Fascinatia Toledo

TIPĂREȘTE

Republicat de pe blogul personal

Străzile din Toledo te conduc oricând și de oriunde spre un soi de aventura medievală și devin un companion ludic de la care înveți că buna dispoziție poate fi o constantă a vietii și nu doar o hiperbolă a efemerului. Poate că spiritul liber al aventurierilor hidalgo din ținuturile tainice ale Spaniei să fi fost un reazem spiritual cu puteri tămăduitoare pentru localnici,vizitatori și visători.

Aventura inventivului și ingeniosului Don Quijote de la Mancha a făcut ca paradigma visătorului din romanul lui Miguel de Cervantes Saavedra să facă din roman una dintre cele mai influente cărți ale lumii,traducerile sale fiind depășite doar de Biblie.

Poate că semantica noțiunii de hidalgo, cuvânt care vine de la hijo de algo și se traduce ca fiul cuiva care a fost cândva important,este întrucatva cheia întelegerii rosturilor lumii de aici, asemenea unui tezaur care se descoperă din tainița amintirilor al căror destin ar fi putut deveni doar uitare daca un memoria colectivă nu le-ar fi menit spre veșnică amintire.

În chip paradoxal, săbiile de la Toledo sunt mai degrabă însemne ale păcii,armoniei și perfecțiunii artistice, decât unelte ale ororilor de pe câmpuri semănate cu victime ale războaielor. Se spune despre săbii și despre făuritorii acestora că, în cadrul repetatelor procese termice de călire a oțelului, durata timpul potrivit tratării termice era măsurată prin rostirea de litanii si rugăciuni. Nu se mai spune și dacă rugile erau multiconfesionale în cetatea a cărei faimă de oraș al celor trei culturi nu înseamna doar un model de conviețuire ci și o rețetă a împrumuturilor de tip civilizațional interetnic și interreligios.

În vremuri când în cea mai mare parte a Europei, a Orientului Apropiat și a Nordului Africii creștinii, musulmanii și evreii se aflau pe de multe ori pe poziții antagonice ireconciliabile, toledanii aveau sa devină totum pro parte, o rasă și o religie aparte. O emulație pluralistă fără echivalent s-a nascut în Toledo astfel încat adjectivul toledan a ajuns sa fie folosit ca substantiv propriu onomastic sau ca referință față de experimente, teorii și demonstrații stiințifice.

Fiecare colț de stradă și orice spațiu ambiental din Toledo poarta o marcă etnică. Paradigmele coexistenței au fost derivate în chipuri materiale prin modele de case,tipologii de organizare a vieții casnice,prin rețete culinare sau prin înțelegerea lucrurilor ca interfață între non sufletesc și sufletesc. Oricât de mărunt ar fi un lucru,acesta capătă în Toledo un rost, și pare a fi așezat în funcționalitatea unei mecanici bine gândite sau în ergonomia spațiului, ca rezultat al unei filosofii de viață. Este posibil ca și un oarecare spirit concurențial să fi făcut ca fiecare așezământ,domestic sau social, să fie rafinat îndelung printr-un proces de perfecționare continuă care finalmente să poarte amprenta unei entități etnice și religioase.

---

VIZUALIZĂRI: 1852 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI