GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
La fel ca majoritatea circuitelor pe care le-am făcut (organizate de agenții turistice) și Basarabia între Prut și Nistru avea o excursie opțională introdusă în program. Sistemul acesta - străin celor ce nu practică turismul organizat de agenții - are beneficiile lui pe care n-aș vrea să le detaliez acum. Ceea ce vreau să spun este că în cea de-a patra zi a plimbării noastre în Basarabia doar cei care au dorit au participat (cu o contribuție suplimentară de 20 euro plătibilă în lei românești) la o excursie la Soroca. Aproximativ 330 km a însumat această deplasare - desigur, nu o distanță de speriat pentru turistul obișnuit cu drumurile lungi.
Dimineață, după micul dejun, am plecat de la Vila Verde - hotelul care ne găzduia în Chișinău - având ca țel Soroca, orașul de la malul Nistrului. Până acolo am oprit la un popas turistic, undeva în câmp, la distanță de 1 km de un sat al cărui nume nu l-am reținut. Ghida ne spusese că acolo vom găsi faimoasele plăcinte moldovenești. Din păcate, noi nu le-am găsit. Era prea devreme, plăcintele nici nu fuseseră băgate la cuptor, dar hazeaica ne-a promis că la întoarcere ne va aștepta cu ele calde. S-a ținut de cuvânt.
La intrarea în Soroca, până a ajunge la cetate, în zona împădurită, am admirat din autocar Monumentul "Lumânarea Recunoștinței". Ridicat pe o înălțime, una dintre cele mai importante și mai de suflet construcții din istoria modernă a Moldovei, inaugurat la 27 martie 2004, Monumentul "Lumânarea Recunoștinței" a fost înălțat în amintirea tuturor monumentelor culturale moldovenești care au fost distruse de-a lungul vremii. Dacă aveți timp și mai ales condiție fizică pentru că trebuie să urcați aprox. 600 de trepte, merită să vă abateți acolo. Împrejurimile văzute de sus îi vor bucura pe amatorii de peisaje și de fotografie.
Cetatea Soroca - cel mai important monument istoric și de arhitectură, un simbol al Basarabiei (imaginea ei este imprimată și pe bancnotele de 20 de lei) - se află la 160 km nord de Chișinău. Mi-am dorit foarte mult să vizitez fortareața ridicată de Ștefan cel Mare pe malul Nistrului, la Soroca, de aceea n-am stat o clipă pe gânduri atunci când a trebuit să decid între excursia opțională la Soroca și o zi petrecută în hotel, la Chișinău. Dintre cele patru cetăți moldovenești de la Nistru - Hotin, Soroca, Tighina și Cetatea Albă - doar la Hotin nu am ajuns încă.
Istoria spune că pentru apărarea hotarelor, Ștefan cel Mare a conceput un sistem defensiv din care făceau parte patru cetăți la Nistru, două la Dunăre și trei în nordul țării. Conduse de pârcălabi sau de mari conducători de oști, fortificațiile erau la început construite din lemn cu pământ și abia mai târziu din piatră. Fortificația de la Soroca a fost înălțată în prima parte a sec. XV pentru a stăvili atacurile turcilor și ale tătarilor favorizate în această parte a Moldovei de malurile prea puțin abrupte ale Nistrului. Un document din 12 iulie 1499 (emis la Curtea Domnească din Hârlău prin care boierii din Sfatul lui Ștefan Vodă - printre care și Coste, pârcălabul de la Soroca - adeveresc biruința moldovenilor și pacea cu regele polon Ioan Albert) constituie prima atestare a Cetății Soroca.
Cetatea din piatră, așa cum o vedem astăzi, a fost ridicată în timpul celei de-a doua domnii a lui Petru Rareș, pe la mijlocul sec. XVI. Circulară, cu diametrul de 37,5 m, cetatea are ziduri solide (15-20 m înălțime și 3,5 m grosime), patru turnuri circulare și încă unul, pătratic, la intrare. Deasupra portalului, sub tricolor, se poate vedea capul de bour, vechea emblemă moldovenească.
În curtea interioară pardosită cu piatră, lângă fântâna circulară (mai există una pătratică) ghida locală ne-a prezentat istoricul locului și importanța strategică a Cetății Soroca în perioada medievală, apoi ne-a vorbit despre lucrările de restaurare care s-au încheiat de curând. Cetatea a fost consolidată și i s-au acoperit turnurile. Cu piatră de la Coșăuți, s-au pavat aleile (inclusiv cele din parcul înconjurător), de asemenea, au fost reparate drumurile care duc înspre cetate. La intrare, în stânga, citisem pe o placă informativă că "Cetatea Soroca, monument arhitectural de valoare națională (sec. XV - sec. XVI) a fost restaurată cu suportul Uniunii Europene în Cadrul proiectului 'Bijuterii Medievale': Cetățile Hotin, Soroca, Suceava."
Am rămas în cetate suficient de mult timp pentru a cerceta pe îndelete încăperile cu intrare din curte, apoi am urcat pe zidurile străpunse din loc în loc de goluri, în vechime puncte de observație și de tragere. Pentru vizitatorii zilelor noastre deschiderile rotunde ale zidurilor groase sunt locuri prin care pot admira și fotografia meandrele Nistrului, orașul de la poalele cetății și panorama cartierului ţigănesc din deal.
În turnul pătratic de la intrare, la etaj, este amenajat un paraclis. Este foarte simpu, fără catapeteasma care fusese inițial aici, doar cu câteva icoane și imagini ale cetății înainte de restaurare.
În concluzie, Cetatea de la Soroca chiar merită vizitată. Nu e foarte mare, dar e frumoasă. Trebuie să spun însă că urcușul în turnuri se face pe scări cam abrupte. Partea bună este că nu trebuie să faci efortul de a urca în fiecare din cele 4 turnuri rotunjite. Dacă ai urcat în unul, pe pasarela circulară dai roată cetății și te bucuri de panoramă în toate cele patru zări.
Nu vreau să uit a adăuga faptul că am avut în grup persoane care - fie din cauza treptelor prea abrupte, fie din cauza înălțimii - nu s-au simțit prea confortabil acolo, sus. Spun asta nu pentru a descuraja pe cineva, ci doar pentru a atenționa. Cu grijă, cred că oricine poate urca cele 50 de trepte pentru a se putea bucura de priveliște.
La Cetatea Soroca taxa de vizitare este de 10 lei moldoveneşti/persoană. Acolo se găsesc și mici suveniruri (magneți, ilustrate și broșuri).
După ce am vizitat cetatea, vrednicul străjer de la hotarul Moldovei medievale, am rămas câteva ore în oraș. Masa de prânz servită la un restaurant rustic din centru a fost urmată de timp liber pentru plimbare și pentru prospectarea orașului în mod individual. Pe o bancă, lângă statuia lui Ștefan cel Mare și Sfânt din parcul din fața primăriei, vis-à-vis de monumentul ridicat în memoria eroilor căzuți în cel de-al doilea război mondial, eu și prietena mea ne-am luat desertul. Bomboanele de "Bucuria" cumpărate din Soroca, aveau prețuri mai mici decât la Chișinău, la fabrica de unde toți turiștii se înghesuie să le cumpere.
Sosind momentul întrunirii grupului la autocar, ne-am îmbarcat și am plecat spre Dealul Țiganilor - capitala (neoficială) a rromilor din întreg spaţiul ex-sovietic, un inedit punct de atracție turistică din Republica Moldova. Din oraș, chiar și din turnurile cetății, privirile ne-au fost adesea atrase de construcțiile de pe deal, cu stilul lor aparte, dar numai deplasarea până acolo avea să ne dezvăluie adevărata față a locului. Despre Dealul Țiganilor nu voi povesti mai mult pentru că am făcut-o deja.
Pentru că am ajuns la Soroca, nu ne puteam întoarce la Chișinău fără o scurtă abatere la Coșăuți, la renumiții meșteri cioplitori în piatră.
Satul Cosăuţi este situat în nordul Basarabiei, la 7 km de Soroca. Este unul dintre satele de la granița cu Ucraina, dincolo de apele Nistrului zărindu-se orașul Iampol.
Despre cioplitorii în piatră, despre piatra albă de Cosăuţi cioplită și ornamentată de meşterii-pietrari de aici, auzisem deja. Știam că - prin munca vechilor meșteri locali - zidurile Cetăţii Soroca au fost ridicate cu piatră de Coșăuți, dar și că soclul monumentului lui Ştefan cel Mare şi Sfânt din centrul Chişinăului, piedestalul statuii lui Vasile Lupu din Orhei, ansamblul de coloane amplasat în faţa Operei Naţionale din Chişinău, trotuarele şi scările Potiomkin din Odesa, precum și nenumărate cruci și pietre funerare au fost executate de-a lungul timpului de meșterii din Coșăuți.
În atelierul pietrarilor lui Ivan Lozan mă așteptam să aflu amănunte despre meșteșugul cioplitului în piatră însoțit de o eventuală mică demonstrație. În realitate, printre lucrările în curs de execuție înșirate în spațiul de lucru în aer liber, din când în când fotografiind câte un detaliu care îmi atrăgea privirea, am auzit doar filozofări pe teme istorice și politice legate de Basarabia și România.
Trimis de iulianic in 04.06.17 15:19:12
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în REP. MOLDOVA.
5 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (iulianic); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
5 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut” (interes crescut din pdv al politicii saitului!)
— e fie (1) dintr-o destinaţie apreciată ca „inedită”, fie (2) despre un obiectiv/destinație la care, la momentul publicării, nu existau impresii recente.
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)
Mă bucur foarte mult să văd renăscând asemenea bijuterii istorice și arhitectonice. Textul redă frumos și ușor de înțeles obiectivele vizitate, iar fotografiile atât de reușite completează de minune. Cu toate acestea mi-ar fi plăcut ca alături de partea descriptivă să aflu și impresiile, emoțiile, atitudinile oamenilor simpli sau învățați întâlniți în ceea ce privește relația (trecută-prezentă-viitoare) Moldova- România, indiferent dacă sunt pozitive sau nu. Să rezolvi doar cu ”am auzit doar filozofări pe teme istorice și politice legate de Basarabia și România” parcă e prea puțin dat fiind o anumită sensibilitate care afectează ființa românească tăiată de un râu numit Prut.
@Lucien: Îți mulțumesc pentru interesul arătat articolelor mele referitoare la Basarabia. Pe lângă ecourile pe care le primesc din partea ta, remarc și faptul că îmi votezi cu consecvență scrierile. Sper că acest fapt să nu fie generator de suspiciuni din partea colegilor sau celor care administrează site-ul. Mi s-a mai întâmplat.
”Să rezolvi doar cu "am auzit doar filozofări pe teme istorice și politice legate de Basarabia și România" parcă e prea puțin dat fiind o anumită sensibilitate care afectează ființa românească tăiată de un râu numit Prut.
Da, subiectul este foarte sensibil și tocmai de aceea evit - evit cu bună știință - a mă adânci prea mult în el. Atunci când scriu îmi autocenzurez gândurile și frazele scrise tocmai pentru a nu agita spiritele. Mă mărginesc doar la a descrie ceea ce e de văzut acolo pe unde am fost, ce am văzut eu, iar despre rest... las pe fiecare să-și facă propria impresie. Știi că rădăcinile mele sunt dincolo de Prut, ambii părinți fiind născuți acolo? Știi că după ce s-a trasat hotarul cel nou, pe Prut, părinții mei au fost izolați de familiile lor (tata fiind repartizat cu serviciul undeva, în actualul teritoriu al României) și că ani întregi nu au avut nici o știre din partea rudelor? Rușii le returnau scrisorile. Uneori nici nu se mai osteneau să le returneze. Despre vizite... nici vorbă! Care sunt simțămintele mele vis-a-vis de acest fenomen? Inutil a mai răspunde.
Iar dacă te referi la "impresiile, emoțiile, atitudinile oamenilor simpli" - precum Ivan Lozan, meșterul cioplitor în piatră de la Coșăuți - "în ceea ce privește relația (trecută-prezentă-viitoare) Moldova-România"… acestea nu puteau fi decât favorabile României pentru că… avea oaspeți din România. Cum spuneam, ca turist, eu aș fi preferat câteva amănunte privind meșteșugul cioplitului în piatră, o mică demonstrație... Filozofări pe teme istorice și politice legate de Basarabia și România am mai auzit și voi mai auzi, dar la pietrari ca cei de la Coșăuți nu știu dacă voi mai ajunge vreodată.
@iulianic: Mulțumesc pentru răspuns. Acesta este, și mă refer la experiențele neplăcute avute înainte de 1990, motivul la care mă gândeam și eu că te face să fii atât de rezervată. Te înțeleg pentru-că și eu, indirect, am trecut prin aceste situații. Sunt multe și dureroase lucruri de povestit despre această linie fluidă (Prutul) care taie românitatea și poate că aici, pe AFA, nu este cel mai potrivit loc. În ciuda unor mici dispute pe care le-am avut, am votat impresiile tale nu din inerție, ci pur și simplu pentru-că m-a atras subiectul (și nu degeaba poartă titulatura „de interes editorial crescut”), mi-a plăcut eleganța cu care sunt scrise, precum și fotografiile.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2017 Piatra albă de Cosăuţi — scris în 13.11.17 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Sep.2017 De vorbă cu fiul baronului Artur Cerari pe Dealul Ţiganilor din Soroca — scris în 11.11.17 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Sep.2017 Cetatea Soroca, bijuterie a arhitecturii medievale — scris în 09.11.17 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2017 Lumânarea Recunoștinței – un monument închinat neamului — scris în 04.08.17 de Radix7 din IASI - RECOMANDĂ
- Aug.2017 Cetatea Soroca - o vizita de neuitat in vara lui 2017 — scris în 03.08.17 de Radix7 din IASI - RECOMANDĂ
- May.2017 Dealul Țiganilor - un obiectiv turistic? — scris în 22.05.17 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Apr.2013 Cetatea Soroca, de strajă la hotarul pe Nistru al Moldovei (XII) — scris în 26.05.13 de Ovidiu istorie din BOTOşANI - RECOMANDĂ