.

O zi plina, cu trei orase medievale ce meritau mult mai mult timp, dar...

.

---

VIZUALIZĂRI: 1378 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI