O zi în Tropea, bijuteria calabreză premiată „Il Borghi dei Borghi”

TIPĂREȘTE

În Tropea aveam să stăm practic o zi întreagă, o seară foarte târzie și o dimineață, dar pentru hoinăreală trebuia luată în calcul doar acea zi întreagă, ceea ce era oricum foarte puțin. În acest gen de situații, eu am propria mea teorie, în sensul că apelez mereu la Tourist Information, adică la biroul sau punctul de Informații Turistice pe care-l abilitez să ne recomande ce să vizităm prioritar într-un interval atât de scurt.

Din fericire, flerul meu turistic n-a dat greș nici de data aceasta și, odată intrați în clădirea cu pricina, am ieșit mai bogați în materiale informative, dar și cu idei bune de a vizita orașul în numai o zi. Am primit o broșură cu o hartă pe care era configurat un traseu cu obiective notabile, practicabil în câteva ore, ce ne-a fost recomandat cu căldură. Desigur, l-am urmat cu sfințenie în dorința de acoperi mica cetate tropeeană, portul și insula de vizavi cu al său sanctuar, bașca ceva plaje arătoase, înșirate și accesibile de pe Via Lungomare.

Dacă ar fi să mă refer la titlul ales, v-aș spune că supranumele de „Il Borghi dei Borghi”  i-a fost atribuit Tropeei în anul 2021, cu prilejul competiției interne din Italia care desemnează pentru fiecare an o anumită localitate, un sat, după cum sună denumirea, care le întrece pe toate celelalte participante prin frumusețe, farmec, etc. Cert este că Tropeea a ieșit cumva dintr-un con de umbră făcându-se cunoscută prin tot ce deține ea ca bunuri indubitabile: un oraș ca o cetate medievală, plaje frumoase, grote minunate, o mare de un albastru cum rar întâlnești.

Tropea, cu cele aproape 6.000 de suflete ce o animă, este o localitate micuță din provincia Vibo Valentia în mai marea Calabria, ce atrage prin aspectul său medieval și prin minunatele sale plaje. Relieful calcaros care determină ca orășelul să se cocoațe la 50-60 m deasupra mării, dispus pe stânci de calcar ce se înalță brusc, este responsabil și de formele carstice de la malul mării, adică de acele grote spectaculoase, multe accesibile vizitatorilor, care-i incită pe turiști să le descopere.

Din ce am citit, pentru numele de Tropea ar exista două variante: prima ar fi că s-ar trage de la cuvântul grecesc „ tropis ”  care se referea la stânca circulară unde se spune că însuși Hercule, odihnindu-se pe aceasta, a numit-o Tropea în onoarea doicii sale Junona. A doua teorie privește cuvântul „ trofeu”  în referire la cele de război aduse aici de Scipio Africanul după ce le-a câștigat în luptele împotriva Cartaginei sau contra lui Caesar Octavian.

Ceea ce știm sigur este că promontoriul stâncos pe care stă Tropea, cu peșterile sale naturale, a găzduit mai multe așezări preistorice. Fragmente de vase de lut, probabil folosite în scopuri de sacrificiu în perioada neolitică, par să confirme acest lucru.

 Numeroasele descoperiri indică Tropea ca parte a Magna Grecia ca de altfel tot sudul Italiei și Sicilia. Pentru poziția sa și pentru frumusețea sa, a fost întotdeauna un oraș contestat și favorizat de împărați, regi, conducători care s-au alternat în timp.

Justinian, în anul 535, i-a ordonat generalului său Belisarius să fortifice orașul cu ziduri care pot fi admirate și astăzi pe partea de est a orașului. În bine și în rău, și-au lăsat amprenta bizantină arabii, normanzii, șvabii, angevinii, aragonezii și, în final, Bourbonii, înainte de a ajunge la unificarea Italiei.

 Povestea și-a urmat cursul, iar Tropea, apărată de zidurile sale, a făcut parte din istorie, bucurându-se de privilegii extraordinare și îmbogățindu-se cu monumente, biserici, mănăstiri și palate. Orașul vechi se mândrește încă cu locuințele familiilor nobile tropeene care odinioară domneau asupra unui vast teritoriu.

După un mic-dejun bun pus la dispoziție de Olympus Romm https://amfostacolo.ro/impresii9.php?iid=118296&d=apartamente-regim-hotelier--tropea, gazda noastră Pino, înainte de a pleca la plimbare, ne oferă o hartă și ceva informații despre plajele orașului, ne indică ca must see Sanctuarul Santa Maria dell`Isolla, simbolul Tropeei, ne spune câteva lucruri legate de produsele și gastronomia locală.

Înainte de a intra în centro storico, dăm mai întâi de Piazza Vittorio Veneto, o deschidere de formă ovală mărginită de terase, restaurante, cafenele, cu multă verdeață, în centrul său tronând Monumentul Eroilor. Apoi ne lansăm pe Corso Vittorio Emanuelle II, artera principală a orașului, la capătul căreia se află unul dintre punctele de belvedere al orașului, Affaccio Raf Vallone. Pe dreapta observăm Chiesa San Michele și ceva mai încolo ne iese în cale Centrul Info găzduit de Palazzo Antico Sedille din Piazza Ercole, principala piață a orașului. Vrem să intrăm, dar încă nu începuse programul, așa că o ținem înainte.

Cu cât înaintăm spre inima orașului, pe ambele părți ale Corso Vittorio Emanuelle II este ticsită de tot felul de magazine, inclusiv cu produse locale, restaurante, însă mai înainte de toate, luăm seama la fața medievală de ansamblu a orașului, cu străduțe înguste, pietruite, cu clădiri vechi, ponosite, multe foste palate (palazzo) și remarcăm faptul că sunt peste tot indicatoare către obiectivele turistice, așa încât nimeni nu s-ar putea plânge că nu găsește ce-l interesează. Centro storico este eminamente pietonal, pe aleile sale strâmte, labirintice,  nici vorbă să încapă mașini. Soțul meu, mai în glumă, mai în serios, îmi spunea tot timpul că Tropea i se pare decorul perfect desprins dintr-un film cu acțiunea în cel de-al doilea Război Mondial, de aceea avea impresia că după orice colț ne puteam întâlni cu soldați nemți. Desigur, era doar imaginație...

Ajungem la Affaccio Raf Vallone, unul dincele trei puncte principale de belvedere din centro storico, de unde se surprind imagini foarte frumoase asupra Mării Tireniene, care, în zona limitrofă Tropeei, datorită suportului alb provenind de la calcarul predominant, are niște culori de turcoaz absolut magnifice.

Dintr-un colț zărim promontoriul stâncos pe care se înalță Sanctuarul Santa Maria dell`Isolla și de cum l-am văzut, ne-am dorit imediat să ajungem acolo, mai ales că mai aveam ceva timp până să deschidă la Centrul Info. O luăm cumva la stânga pe străduțele mărginite de clădiri vetuste și după ce trecem prin câteva piațete, ieșim în Piazza del Connone, unde se află un alt punct de priveliște cu o vedere mult mai bună și mult mai largă la mare, sanctuar și Insulele Eoliene. Apropos, deși la ora aceea cerul era senin, insulele nu erau vizibile, semn că atmosfera nu era foarte limpede în depărtare. Ne-am dat seama că aici era cel mai bun punct de unde se putea admira apusul, așa că ne-am propus să revenim înainte de înserat.

Piazza del Cannone, înzestrată cu un desen cu forme geometrice pe mozaicul de paviment, este dominată de un tun și mai multe bănci în care te poți relaxa privind marea.

Pentru a ajunge la Sanctuarul Santa Maria dell`Isolla era nevoie, mai întâi, de coborât o mulțime de trepte pe o alee șerpuită până la nivelul mării, pe urmă de urcat cam o sută de scări pe o altă alee în serpentine scurte. Sanctuarul se află în mijlocul unei grădini cu plante mediteraneene care se poate vizita contra sumei de 2 €/pers. Stânca înaltă pe care se află sanctuarul este mărginită în părți de plajele Tropeei: în stânga cum te uiți la mare se află Spiaggia Mare Grande, în dreapta Spiaggia della Rotonda sau Le Roccette,  ambele foarte frumoase. Numele de Isola care înseamnă insulă provine de la faptul că în vremurile dinainte de cutremurul din 1738 când au avut loc modificări serioase de relief, bucata de pământ stâncoasă era vizibilă ca o insulă.

Sanctuarul, pe numele său în italiană Santuario di Santa Maria dell`Isolla, este o construcție remarcabilă care a aparținut mai multor ordine monahale (bazilieini, benedictini) de-a lungul timpului, actuala formă există din anul 1905.

Am vizitat atât sanctuarul, cât și grădina, ambele părându-mi-se deosebite, însă cel mai tare m-au impresionat priveliștile fabuloase care se pot surprinde de acolo asupra Tropeei și a plajele laterale, a mării de-un albastru extraordinar. Oriunde te-ai uita, retinele se umplu de frumos, doar vântul te-ar putea deranja din fotografiatul din care nu te-ai mai opri.

La întoarcere, pe când mergeam înapoi spre Piazza del Connone, îmi atrage atenția un indicator care ne arăta că până la Scala Letteraria ar fi doar câțiva pași, așa că repejor ne îndreptăm către aceasta. Scala Letteraria sau scara literară este o scară cu trepte colorate, realizată în anul 2021 la inițiativa unor asociații culturale. Fiecare treaptă poartă numele unui autor și al unei opere literare a sa, începând cu filozoful Pasquale Galluppi, originar din Tropea, și volumul său „Elemente de filozofie” .

De acolo, ne-am dus direct la Centrul Info care, între timp, își începuse programul. Firește că intrăm, iar după cum am mai zis, am primit cele mai bune sfaturi și materiale informative și, totodată, invitația de a admira o expoziție fotografică în sala vecină dedicată lui Raf Vallone, faimosul actor italian, originar din Tropea. Zis și făcut!

Harta turistică din broșură prezenta un parcurs deloc dificil care includea 13 obiective de interes deosebit din centrul istoric, cel numerotat cu unu fiind chiar Palazzo Antico Sedille ce găzduiește Centrul Info, deci bifat. Ne uităm mai atent și observăm că deja atinseserăm punctele din partea vestică a orașului, adică cinci, cele despre care v-am povestit deja, rămânându-ne să le dibuim pe celelalte opt în partea estică.

Ne desprindem din Piazza Ercole, de lângă statuia lui Pasquale Galluppi garnisită cu biciclete frumos decorate cu flori multicolore și o luăm pe Via Roma spre Duomo sau catedrala orașului, oficial Cattedrale di Maria Santissima di Romania, lăcaș de secol XII, care nu are nicio legătură cu țara noastră în ciuda unei false asemănări de nume. Am găsit-o deschisă, am intrat și pe loc am fost impresionați de generozitatea spațiului dar și aspectul auster și rece dinăuntrul său. Am vrut să intrăm și în Muzeul Diocesan din proximitate în clădirea căruia citisem că își odihnește veșnicia Pasquale Galluppi, dar nu era deschis.

Lângă Duomo, în spatele său, se află câteva rămășițe ale zidurilor antice, iar acestea amintesc că în vremurile dinainte de cutremurul din 1738 aici se găseau Porta di Mare și Porta Vaticana unite prin poduri mobile.

De la Largo Duomo, urmăm sensul parcursului și o luăm pe Via Pontonieri pentru a da în Largo Galluppi, o piață cu o bună deschidere și câțiva palmieri care asigură pata de culoare verde între ziduri, ași care a luat naștere prin demolarea bisericii San Demetrio și a unor case distruse de cutremurul din 1738. Acum există bănci pentru relaxare și contemplare a imaginilor, chiar și tunuri de epocă ce le acompaniază.

În continuarea itinerariului nostru, am mai văzut Palazzo Braghò pe Via Boiano, un emblematic palat de secol XVIII, apoi am luat-o pe Via Aragona, Via delle Machere pentru a admira alte palate ale patricienilor tropeeni precum Palazzo Pontonieri-Adesi, Palazzo Sant`Anna, Palazzo Giffone dând în Piazza del Municipio, adică locul în care se află Primăria. Aceasta este găzduită de o clădire la fel de veche, de fapt tot un fost palat. Alături se află și Cappella dei Nobilli,  un alt obiectiv marcat pe hartă, precum și Chiesa dei Gesuiti, adică Biserica Iezuiților. Nu ne-am limitat doar la acestea, ci ne-am tot foit pe toate străduțele din areal despărțite din când în când de piațete mici, fermecătoare.

 Foarte aproape de Primărie se află Cannone Vista Porto considerat un alt punct excelent de belvedere, de data aceasta asupra portului. Priveliștile sunt de vis, însă ce mi s-a părut interesant a fost că de acolo am găsit trepte (sumedenie) care ne-au coborât fix lângă port pe oricum ne propuseserăm să ajungem să-l vedem de la sol.

Ne-am plimbat nițel prin port, am văzut exact de unde vasele mici de croazieră pleacă în excursiile pe mare către Insulele Eoliene (Isole Eolie), apoi ne-am hotărât să ne întoarcem în centro storico și să o luăm la pas pe Via Lungomare, cea care desparte plaja della Rotonda de blocurile verticale, înalte de stâncă pe care se cațără Tropea. Turiștii stăteau la plajă, unii și făceau baie, deși era abia mijlocul lui mai, am putut observa mai bine plaja și mi-am dat seama că nisipul nu era chiar cel mai fin, dar de o culoare galbenă absolut minunată.

Ajunși din nou în preajma Piaza del Cannone descoperim un monument nou, de formă circulară  în care apar radiant cu numele, alături de Tropea, mai multe insule grecești sau localități din Grecia, toate parte din Magna Grecia de odinioară, ceea ce înseamnă că tropeenii își recunosc fără echivoc originea grecească.

 Apusul ne-a prins tot în Piaza del Cannone devenită neîncăpătoare pentru spectacolul care se prefigura, cerul fiind fără nori și culorile asfințitului splendide: portocaliu, stacojiu, roșiatic, uneori cu tente de violet, în tot cazu, l înflăcărat. Culmea, se vedeau și Insulele Eoliene, ceea ce ni s-a părut fantastic, pe timp de zi neputându-le zări, cu alte cuvinte ziua a fost încununată cu succes de un apus fabulos.

Cam așa a decurs ziua noastră în Tropea, desigur, am mai făcut și pauze, mai ales pentru prânz, dar și pentru refrișare cu bere, gelato, etc. pe care sper să le cuprind într-un articol separat, de mâncare. Bineînțeles că Tropea ar fi meritat mai mult de o zi, plaja și marea, pe care noi le îndrăgim îndeosebi, puteau fi un motiv serios de stat vreo două-trei zile, plus că aceasta ar fi fost un bun punct de plecare către celelalte stațiuni de pe Costa degli Dei (Coasta Zeilor) pe care se află sau în croaziera spre Insulele Eoliene.

Dar, uneori suntem nevoiți să ne mulțumim cu puțin sau foarte puțin, unii ar zice că nu s-ar deplasa de acasă doar pentru atâta lucru, însă pentru împătimiții de călătorii și însetații de a cunoaște locuri noi, nimic nu constituie o piedică în a-și vedea de ceea ce vor. Și mai trebuie să existe speranța că altă dată va fi o vacanță mai amplă care va oferi mai mult...

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 45 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI