Gothmund, un sat liliputan de pescari cu 18 case, scos din cartea de povești germană

TIPĂREȘTE

Gothmund, sat autentic de pescari, scos din cartea de povești germană

Un sat ascuns, inedit, pe care nici soldatii lui Napoleon, nu l-au putut localiza

In sejurul meu german la Marea Baltică, cu baza în Travemunde, am descoperit localitatea Gothmund, un sat nostalgic, ireal, mentionat de ghidurile turistice germane, pentru latura autentică si chiar romantică a regiunii Schleswig –Holstein, pământul dintre ape.

Gothmund e un sat de pescari interior, scos parcă dintr-o carte de povești germană, își poartă cu cochetărie obârșia veche de un mileniu, fiind localizat pe Travelodge, între Lubeck și râul Trave, imediat ce treci de tunelul Herren … e greu de localizat pe hartă chiar cu google și cum germana e o limbă tare grea, am făcut cercetări minuțioase pe Trip Advisor... satul era trecut pe lista obiectivelor pitorești din jurul orașului Lubeck sau Travemunde.

Aveam poftă să mâncăm pește proaspăt și am decis să tragem o fugă la 11 km de Travemunde, în ideea că e balta plină, o să găsim vreun pescar să ne ospăteze sau vreun pub local...complet fals... am dat doar cu bățul în baltă printre trestii și mărăcini, pe malul râului Trave si m-am lăsat păpată de gâze și țânțari.

Gothmund are deschidere spre zona de pescuit din Golful Lubeck, nu departe de marea Baltică, satul nu se bucură de nici o reclamă publicitară, nu are birou turistic, restaurant, magazine, nici măcar o amărâtă de cafenea sau vreun panou cu istoria satului, dar îmi făcusem studiul.

Gothmund e construit prin frumusețea mamei naturi pe o fâșie îngustă de pământ între Trave ș o pantă abruptă ce coboară la vale, spre apă.

Am parcat mașina în afara zonei istorice și am pășit pe un drumeag de țară, de unde am zărit acoperișurile extraterestre ale caselor acoperite cu stuf, înfipte poetic pe covorul verde al unei coline... unele acoperișuri păreau înclinate și strâmbe, doar niște antene parabolice, ne arătau că suntem în plin secol modern.

In decursul istoriei sale în 1882 o furtună teribilă împinge apele Mării Baltice spre Travelodge, inundând satul... în Travemunde farul istoric menționează pe o placă nivelul înspăimântător atins atunci de mare, în această regiune.

In 1899, un incendiu îi va surprinde pe locuitori, multe case vor pieri, dar frumusețea naturală a zonei nu-și va pierde farmecul și autenticitatea.

Napoleon, soldati francezi în sat și lichior mult

În timpul ocupației franceze a lui Napoleon, armata acestuia nu a fost capabilă să găsească satul datorită pădurii de copaci ce-l ascundea, el putea fi văzut doar de pe o latură, dinspre apă.

Totuși câțiva soldați francezi au descoperit din întâmplare mica localitate, arhivele istorice povestesc că pescarii i-au ospătat pe invadatori și i-au îmbătat cu lichior.

Băutura lui Bachus a avut efectul scontat, soldații nu au mai reușit a doua oară să localizeze satul ascuns într-o lagună.

Transportul public.

Din Lubeck orice turist poate veni cu autobuzul public local nr 12 din Gustav Radbruck Platz și oprește în Normannweg ... apoi o ia la pas... noi am pornit din Travemunde cu mașina noastră.

Poteca circulară a satului cu 18 case acoperite cu stuf

In fața satului e un mic golf și un port cu bărci de pescari, cred că acesta e cel mai mic port de pe Trave... nu am putut ajunge la el, că nu aveam acces prin curțile oamenilor.

Am observat ca fiecare casă are barca ei cu motor și grădina ei, frumusețea și personalitatea ei.

Satul e o locație perfectă pentru vasele de pescuit datorită tipografiei locului și centurii protectoare de trestii și stuf, între lagună și Trave.

Coborâm dealul, casele din vale sunt numerotate de la 1 la 18, ele sunt protejate de statul german, ajungem pe unica potecă circulară, la nivelul râului Trave... mă simt ca un intrus ce deranjează liniștea și tihna oamenilor.

Cărarea îngustă e parcă pătrunsă de funcția ei solemnă și ne poartă natural prin fața caselor ce defileză tăcut prin fața ochilor, etalându-și mândru grădinile, florile sălbatice și bolovanii... un gard de sârmă, ici și colo împiedică pofta de a le viola teritoriul privat.

Ce cauți tu aici străine? un moș pescar și o babă cu un coș în brațe surâd dulce la o fereastră, dar ce credeti că sunt bunicul și bunica, nici vorbă, sunt două păpuși de lemn decorative, cam kitschoase, ce-mi smulg zâmbete.

Casele de cărămidă acoperite cu stuf îmi amintesc oleacă de olandezii mei din Giethoorn... trei case mari au un cârlig negru uriaș deasupra unui acoperiș... ciudat și original decor.

Mă uit la coșurile caselor, la grămezile ordonate de lemne puse afară și îmi imaginez lejer iarna fumul leneș ce se învărte în spirale, în timp ce localnicii stau la gura sobei... oare pescuiesc și iarna?

Privesc ferestrele mari ce se decupează artistic prin masa de stuf, cerând să fie admirate... băi frate, dar nimeni nu scoate capul pe fereastră? nu ai cu cine schimba o vorbă, e chiar ora prânzului.

Cioc, cioc, da unde doamne sunt locuitorii, parcă m-aș plimba într-un muzeu în aer liber... întâlnim un singur german, ocupat într-un șopron să repare o barcă... nenea nu ne bagă în seamă... se aude doar zgomotul unui ciocan.

Nu am văzut nici măcar un vecin să –l întrebe pe cel de peste gard de sănătate sau vreo gospodină cu șortuleț să schimbe vreo rețetă de compot cu cealaltă, nu tu găină, rață, gâscă, capră... sau macar vreo ispravă de cățel mirositoare... Gothmund e ireal, totul e curat bec, cumințenia germană nu se dezminte.

Pe potecă ne intersectăm cu un grup mic de turiști germani, ce studia botanica prin grădinile oamenilor... ne uităm amuzați la un pescar uriaș, cu cizme lungi, cu barbă lungă, ce trage dintr-o pipă și ține doi pești în mână... e din lemn, stă alături de o bancă pe care e pus un năvod și o rață, ce se gudură lângă un șirag de ouă albe.

Nu ai voie să depășesti poteca asfaltată, nu e nici o regulă scrisă, e doar bunul simț... toate căsuțele sunt vesele, decorate artistic cu mobilier sculptat pus în fața ușilor sau printr-un colț, la vedere.

La un capăt al potecii mă proptesc într-o poartă originală făcute din niște bețe ce reprezintă niște creioane colorate... o gumă imensă e aplicată peste ele... evidemment că dau navală pe gard, mă proptesc artistic în poartă și mă imortalizez alături de familion, într-o poză de teacher german, aflat în recreație... pariez că o să apreciați poza.

Gothmund mustește efectiv într-o atmosferă idilică, e învăluit în mister și liniste absolută, pare rupt de lume, am mers o idee și de-a lungul malului Trave, după ce am găsit o gaură... potecuța sub un metru te duce 8 km până în Travemunde, dar trestiile înalte de pe margine, m-au făcut să dau trei pași înapoi.

Grădinile caselor sunt pline de flori sălbatice, meri cu poame verzi, e o adevărată cromatică a culorilor, e un sat unde mă simt parcă la origini, unde mă recreez, un steag german cântă deasupra unei magazii de lemn... da, suntem în Germania rurală, în pământul dintre ape.

Gata, v-am teleportat în trecutul german, cine are chef de păsări merge la vest într-o rezervație naturală Schellbruck , considerată un paradis al păsărilor, sunt cam 200... nu am plecat sa vânez nici ciori, muream de foame.

Casele liliputane nu sunt de vănzare, nu sunt de închiriat, sunt puse acolo doar pentru vizionat... ele sărută pământul de sus de pe colină... vă invit să le fotografiați cu proprii voștri ochi... am părăsit sătucul fără să găsesc nici un jupân la han sa-mi deschidă frigiderul si să-mi prăjească si mie o coadă de pește.

Ne-am reîntors în Travemunde să servim un pește proaspăt în restaurantul Fich&Meer de pe Vordereihe, într-un local ce arata ca o cabină de vapor cu vedere spre mare... am achitat 13.90 euro pentru o portie de Schollenfillet, de persoană și am băut apă rece pt 2.40 sticla... să nu-mi rămână pofta în cui, acum duc dorul satului ciudat.

---

VIZUALIZĂRI: 1992 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI