Dealul Țiganilor - un obiectiv turistic?

TIPĂREȘTE

Dealul Țiganilor din Soroca, o ridicătură de pământ populată numai de țigani, vizibilă și apropiată de centru, este un veritabil cartier rezidențial. Este un loc uluitor căruia doar explorându-l la pas îi vei descoperi contrastele. Palate cu turnuri, balcoane mari cu piloni terminați în arcade, garduri din piatră scumpă și metal frumos meșteșugit, curți mari, pavate, în care se înghesuie două și chiar trei palate cu acareturile aferente… pe scurt, o lume aparte.

Când am aflat că vom ajunge la Dealul Țiganilor - capitala (neoficială) a rromilor din întreg spaţiul ex-sovietic, considerat de Republica Moldova unul dintre cele mai importante puncte de atracție turistică, recomandat tuturor vizitatorilor străini - curiozitatea mea a atins cele mai înalte cote. Mă întrebam dacă palatele țigănești de la Soroca seamănă cu cele pe care le vedem și pe la noi sfidând împrejurimile, acoperite cu tablă dantelată pe care tronează numele proprietarului (în care toate literele "i" sunt înlocuite cu "y" - Tyty, Costy, etc…). Dar, nu! La Soroca nu aceasta este nota definitorie. Acolo vei vedea Teatrul Mare din Moscova, faimosul Capitoliu din Washington și alte construcții celebre din lume transformate în locuințe pentru țigani. Pășind pe străzile pietruite pe care se plimbă agale câini pașnici, ocolind smocuri de iarbă înaltă ițită chiar din caldarâm, nu poți să nu remarci liniștea din jur. Ca și când locul ar fi pustiu, pe străzi nu vezi oameni, iar tu, ca vizitator, te simți un intrus. Doar prin fața vreunei case mai vezi câte o gospodină măturând praful de lângă poartă. Dacă o saluți și ceri voie politicos să-i fotografiezi casa, nu te va refuza. Țiganii din Soroca sunt făloși și le place să se creadă că ei trăiesc pe picior mare. În realitate nu este chiar așa. Multe palate sunt neterminate, iar proprietarii lor sunt plecați în străinătate să facă bani pentru a-și putea termina imensele construcții. Cei care au rămas acasă nu locuiesc în palat, ci - mai ales în anotimpul rece când facturile aduc sume mari de plată - se înghesuie cu toții în anexele de lângă somptuosul palat.

Casele țigănești au două sau trei etaje, uneori chiar mai mult și etalează din belșug granit, marmură și termopane. Unele sunt străjuite de statui înalte sau de reprezentări de animale. Majoritatea au coloane, basoreliefuri și balcone mari la etajele superioare. Se spune că toată munca de edificare a complexului rezidențial țigănesc de la Soroca, o muncă imensă, dar lipsită de bun gust arhitectural, a fost făcută de meșterii constructori aduşi din Rusia special pentru acest scop. Cum au ajuns triburile nomade pe meleagurile pitoreşti de la malul Nistrului, cum au trecut țiganii de la viața de migratori la cea sedentară stabilindu-se pe dealul din Soroca, e treaba cercetătorilor să deslușească. Pentru noi, vizitatorii de rând, important este ceea ce ni se prezintă în fața ochilor.

Autocarul ne-a urcat pe deal, a oprit într-un loc mai larg, iar noi am coborât și ne-am împânzit pe străzi. Trebuie să spun că nu toți colegii mei de grup au manifestat interes pentru Dealul Țiganilor, unii preferând să nici nu coboare din autocar. În timp ce ghida căuta casa baronului pe care voia să ne-o arate cu orice preț, am făcut câteva fotografii pe care doresc să le atașez articolului de față. Trebuie să menționez că la Soroca țiganii au un lider pe care îl numesc baron. L-am cunoscut și noi. Este o persoană plăcută vederii, în vârstă, cu plete, mustăți și barbă albe ca neaua, bine îmbrăcat, politicos, sfătos și mai ales bucuros de oaspeți. Artur Cerari - baronul țiganilor din Soroca - ne-a poftit în curtea lui mare în care rugineau nemișcate de ani buni câteva mașini. Fiul său (singurul băiat între cei trei copii pe care îi are) - înconjurat de scule pe care le răsfirase pe pavaj - meșterea la una dintre mașini.

În timp ce noi fotografiam poarta arcuită, palatul și curtea lui mare, cu pomi și trandafiri îmbobociți, în timp ce soția baronului porționa pentru musafiri o plăcintă mare (cu brânză și mărar), Artur Cerari - baronul - a apărut cu un acordean și ne-a cântat câteva melodii. Și pentru ca ospitalitatea să fie deplină, bărbaților le-a oferit și câte un pahar cu vin.

În Dealul Țiganilor de la Soroca nu am vizitat nici o casă în interior, deci nu pot spune nimic despre luxul și statuile - unele din marmură neagră - despre care aflasem că ornamentează câteva palate. Tot din auzite știu că însuși baronul deţine o colecție impresionantă de bibelouri din ceramică și porțelan, piesa de rezistență fiind o sculptură în care Ucraina și Rusia sunt întruchipate de două femei. Despre țiganii din Soroca se spune că își fac afacerile în Rusia și că tot de acolo își aduc soțiile și mașinile de lux.

Știu că părerile celor care vizitează Dealul Țiganilor din Soroca sunt împărțite. Am remarcat acest lucru chiar în cadrul micului grup cu care m-am deplasat acolo. Eu însămi am plecat din curtea baronului Artur Cerari cu mintea învălmășită de idei și de întrebări. De ce înalță aceste edificii supradimensionate? De ce fac un efort atât de mare (pentru unii de zeci de ani) pentru a construi niște palate în care nu pot locui? Se întrec între ei în opulență și grandoare? Oare copiii lor merg la școală? N-am văzut nici un copil pe străzile cartierului și m-am mirat în sinea mea când am aflat că însuși baronul nu are decât trei copii.

Indiferent de părerile celor care vizitează Dealul Țiganilor, indiferent cum apreciază aceștia stilul și amplasamentul palatelor de acolo, Dealul Țiganilor a fost inclus pe listele de obiective turistice demne de vizitat în Republica Moldova.

Pentru mine însă, rămâne întrebarea: Este sau nu Dealul Țiganilor din Soroca un obiectiv turistic?

P.S. Dacă ați ajuns în Soroca, trebuie să știți că Dealul Țiganilor nu este singurul obiectiv propus spre vizitare de către agențiile de profil. Cetatea Soroca, vechi străjer la malul Nistrului, hotarul Moldovei medievale, este - cred - cel mai atractiv și cel mai important obiectiv turistic de aici. Iar dacă aveți timp și mai ales condiție fizică (trebuie să urcați aprox. 600 de trepte) puteți ajunge la Monumentul "Lumânarea Recunoștinței" ridicat pe o înălțime, una dintre cele mai importante și mai de suflet construcții din istoria modernă a Moldovei. Inaugurat la 27 martie 2004, monumentul a fost înălțat în amintirea tuturor monumentelor culturale moldovenești care au fost distruse de-a lungul vremii.

---

VIZUALIZĂRI: 3200 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI