Toronto, așa cum l-am văzut eu, alături de prietenii români de acolo

TIPĂREȘTE

Toronto, așa cum l-am văzut eu, alături de prietenii români de acolo

Bancul zilei Patru prieteni pleacă înpreună într-o vacanță.

La hotel, neavând foarte mulți bani se hotărăsc să doarmă câte doi în cameră. Doar că unul dintre ei sforăia foarte tare, așa că au decis să facă cu schimbul, să doarmă câte o noapte fiecare dintre ei, cu nenea sforăilă.

Zis și făcut!

A doua zi dimineața apare primul dintre ei care a avut onoarea, cu ochii roșii și foarte obosit.

-N-am dormit toată noaptea am stat în fotoliu și m-am uitat la el cum sfărăie.

Al doilea aceiași poveste, nu a dormit toată noaptea și s-a uitat la el din fotoliu.

A treia zi apare ultimul foarte fresh și foarte vesel. Ceilalți foarte mirați -

- Cum de ai reușit să dormi?

- Foarte simplu înainte de culcare l-am strâns în brațe și l-am sărutat de noapte bună!

Scrisoare deschisă sau mai bine zis un articol altfel.

Se spune că prietenii adevărați sunt aceia pe care, chiar dacă nu i-ai mai văzut de 40 de ani, îi întâlnești din nou și după primele câteva minute, ai senzația că v-ați despărțit ieri. Nu mai contează timpul, distanța sau anii care au trecut. Discuția curge de la sine, glumele reapar, amintirile se întorc una câte una și râsul este exact același. Așa am simțit eu revederea cu prietenii mei din Toronto. Au trecut ani, viețile noastre s-au schimbat, fiecare a mers pe drumul lui, dar în momentul în care ne-am revăzut, parcă timpul s-a oprit puțin... Am continuat conversația de unde o lăsasem. De parcă ieri fusese ieri, nu cu zeci de ani în urmă. Și poate că acesta este unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care ni le oferă prietenia adevărată, nu are nevoie de întâlniri zilnice ca să existe. Are nevoie doar de oameni care îți rămân în suflet.

Toronto nu a fost pentru mine doar un oraș de bifat pe lista de călătorii. Am avut norocul să-l descopăr alături de niște prieteni români, colegi de liceu care trăiesc acolo și, datorită lor, am văzut un Toronto pe care probabil nu l-aș fi descoperit singur.

Pentru că una este să ajungi într-un oraș cu harta în mână și să cauți obiective turistice și cu totul altceva este să ai lângă tine un localnic care îți spune: „Lasă, că știu eu unde trebuie să mergem!”

Toronto este unul dintre acele orașe care te fac să ridici puțin sprânceana când îl vezi pentru prima dată. Totul este mare. Clădirile sunt mari, distanțele sunt mari, mașinile sunt mari și, dacă vii din București, ai senzația că cineva a apăsat butonul „zoom” . Parcă esti cumva în țara lui Guliver. De fapt asta nu prea îmi place acolo că pe trotuare ești puțin stingher, pentru orice lucru banal ai nevoie de mașină. Fără mașină ești mort acolo.

Dar orașul nu te agresează cu această dimensiune. Este ordonat, curat și, în general, destul de calm. Toronto pare să știe foarte bine ce este și nu simte nevoia să-ți demonstreze în fiecare secundă că este un oraș important.

Sincer să fiu, nu obiectivele turistice au fost partea mea preferată din Toronto. Ci oamenii. Și mai ales românii. Pentru că atunci când călătorești alături de prieteni care locuiesc într-un oraș, începi să vezi lucrurile altfel. Nu mai mergi doar acolo unde scrie în ghid. Ajungi în cartiere, în restaurante, în magazine, în locuri unde localnicii își trăiesc viața de zi cu zi.

Românul poate pleca din România. Dar România nu pleacă niciodată complet din român. Pentru că poți să pleci la mii de kilometri de România, să traversezi oceanul, să ajungi în Canada și, după câteva zile, să te trezești discutând despre mici, sarmale, ciorbă și cozonac.

În Toronto am simțit foarte bine cât de multicultural este orașul. Practic, ai impresia că poți face o călătorie în jurul lumii fără să părăsești orașul. Cartier după cartier, restaurante după restaurante, limbi diferite, mirosuri diferite, oameni veniți din toate colțurile lumii. Și, cumva, toate funcționează împreună.

Poate că acesta este unul dintre cele mai interesante lucruri la Toronto. Nu încearcă să te facă să alegi între culturi. Le pune una lângă alta. Iar printre ele sunt și românii. Unii sunt acolo de zeci de ani, alții au venit mai recent. Unii au plecat din România cu planuri mari, alții au plecat pur și simplu pentru că voiau o viață diferită.

Dar aproape toți au ceva în comun: când începi să vorbești cu ei despre România, apare un zâmbet. Uneori este un zâmbet de dor. Alteori este un zâmbet de nostalgie. Și, foarte des, este un zâmbet însoțit de replica:„Băi, ce bine era acasă!” După care urmează, inevitabil, o listă cu toate lucrurile care nu merg bine în România. Așa suntem noi. Ne plângem de România când suntem în România și ne este dor de ea când suntem la mii de kilometri distanță.

Am mers prin Toronto fără să încerc să-l transform într-o listă de obiective. Am vrut să-l simt. Să văd cum arată orașul dimineața, cum se mișcă oamenii, cum sunt cartierele, cum este viața de zi cu zi. Și am înțeles că Toronto nu este neapărat un oraș de care te îndrăgostești în primele cinci minute. Este un oraș pe care începi să-l înțelegi. Iar după ce îl înțelegi, începi să-l placi.

Mi-au plăcut străzile largi, clădirile moderne, parcurile, waterfront-ul și atmosfera cosmopolită. Mi-a plăcut faptul că poți întâlni oameni din aproape orice colț al lumii. Dar cel mai mult mi-aplăcut să văd Toronto prin ochii prietenilor mei. Pentru mine, Toronto era o destinație. Pentru ei, este viața de zi cu zi. Ei știu unde se bea cea mai bună cafea, unde se mănâncă bine, unde merită să mergi și, mai ales, unde nu merită să mergi. Pentru că orice român stabilit într-o țară străină devine, după o vreme, un fel de ghid turistic neoficial pentru prietenii care vin în vizită. Și așa ajungi să vezi un oraș mult mai authentic, cu bune și cu mai puțin bune...

Toronto mi-a arătat și o altă față a emigrării. Una pe care nu o vezi din fotografii. În spatele clădirilor moderne și al vieții aparent perfecte există oameni care au muncit enorm ca să ajungă acolo. Oameni care au lăsat în urmă părinți, frați, prieteni, case și amintiri. Și poate că acesta este motivul pentru care comunitățile de români din străinătate sunt atât de importante.

Pentru că, indiferent cât de bine te-ai integra într-o țară nouă, există momente în care vrei să vorbești în limba ta, să râzi la aceeași glumă, să mănânci ceva care îți amintește de copilărie și să auzi pe cineva spunând „Hai, măi, lasă prostiile!”

Toronto mi-a plăcut pentru ceea ce este. Dar mi-a plăcut și mai mult pentru ceea ce am descoperit prin prietenii mei. Am văzut un oraș modern, multicultural și dinamic, dar am văzut și o mică Românie ascunsă printre zgârie-nori. Iar la final, mi-am dat seama că o călătorie bună nu este neapărat cea în care vezi cele mai multe locuri. Este cea în care pleci cu niște povești. Eu din Toronto am plecat cu povești, cu fotografii, cu amintiri și cu senzația că am lăsat ceva neterminat. Poate pentru că Toronto este genul de oraș pe care nu-l vezi într-o singură vizită.

Sau poate pentru că, atunci când ai prieteni acolo, întotdeauna mai există un loc pe care nu l-ai văzut, un restaurant pe care nu l-ai încercat și o poveste pe care nu ai apucat să o auzi. Așa că, Toronto, ne mai vedem. Data viitoare poate vin pentru oraș. De data asta am venit pentru prieteni.

Și, până la urmă, orașele sunt frumoase, dar oamenii sunt cei care le dau suflet. Mersi frumos Laura și Dorin.

Am primit și un răspuns-

Robi, am citit rândurile tale cu multă emoție și, recunosc, ne-au mers direct la suflet.

Poate că cea mai frumoasă parte a revederii noastre nu a fost Toronto, nici locurile prin care am umblat, nici mesele, cafelele sau poveștile despre oraș. A fost senzația aceea aproape imposibil de explicat că, după atâția ani, timpul nu reușise de fapt să schimbe lucrurile care contează cu adevărat.

Au trecut decenii. Am trăit în locuri diferite, am trecut prin etape diferite ale vieții, ne-am construit familii, case, drumuri și amintiri noi. Și totuși, când ne-am așezat din nou împreună, parcă undeva, într-un colț al sufletului, rămăseserăm aceiași colegi de liceu care se despărțiseră doar cu o zi înainte.

Cred că aici stă magia unei prietenii adevărate: nu în cât de des te vezi, ci în cât de firesc te regăsești.

Pentru noi, vizita voastră a fost mult mai mult decât câteva zile petrecute împreună. A fost o întoarcere în timp. Am râs de aceleași lucruri, ne-am amintit oameni și întâmplări pe care credeam că le-am uitat și, pentru câteva zile, distanța dintre România și Canada a părut mult mai mică.

Ai scris atât de frumos că orașele sunt frumoase, dar oamenii sunt cei care le dau suflet. Cred că exact asta ați făcut și voi pentru noi în zilele acelea: ne-ați făcut să vedem din nou locul în care trăim prin ochii unor oameni dragi. Locurile pe lângă care trecem poate zilnic au devenit altfel pentru că le-am împărțit cu voi.

Și ai mare dreptate când vorbești despre România pe care o purtăm cu noi. Poți să pleci la mii de kilometri, să îți construiești o viață nouă și să ajungi să numești un alt loc „acasă” , dar există o parte din tine care rămâne pentru totdeauna legată de oamenii, limba, glumele, gusturile și amintirile cu care ai crescut. Iar când apare cineva din acel timp al vieții tale, parcă deschide pentru câteva clipe o ușă despre care nici nu știai că o păstrezi încă în tine.

Ne-a bucurat enorm că ai simțit Toronto nu doar ca turist, ci puțin și prin viața noastră de aici. Și ne bucură și mai mult faptul că ai plecat cu sentimentul că a rămas ceva neterminat.

Să știi că așa și trebuie.

Au mai rămas locuri de văzut, restaurante de încercat, pahare de ridicat, povești de spus și, cu siguranță, foarte multe prostii despre care să îți spunem din nou:

„Hai, măi Robi, lasă prostiile!”

Îți mulțumim pentru vizită, pentru prietenie și, mai ales, pentru cuvintele acestea atât de frumoase.

Anii trec. Orașele se schimbă. Viețile noastre se schimbă.

Dar sunt oameni pe care timpul nu îi scoate din povestea noastră.

Doar îi mută, pentru o vreme, într-un capitol mai îndepărtat.

Până când ne revedem și continuăm exact de unde am rămas.

Cu mare drag,

Laura și Dorin

P. S. Toronto te mai așteaptă. Dar data viitoare să știi că și noi te așteptăm înaintea lui.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 156 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI