O plimbare prin ”ținutul butucilor”

TIPĂREȘTE

Un vapor respectabil, de nouă etaje, duce câteva zeci de mii de turişti, pe durata unei nopţi, de la Helsinki la Stockholm, străbătând apele reci ale Mării Baltice. Pornirea este zilnic la ora 17.00, iar în perioadele de vârf, nu poţi obţine un bilet fără să-l rezervi din timp sau să ţi-l cumperi online(140 E).

Ca orice Titanic modern, vaporul are, la etajul 5, o promenadă de vreo 700 m, unde magazinele, restaurantele, orchestrele, clownii cu picioare lungi, de 2-3 m, şi o trupă de acrobaţi ruşi întreţin moralul pasagerilor pentru care timpul pare a fi duşmanul mai important decât adâncul apelor. O mare parte din pasageri îşi petrec veacul pe punte, contemplând marea, în sălile de cinema sau pe ringul de dans. Alţii îşi cumpără din timp o cuşetă marinărească, de 3-4 locuri, dotată cu toaletă şi duş. Pe un zumzet general de voie bună, bruiat doar de huruitul intens al motoarelor, noaptea se scurge alene, ca o poveste a fraţilor Grimm.

După ce cunoşti o ţară atât de bine aşezată cum este Finlanda, te aştepţi să vezi o Suedie arogantă, cuceritoare, ce priveşte lumea de la înălţimea premiilor pe care industriaşul şi inventatorul Alfred Nobel le-a lăsat moştenire minţilor care au schimbat în bine soarta omenirii. Cum toate nominalizările sunt ţinute în mare taină timp de 50 de ani, este greu de ghicit câţi conaţionali au trecut prin selecțíile ce i-au apropiat de gloria eternă, în afară de cei deja cunoscuţi.

Fondat de vikingi, prin anul 760 e. n., Stockholm sau “ţinutul butucilor” a devenit mai târziu capitala unui imperiu care astăzi se mândreşte cu 1.000 de ani de monarhie. Având multe secole drept provincii vasale pe Norvegia sau Finlanda şi opozanţi puternici în vecinii danezi şi ruşi, regii suedezi au ţinut să-şi ia “partea leului”, o parte care să le asigure atât lor, cât şi poporului suedez o viaţă liniştită şi o poziţie dominantă în peninsulă. Grijile suedezului de astăzi încep de la un salariu mediu de 2.800 de euro pe lună…

Din clipa în care cobori din vapor, aerul proaspăt din ”Veneţia Nordului”, aşa cum mai este numită capitala Suediei, te cucereşte iremediabil. De departe vezi, pe una dintre insule, o colină înţesată de clădiri bogate în ornaţii, cu aspect monumental, dominând partea de dincolo de albastrul apei. ”Gamla Stan” sau Oraşul Vechi, cu străduţe medievale, legat printr-un pod de insula vecină. Portul, cu toată protipendada de iahturi albe şi vase galbene de croazieră, întregeşte tabloul la fel ca o salată exotică la o masă regală. Din nou, ca o primă impresie, îţi atrage privirea armonia dintre om, apă, pământ şi aer.

Multe străzi au nume ce încep cu Magnus, Gustav sau Erickson, iar statura înaltă, mersul semeţ şi părul blond al suedezilor te aduc mai aproape de prototipul viking. Îmi aduc aminte de un prieten finlandez ce-mi spunea că cele mai frumoase femei suedeze sunt… turistele. Din contră, eleganţa, aspectul proporţionat şi discreţia suedezelor îţi dau impresia că sunt conştiente de contribuţia lor la tezaurul naţional.

Stilul expeditiv al recepţionerilor (Hotel Alexandria, 3 stele, confortabil, camere curate, restaurant propriu), gata să te clasifice după ţara de unde vii, până a-ţi stabili anvergura, maniera reţinută a suedezului în a oferi informaţii utile, distanţa mai mult istorică decât intelectuală faţă de turişti, te fac să crezi că te afli într-un oraş imperial, unde oamenii nu se pot detaşa de propriul trecut.

După tradiţia oraşelor regale, Stockholm lasă lumii o moştenire monumentală greu de egalat în zonă. Inspiraţi de exuberanţa palatelor regale franceze sau britanice şi de ambiţiile ţarilor ruşi, familiile regale suedeze au avut dorinţa nedisimulată de a lăsa sculptată în piatră gloria timpurilor apuse. În secolul al 17-lea, Regele Gustav al II-lea şi Regina Kristina urmează modelul francez, extinzând limitele oraşului şi stabilind reşedinţa regală la faimosul Castel Kronor, unde sunt invitate, pentru a-şi spune părerea, în cadrul unor dezbateri despre soarta lumii, toate minţile luminate ale Europei. Apoi, urmaşul lor, Gustav al 3-lea, pune bazele moderne ale capitalei.

În decursul secolelor XIII şi XIX, când marile familii regale ale Europei se invitau reciproc la expoziţiile internaţionale, primul gând al acestora era cum să arunce mai mulţi bani şi vanitate pentru a etala geniul propriilor popoare. Aşa au apărut câteva pietre de hotar ale istoriei suedeze: Academia Suedeză, unde, din 1901, au loc ceremoniile decernării Premiilor Nobel, Opera, Parlamentul, Bursa Suedeză, Teatrul Naţional, Banca Centrală şi Biblioteca Regală.

Sătulă de războaiele cu vecinii, Suedia reuşeşte să-şi păstreze neutralitatea pe durata celor două războaie mondiale, dar şi rezervele naţionale aproape intacte.

Cartierele rezidenţiale noi, ca şi centrele de afaceri internaţionale, dominate de înălţimea Turnului de Sud, au fost construite după cel de-al 2-lea Război Mondial.

Mă aflu pe una din străzile medievale din Oraşul Vechi, într-o zi de iulie însorită, de 24 de grade - o temperatură neobişnuită pentru verile nordice. Cu toate acestea, greu poţi găsi un metru pătrat pe care să nu te întâlneşti cu grupuri de americani, australieni, europeni sau orientali, în căutare avidă de muzee, pieţe celebre, suveniruri unice sau locuri libere la o masă. Cei mai norocoşi, înarmaţi cu laptop şi hărţi, îşi savurează ceaiul sau cafeaua decofeinizată, privind spre port sau, pur şi simplu, spre feţele preocupate ale trecătorilor. Văd, la unul din pub-uri, cum americanii cad pradă propriei ignoranţe în materie de turism. Neştiind că, în restaurantele suedeze, comanda se face la casă, aceştia părăsesc dezolaţi localul după un sfert de oră.

Cu numai o jumătate de secol în urmă, pe locul Oraşului Vechi era un cartier al săracilor, unde femeile cărau apa cu găleata. Acum, fiecare din sutele de străduţe păstrate în forma originală te duce spre un luminiş, în fapt, o piaţă cu una dintre clădirile istorice.

Mă strecor prin mulţime spre Biserica Germană, apoi mă opresc în Piaţa Principală, unde, în Evul Mediu, negustorii se întâlneau în faţa Vechii Primării. De vreun secol, piaţa găzduieşte Muzeul Nobel şi poartă numele celebrului inventator al prafului de puşcă. Băncile, făcute anume, în orice loc public din Stockholm, pentru odihna trupului şi libertatea cugetului, te invită să-ţi aşezi gândurile şi să rememorezi un trecut istoric presărat adesea cu mult sânge. În piaţa liniştită din faţă, unde turiştii, cei mai paşnici cuceritori ai planetei, aşteaptă să intre în incinta muzeului, s-a întâmplat, doar cu două secole în urmă, o scenă de o cruzime neobişnuită: în urma unei confruntări armate, regele cuceritor, Christian al Danemarcei, a dat ordin să fie executaţi prin decapitare 80 de răzvrătiţi suedezi, pentru a supune apoi întreaga ţară.

Nu poţi să nu te minunezi cum aceşti nordici, care par să fi creat un Olimp al Păcii Eterne, se masacrau reciproc, secole de-a rândul, cu cruzime demnă de cei mai barbari locuitori ai planetei. Este ca şi cum ai spune că războiul poate aduce o pace durabilă.

Ca o binemeritată recompensă a istoriei, care pe suedezi îi îndeamnă să uite trecutul şi să privească spre viitor, reginele şi regii de azi pot să trăiască liniştiţi din amintirile trecutului, fără a-şi mai pierde regatul, capul sau... calul.…

---

VIZUALIZĂRI: 819 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI