Tarragona, un oras de suflet

TIPĂREȘTE

Daca se intampla sa va aflati vreodata in vizita la Barcelona, capitala Catalunyei si a arhitecturii moderne, si doriti sa evadati un pic din vanzoleala de tip turn Babel care caracterizeaza metropola din nord-estul Spaniei, va recomand sa mergeti ceva mai la sud, intr-unul din cele mai vechi orase iberice, Tarragona.

Tarragona se afla la aproximativ 100 de km de Barcelona, accesibil fie cu masina pe Autostrada Mediteranei (AP-7), fie cu trenul Catalunya Express. Neavand masina la dispozitie, am ales a doua varianta si astfel am ajuns intr-o dimineata de august pe peronul micutei gari tarragoneze.

Era duminica, iar soarele arunca linistitei Mediterane sclipiri de aur alb. Plaja de langa gara era ticsita de lume, iar apa marii era plina de trupuri care cautau sa se racoreasca intr-o zi caniculara de gustar.

Am urcat intr-un suflet pe scarile ce duc spre faleza, anticipand privelistea de vis care ne astepta cateva clipe mai tarziu. Si nu ne-am inselat: in spatele nostru se deschidea linistita Rambla Nova de Tarragona, tot o rambla dar in loc sa fie una a agitatiei si a comertului agresiv, am gasit-o ca pe un loc prielnic pentru relaxari meditative sub blandele auspicii ale brizei.

La capatul dinspre litoral al Ramblei se afla statuia lui Roger Llauria, amiral al flotei Aragonului de la inceputul sfarsitul secolului XIII si inceputul secolului XIV (sursa: Wikipedia, versiunea in spaniola), iar cateva sute de metri mai in spate se afla un alt monument, reprezentand un castel uman, simbolul orasului de 160.000 de locuitori.

Urcand spre nord pe faleza, am putut admira vestigiile vechii cetati romane, Tarraco, "bunica" orasului de astazi.

Tarraco a fost o cetate mai mare si mai importanta decat Barcino, Barcelona de astazi, iar galerele antichitatii aduceau aici aur, argint, mirodenii dar si sclavi.

Tot aici poate fi descoperit si vechiul amfiteatru din Tarraco, piesa de seama a sitului introdus in 2000 in Patrimoniul Umanitatii UNESCO.

Urcam de-a lungul zidului cetatii Tarraco, capitala a provinciei romane Hispania Citerior Tarraconensis, care ocupa odinioara mai mult de jumatate din Peninsula Iberica, iar in vechiul zid se zareste o poarta, intram pe acea poarta si ne trezim in interiorul orasului vechi, un Barri Gotic fara americani zgomotosi si fara hoti de buzunare, o citadela care respira calm.

Stradutele inguste, care au cunoscut asedii maure si epidemii de ciuma, ne poarta prin maruntaiele acestei asezari incarcate de istorie. Si, deodata, de niciunde parca, se zaresc zidurile semete ale Catedralei Sf. Maria, minune a arhitecturii Evului Mediu, in stil romanic dar si cu elemente gotice.

Facem cateva poze si intram intr-u magazin de suveniruri din fata catedralei. Imaginea fatadei pe fondul cerului albastru e mai presus de cuvintele oricarei limbi.

Lasam in urma catedrala si coboram pe aceesi retea intortocheata de ulite, ca pe o pinza de paianjen.

In josul cartierului vechi, in zona muzeului Tarraco, se afla mai multe terase unde se poate manca, si cum noi nu ne hranim cu aer, natura si arhitectura, ne-am oprit la una dintre ele sa mancam un pranz, pe cat posibil, satios. Si am avut parte de asa ceva, baiatul care ne-a servit era din Oradea si ne-a povestit cate ceva din viata unui tanar roman din Tarragona, ne-a arata si poze cu prietena lui, o chinezoaica (e frumoasa, zicea el, nu urata ca majoritatea chinezoaicelor, mie insa mi s-a parut a fi doar chinezoaica).

Am mancat un platou de scoici, un potaje (o specialitate locala servita calda intr-o ulcica de lut care contine cartofi, fructe de mare, mirodenii si ulei de masline), bineinteles alaturi de o Estrella Damm, berea Catalunyei. Mmm, ce bun a fost; Am platit (mancarea a costat 10 euro de persoana) si apoi am continuat plimbarea catre Rambla Nova.

Odata ajunsi pe Rambla ne-am oprit pentru un popas dulce, inghetata la cupe (4 cupe - 4 euro). Am mai zabovit un rastimp pe Rambla, in bataia brizei, simtind in nari mirosul sarat a Mediteranei.

Cum orice poveste (fie ea frumoasa sau nu) are si un sfarsit, am coborat spre gara mica a Tarragonei, de unde Catalunya Express cu 4 vagoane mari si late ne-a cules douazeci de minute mai tarziu.

Tarragona mi-a ramas iremediabil in suflet, si cred ca acesta e locul unde mi-ar placea cel mai mult sa imi duc zilele. Recomand acest oras tuturor celor care cauta linistea si tuturor celor insetati de frumos.

---

VIZUALIZĂRI: 5999 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI