Travemunde, fiica cea frumoasă a orașului Lubeck

TIPĂREȘTE

Travemunde, fiica cea frumoasa a orasului Lubeck

"După amiaza îmi puneam scurt picioarele goale în nisip. Simțeam ceva neplăcut’’. (Franz Kakfa la Travemunde)

Vara își joacă partitura în nordul Germaniei, la Travemunde, ce combină rolul de stațiune cu cel de port la marea Baltică.

Pescărușii hulpavi au luat în stăpânire orașul, prin agitație, revărsându-se chiar și pe străzi pe 31 iulie, când se încheie festiv Trawemunde Woche, sunt și ei speriați ca și mine, de vînzoleala extraordinară a sutelor de turiști care au invadat zonele pietonale, paralele cu apa, pentru a gusta imensul spectacol gastronomic în niște corturi albe, instalate special … cozi mari, cozi mici, toate sunt ordonate, nimeni nu dă din coate, cărnatul și pestele sunt astăzi regii farfuriilor, berea curge gârlă în pahare … eu pun ochii pe un purcel la proțap ce domneste într-un vas de sticlă, ca un zeu și mă tolănesc fericită intr-un cos de ratan modern, adică într-un strandkorben, plantat în jurul unei piscine, cu doua paturi extensibile, unde îmi întind picioarele alături de mușchetarii mei și privesc spectacolul uman

Culoarea locală ne prinde și în ghirlandele comerțului german în prima noastră seară aici, a doua zi viața revine la normal, orasul devine aproape pustiu spre bucuria mea, filmul turistic ce durase 7 zile s-a terminat, parcă dăduse molima în germani și toată lumea intrase în casă, doar terasele așteptau cuminți, clienții. Somnolența va dura până spre vineri, când orașul primește noi valuri domoale de turiști, veniti în weekend pentru băi marine și soare.

Am făcut botezul Mării Baltice pașnic, într-o zi cu soare din belșug, fără firicel de vânt, uitându-mă galeș la o plajă lungă albă, invadată cu sute de strandkorben goale dimineata și seara, efectul produs asupra mea a fost unul sedativ… nu am avut deloc impresia că sunt într-o stațiune, ci într-un orășel maritim normal, cu un aer german inconfundabil.

Scriitori celebri au trecut prin Travemunde

Travemunde, o stațiune veche de 200 de ani, e un district al orașului Lubeck, renumit pentru cel mai mare port de feriboturi din Europa … am descoperit bătând din palme un mic centru istoric neschimbat de secole în jurul bisericii pescarilor și două promenade diferite, tivite cu restaurante și magazinașe chic, aceasta e cartea de vizită a orașului cu 14 ooo de locuitori, aflat la gura râului Trave, ce se varsă în marea Baltică.

Un zgărâie nori contemporan, Hotelul Maritim strică parcă peisajul, dar uriașul e înzestrat cu un restaurant la etajul 38, sus în nori și un far unic în Europa de unde ai o panoramă asupra orizontului, până la 22 de km, unde e mămica lui, orașul Lubeck.

Travemunde a fost imortalizat de pana lui Thomas Mann în celebrul lui roman Casa Buddenbrook, stațiunea fiind paradisul de vară al copilăriei scriitorului. Am încercat să identific pe baza filmului și bolovanul pe care stăteau cele două personaje literare îndrăgostite, dar m-am dat bătută că erau cam mulți și mi-am julit pielea la un picior.

Deschid cu ochii minții o fereastră spre secolul 19, văd aievea doamnele în rochii lungi și umbrele, ce se plimbau ca și mine, pe aceeași promenadă, am aflat în muzeul mării că distinsele cucoane se îmbăiau îmbrăcate, după moda vremii… eu am dârdăit oleacă de frig dimineața și seara, așa că nu m-am înfășurat în costum de baie, mi-am pus pe mine o jachetă, doar la 24/26 de grade spre prânz, scoteam tricoul la plimbare și-mi puneam ochelarii de soare.

In 1914 un alt scriitor, Franz Kakfa se plimba pe plaja din Travemunde, cu picioarele goale în nisip, gestul său de a expune pielea goală în public, fiind considerat la acea vreme indecent, de către concetățenii lui germani.

Dintr-un sat pescăresc adormit și o fortăreata, Travemunde devine statiune, localitatea mică duce în sac 800 de ani de evenimente istorice și transformări profunde. Povestea așezării începe în secolul 12, odată cu contele Adolf III de Schauenburg, care ridică în satul adormit de pescari, un bastion de importanță strategică la gura râului.

Corăbiile și peștele reprezentau sursa de venit a locuitorilor, în 1329 bogatul oraș Lubeck cumpără satul pescăresc de la bogații conți de Holstein, la pachet cu un castel, pentru a-și asigura accesul la comerț și mare, rățusca amărâtă se va transforma cu timpul, într-o lebădă frumoasă, fiind râvnită de danezi, ce întăresc așezarea.

Spre anul 1500, Travemunde era un foburg important al bogatului oraș hanseatic Lubeck, dar după numeroase incendii, amenințări de războaie, inundații, localitatea cade în declin, și redevine un sat de pescari.

Un prim pas pentru a ieși din această mediocritate a fost făcut în 1802, odată cu crearea statiunii balneare și sosirea primilor turiști, viata satului se dă peste cap și scăldatul în mare devine un sport la modă, apărând primele băi publice.

Primii 3000 de vizitatori sosec în goană mare să facă baie în niște ,,mașini de scăldat’’ instalate pe plajă, stând chiar la coadă pentru a fi împinși de servitori în mare, apoi vor apărea facilitățile pentru înotul public, zona femeilor fiind clar delimitată de cea a bărbaților:(

Evident progresul tehnic nu întârzie să apară și primele vapoare cu aburi traversează Baltica, aducând oaspeti din Copenhaga, Saint Petersburg sau Riga... orașul era pe atunci plin de berării, ce vor aproviziona vaporenii.

Rușii bogați ajung în Travemunde, printre ei nume vestite ca Gogol, Turgheniev, Dostoievski, orașul maritim își schimbă si arhitectura de coastă.

După apariția primei căi ferate, stațiunea devine încet un fel de Saint Tropez al secolului 19, unde celebritățile vremii se distrau la cazinou în actualul Columbia Hotel , bucurându-se de briza mării sau urmând cure de sănătate, în actual A -Rosa Resort ... chiar și pictorul Eduard Munch și compozitorul Richard Wagner au pus piciorul în noua statiune.

După al doilea război mondial, Travemunde ca un mic Monte Carlo al Germaniei de nord, capătă o reputație internațională, clubul de noapte ,,La Belle Epoque’’ devine și el legendar prin anii 1950 si 60, AristotelOnasis a fost oaspete al acestuia... dar cetățenii orașului aveau interdicție la jocurile de noroc, pe o rază de 15 km, pentru a nu cădea pradă ispitei și ruinei.

Orașul vechi, neschimbat de secole e ca un vapor de cursă lungă.

Orașul vechi este neschimbat de secole și este mărginit de două străzi lungi, pietonale, Vorderreihe, cu ochii la râul Trave și Kaiseralle, cu ochii spre marea Baltică, imediat ce dai colțul vezi uriașul Hotel Maritim, ca un far modern al stațiunii.

Vorderreihe, e stradă pietonală de promenadă, în paralel cu Trave, întinzi mâna și te pupi bot în bot cu vapoarele uriașe ce acostează chiar în centrul tărgului... vasele de croazieră au un orar fix, am avut norocul să capturez căteva imagini în aparatul foto, fraternizând cu pasagerii aflați sus pe punte, în acordurile muzicale ale unor căntăreți germani, spre deliciul nostru, al celor ce căscam gura jos în stradă, în spatele unor garduri montate ad –hoc... vapoarele au nume de personaje celebre, Robin Hood, Peter Pan, Tom Sawyer, Huckelberry Finn.

Mă uit hipnotizată la vasul Budika, încremenește steagul sufletului în poziție de salut, mă uit curios la instrumentele muzicale ciudate din stradă, ce descarcă sunete superbe...ropote de aplauze, după gard și sus pe punte, pasageri și turiști ne îmbăiem în senzații tari, mi-a plăcut enorm această voce a orașului Travemunde.

De-a lungul râului Trave se aflau odinioară pe Vorderreihe casele pescarilor, în această zonă vechiul sat își dezvăluia sufletul.

Astăzi strada lungă pietonală, devenită Travepromenade, e plină de vile cu baruri și restaurante la parter, magazine cu ochii spre apă, baruri, cafenele, e un loc pitoresc, de unde urmărești vapoarele, feriboturile și bărcile localnicilor, ce pleacă în voiaj.

O clădire cu valoare istorică pe Vorderreihe este Vogtei, o casă din cărămidă roșie cu o intrare renascentistă, unde locuia pe vremuri stăpânul portului și șeful farului.

Intre timp, casa a devenit sediul poliției, sărbătorind recent 465 de ani de existență, transformându-se ulterior într-unul din cele mai bune restaurante, unde am servit de două ori cina, într-o ambianță istorică, având în fața un tablou de artă cu un pește desenat... opera, nu peștele, costa 3000 de euro.

In spatele acestei străzi de promenadă se ascunde inima orașului vechi, de fapt un cartier liliputan, unde am descoperit o casă strâmbă minunată, veche de la 1600 și Biserica St. Lorenz, ce stă acolo fericită de 450 de ani... auzeam din vilă clopotele ei, taman când mă duceam la duș.

Actuala biserică protestantă a Sfântului Laurențiu, protector împotriva focului, este o clădire în stil gotic târziu, ridicată în secolele 16 și 17, pe fundația celei vechi, menționată în sec. 13 și distrusă de un incendiu.

Am intrat înăuntru admirând vechiul cor, o cruce din biserica originală și un altar baroc din lemn valoros din 1723... tavanul cofrat prezintă picturi, restaurate parțial. Cele mai vechi datează din sec 16 și reprezintă Ultima Judecată... am găsit și un pliant în patru pagini cu o descriere laborioasă a bisericii, în... franceză... mare minune.

In holul de la intrare există o sculptură din lemn cu ,,Sfântul Gheorghe și dragonul’’, o operă în stil gotic de la 1520, originală.

Cel mai vechi element din biserică datează din sec. 13 și este un vas de botez în stil roman târziu, făcut din piatră de calcar care provine din insula Gotland. Adresa :Vogteistrasse 22 - site: kirche-travemuende.de

In mica piațetă din fața bisericii, ne relaxam pe o bancuță după cină, în compania drăgălașă a trei statui, ce păzesc o fântână, în spatele băncii se află și noul muzeu al mării Seabaden Museum, pe Torbstrabe 1, o adevărată incursiune în viața maritimă a orașului și în arta navigației locale. heimatverein-travemuende.de –taxă de intrare 5 euro.

Farul Vechi din Travemunde, menționat pentru prima dată în 1316 a ieșit la pensie în 1972, el este cel mai vechi far al Germaniei , în interior are un mic muzeu maritim, intrarea costă 2 euro, evident am rămas la sol, salutând cu mâna olandezul zburător ce urcase 8 etaje... mai multe detalii pe leuchtturm-travemuende.de.

Suntem solari din cap până în creștet pe Strandpromenade și pe plajă

Strandpromenade , răsare imediat după ce dai ocol Hotelului Maritim, e un bulevard larg, modern, cu o față nouă cosmetizată în 2012, mă plimb pe dalele de granit, în compania Mării Baltice la dreapta, admirând și mobilierul de pe plaja ce se întinde spre nord, pe o distanță de 4,5 km... această promenadă debutează cu un Strandterrasen, ce începe în Longeplatz, pe o esplanadă observ un teren de joacă pentru micii pirați... pe partea stângă sunt vile, hoteluri primul cazinou al orasului, restaurante cam scumpe... lumea a ieșit la ora de belvedere, aceasta este activitatea de bază... ne oprim scurt și în Brugmangarten, o oază de verdeață.

Taxa de statiune costă 2.80 de euro pe zi în intervalul 15 mai -14 sept, ea include și accesul liber pe plajă.

Un Ostseecard asigură discounturi și în alte 16 localități învecinate și o mică reducere pentru închirierea unui coș numit Strandkorben. Eu am devenit un fan al mobilierului, acesta are un model clasic sau modern, plătești în functie de confort, există chiar posibilitatea de a dormi într-un astfel de coș, în timpul noptii... evident nu m-au interesat detaliile romantice, că nu sunt așa de dusă. !!!

Chiria pe zi pentru un scaun este de 9.50 euro... am citit anunțul pe un panou înfipt în nisip, luxul de a sta doar o oră valorează 2.5 euro, cert e că scumpetele de căsuțe sau scaune sunt vedetele incontestabile ale plajei, unde germanii căliți la temperaturile nordice, se expun cu fața spre Marea Baltică, în costume de baie, posibil ca mișcările line ale apei să li se propage lin în celule și să-i facă să zâmbească mai mult.

O luăm pe nisip la plimbare în papuci și ne oprim pe Promenadensteg , un pod lung de lemn de 60 de metri, aruncat dezinvolt peste mare, de unde admirăm vapoarele ce trec și plaja, e chiar o priveliște unică, reconfortantă, în compania pescărușilor, ce au început să cânte ca într-un cor.

Nava Muzeu Passat -Simbolul Stațiunii

Pe partea opusă orașului, după ce treci peste Trave cu un feribot, ajungi în cinci minute în peninsula Priwall, unde e ancorată o corabie istorică cu vele, ea este mândria orașului. Aceasta doamnă în vârstă a fost lansată la apă în 1911 la Hamburg, are 115 metri lungime și 14,4 m lărgime... în vremurile ei de glorie ea a fost una din cele mai rapide corăbii comerciale. Vasul Passat a înconjurat de 39 de ori capul Horn, în 1957 el va fi prins într-o teribilă furtună prin Portugalia. Orașul Lubeck cumpără nava la un preț bun, transformând-o în piesă de muzeu. Am cumpărat și eu o sticlă suvenir cam piperată la preț, cu barca în interiorul ei, să –mi trezească amintiri la viitoarea pensie... am văzut și un cuplu de tineri ce urmau să se căsătorească chiar pe navă.

Peninsula Priwall, componentă a orașului

Ce este pentru mine peninsula Priwall, foamea de solitudine lângă mare și vorba reclamei, e natură pură... nu e recomandată persoanelor foarte active, sorela a dat bir cu fugiții, după o jumătate de oră de plimbare la 26 de grade: ,,Nu-mi place, aș turba să trăiesc aici. ’’

Această peninsulă înconjurată aproape în totalitate de apă, are 8 km și numără doar 1600 de locuitori. Există vara două puncte de traversare a râului Trave spre Priwall, un bilet costă pe un sens 1.20 euro, sunt automate lângă ponton... cu greu găsești un loc liber pe băncuțe, însă traversarea dureaza doar cinci minute, oferind o panoramă minunată asupra orașului vechi, pe Vorderreihe și a portului plin de vase.

Peninsulă e mărginită de Marea Baltică la nord, de Trave la vest și de Potenitzer Wiek la sud, ea este un district al orașului Travemunde, total diferit ca peisaj natural și atmosferă, am intrat într-o pădure deasă, apoi am luat-o pe o stradă cu multe case de vacanță, grădini și vile cu etaj... există undeva și un camping de cazare pentru turiști.

Atracția principală e plaja largă, nisipoasă, dunele de nisip și rezervația naturală din sud, unde nu am mai ajuns... eu visasem să dau peste festivalul anual al castelelor de nisip, dar acțiunea încă nu demarase.

Curioșii pot ajunge la plaja cu nudiști sau la plaja rezervată câinilor, al nostru rămăsese acasă în Olanda, la azil... am poposit mai mult în portul vechi ce colcâie cu ambarcațiuni pitorești, le-am dat tuturor câte o medalie... acest port a fost locul meu preferat din stațiune.

Evenimentele culturale ale verii în Travemunde

Travemunde – Săptămâna maritimă -22 iulie-31 iulie 2016-cea mai frumoasă regată de sailing, reclamele spun că e doua din lume. travemuender-woche.com

Festivalul Duckstein-pe malurile răului Trave-5-14 august 2016-10-09 duckstein.de/altersabfrage

Cinema sub cerul Mării Baltice -17-27 august-filme în aer liber, la terasele de lânga Marea Baltică.

Festivalul pescuitului din Travemunde –festival al verii în portul de pescari cu excursii de sailing. 2-4 sept 2016.

Am cutreierat seara la pas prin toate străzile liniștite ale orășelului german, ne făceam siesta după cine îndelungate la terase, înainte de a ajunge la vila unde ne-am cazat (vezi impresii), ca la germani acasă.

Bibliografie: travemuende-tourism.de

(vă rog atasati un clip de pe you tube ,daca se poate )

https:www.youtube.com/watchv=fggV9dYCuol ...publicat pe 28 aug.2015 /Feb Production

---

VIZUALIZĂRI: 3225 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI