Skopelos – simfonie verde-albastră

TIPĂREȘTE

După ce am petrecut primele 3 nopți în minunata insulă Skiathos, a venit rândul insulei vecine, Skopelos, paradisul fotografilor, să ne găzduiască pentru următoarele 4 nopți și să ne lase să îi descoperim frumusețile. Am fost cazați la Skopelos Holiday&Spa, un hotel de 5 stele situat la 1,5 km de Skopelos Town, într-o oază de verdeață. Dar Skopelos nu te cucerește prin realizările omului, ci prin ceea ce a realizat natura, care a fost și va avea mereu, o forță mai mare decât a noastră. Am mai fost în Grecia, iubesc această țară, mi-a plăcut și m-aș reîntoarce în fiecare loc pe care l-am văzut. Dar probabil nu o voi face curând, pentru că sunt multe locuri minunate care mă așteaptă să le descopăr. Cu Skopelos a fost, însă, altfel. Skopelos a fost, pentru mine poezie, frumusețe pură, sălbatică, locul de care m-am îndrăgostit pentru totdeauna. A fost locul care s-a mulat perfect pe sufletul meu, pe felul meu de a fi, cu care am rezonat din primul moment, locul care s-a înfipt adânc și definitiv în inima mea.

Situată în nord-vestul mării Egee, la est de peninsula Pelion și la nord de insula Evia, Skopelos face parte, alături de Skiathos, Alonissos, Skyros și alte câteva insule mai mici, din Arhipelagul Sporadelor de Nord. Fiind a doua insulă (după Skyros) ca mărime, are o suprafață de aproximativ 96 km pătrați, o lungime de 17 km și o lățime de 8 km. Faptul că este acoperită în proporție de 67% de păduri de pin, a făcut să fie decretată drept cea mai verde insulă a Greciei. Insula, de forma unui saxofon, are un relief muntos, având două vârfuri peste 500 metri, Delphi (680 m) și Palouki (566 m).

Populația Skopelosului este de aproximativ 5000 locuitori, care trăiesc, după spusele ghidei, în mare parte din turism și agricultură. De fapt, încă de cum am ajuns la hotel, recepționera ne-a spus, foarte mândră, că aici, pe insulă, vom mânca numai produse naturale, locale.

Principalul oraș al insulei este Skopelos Town (Chora), în care este concentrată peste 50% din populație, urmat de Glossa, o localitate situată deasupra portului Loutraki. Neo Klima, Klima (Elios), Panormos și Agnondas sunt alte sate prin care am trecut plimbându-ne pe insulă. În rest, mergând pe șosea, din loc în loc, am văzut case izolate, construite pe dealuri, în pădure.

Cunoscută datorită peliculei Mamma Mia, filmat în mare parte aici (dar și în Skiathos și Pelion), Skopelos (insula Kalokairi în film), este foarte vizitată de turiștii care vin atrași de peisajele superbe, de apa incredibil de albastră și de plajele frumoase văzute în film. Există croaziere (atât din Skiathos cât și din Skopelos), care oferă posibilitatea de a vedea locurile mai importante în care au fost efectuate filmările: biserica de la Agios Ioannis, plajele Kastani, Millia și Glisteri, capul Amarantos și alte câteva locații de pe insulă.

Neavând aeroport, pe insulă se poate ajunge cu ferry de linie, ambarcațiuni rapide (Flyingcat) sau cu cele de mare viteză (Flying Dolphin). Cu acestea din urmă timpul de traversare este redus la jumătate și sunt doar pentru pasageri.

Pentru a ajunge pe insulă cu mașina, varianta optimă este să meargeți până în Volos, iar de acolo să luați ferry până în Glossa (primul port al insulei în care acesta oprește) sau până în Skopelos Town. Un alt port al insulei este Agnondas, în care sunt dirijate vapoarele atunci când este furtună și nu pot ancora în celelalte două porturi. Cei care aleg pachetul complet, cazare și transport cu avionul, vor ateriza pe insula vecină, Skiathos și vor avea inclus transferul în Skopelos. Zborul din București până în Skiathos, durează aproximativ 1 oră și 50 de minute și transferul pînă în Skopelos încă o oră. Cum noi ne-am oprit, la început, pentru 3 nopți în Skiathos, am plecat spre Skopelos la ora 16.15 cu Flyingcat 5, un catamaran care transportă doar pasageri.

Îmbarcarea nu a durat mult, accesul făcându-se pe o mică punte, la baza căreia se afla personalul ce controla biletele și ne indruma spre intrare. Interiorul ambarcațiunii seamănă cu al unui avion mai mare, cu 4 rânduri de scaune, cele de la geam având două locuri alăturate, iar cele două rânduri din interior câte 3 locuri. În dreptul fiecărui rând de scaune sunt amplasate televizoare. Toate bagajele mari sunt depozitate în locul special aflat în fața ambarcațiunii. Pe bilet este înscris locul fiecărui pasager, dar cum nu erau ocupate nici 50% din locuri, însoțitoarea de bord mi-a spus că mă pot așeza unde doresc. Așa că am ales, evident, un loc la geam, pentru a putea vedea insulele pe lângă care trecem. Pe vas există și un mic bar, unde puteți găsi ceva de mâncare (sandwich-uri, patiserie, dulciuri) și de băut (apă, suc, cafea). Toaletele sunt amplasate undeva în dreapta (cum urcați) ușii de acces pe vas. Am văzut, undeva în față, de o parte și de alta a suportului de bagaje, locuri special amenajate în care erau puse pungi de hârtie, pentru persoanele care au rău de mare.

Traversarea din Skiathos în Skopelos a durat o oră. Prima oprire a fost în portul Loutraki (Glossa), după aproximativ 20 de minute. Aici am staționat 10 minute, după care vasul a ocolit insula, pentru a ajunge pe cealaltă parte a ei, în portul orașului Skopelos.

Dacă prima parte a călătoriei a fost una în care nici nu am simțit că suntem pe mare, deși vasul circulă cu viteză, lucrurile s-au schimbat când ne-am apropiat de Skopelos, aici marea fiind mai agitată și am simțit destul de tare tangajul. În schimb, la întoarcerea în Skiathos, marea a fost liniștită de la plecarea din port până la destinație. Oricum, ar fi de preferat ca persoanele care se știu cu probleme să ia o pastilă contra răului de mișcare, înainte de a urca pe vas.

Dacă ajungeți pe insulă fără mașină, cel mai bine ar fi să închiriați una, pentru că așa vă puteți deplasa cel mai ușor. În Skopelos există centre de închirieri, iar prețul unei mașini mici (Fiat Panda) era de 30 euro pe zi, 75 euro/3zile și 160 euro/7 zile. Mașina trebuie predată cu aceeași cantitate de combustibil în rezervor cu care a fost preluată.

Prețul combustibilului pe insulă era de 1,73 de euro benzina și 1,33 euro motorina. Benzinării găsiți în principalele orașe, însă am văzut una și pe drum, undeva pe lângă Panormos. Aveți totuși grijă la prețuri, pentru că în Skopelos Town, treceam zilnic pe lângă două benzinării ale aceleiași firme, aflate foarte aproape una de alta, pe părți diferite ale străzii, iar una dintre ele avea prețurile semnificativ mai mari decât cealaltă.

Pentru a vă orienta mai bine, ar fi de preferat să vă procurați o hartă a insulei, pe care o veți găsi la magazine, la prețuri începând de la 2-3 euro, cele mai simple, până la aproape 10 euro cele mai detaliate. Chiar dacă șoseaua insulei nu este una întortocheată și este semnalizată corespunzător, existând, de-a lungul ei destule indicatoare astfel încât să nu vă rătăciți, harta este utilă, după mine și pentru că are însemnate plajele (cea cumpărată de mine are inclusiv câte o poză pentru fiecare plajă mai importantă.

Taxiuri veți găsi în stațiile din cele două porturi, Skopelos și Loutraki, sau pot fi chemate telefonic de la recepția hotelului. Nu cunosc care sunt prețurile, dar cred că sunt undeva pe la 3 euro/km, pentru că recepționera mi-a spus că un taxi din port până la hotel cursa costă 5 euro, iar hotelul este la o distanță de aproximativ 1,5 km. Posibil ca, pentru distanțe mai mari, prețul să fie negociabil. Cel mai bine ar fi să discutați prețul cursei înainte de a vă urca în mașină, atunci când vreți să parcurgeți o distanță mai mare. Taxiuri nu am prea văzut pe insulă, le-am văzut parcate în port și unul singur pe drumul spre Agios Ioannis.

Autobuzele locale circulă între cele două porturi ale insulei, Skopelos și Loutraki (Glossa) și opresc la plajele mai importante (Stafylos, Agnondas, Panormos, Millia, Kastani, Elios, Hovolo). Prețul biletului din Skopelos este de 1,60 euro până la Stafylos și Agnontas, 2,50 euro până în Panormos și 3,40 euro până la Millia, Kastani, Elios și Hovolo și se cumpără de la șofer.

Dacă doriți să circulați cu autobuzul, cel mai bine ar fi ca înainte de plecare să consultați aici programul acestora.

Cele 3 zile și jumătate petrecute pe insulă au fost mult prea puține pentru a mă putea bucura de toată frumusețea acesteia. Cum în prima zi am ajuns la hotel pe la ora 5 jumătate după-amiaza, am ieșit abia după cină în Skopelos Town, pentru un prim contact cu acesta și pentru a savura un pahar de vin la o terasă în port. Următoarele 2 zile le-am petrecut vizitând insula, iar cea de-a treia am dedicat-o, în întregime, orașului Skopelos.

Așa că, dimineață, înarmați cu aparatele de fotografiat, ne-am urcat în microbuzul ce avea să ne plimbe pe insulă, nerăbdători să o descoperim. Din Skopelos am mers fără oprire până în Elios (Neo Klima). Drumul, până în apropiere de Panormos, este superb, trece, în marea lui majoritate, prin pădure, așa că am realizat destul de repede de ce Skopelos a fost numită cea mai verde insulă a Greciei. Tot ce vedeam, de o parte și de alta a drumului, erau pinii imenși. Aveam impresia că sunt undeva pe un drum de munte și nu exista nimic care să îmi dea de bănuit că la o aruncătură de băt este marea.

Când am ieșit din pădure și ne-am apropiat de coastă, undeva aproape de Panormos, peisajul s-a schimbat total. Eram la înălțime destul de mare deasupra mării, o vedeam destul de rar, dar atunci când o apărea. priveliștea pe care o aveam în fața ochilor ne lăsa fără cuvinte. Parcă dealul împădurit pe care îl aveam sub noi se desfăcea în două părți și întreaga pădure se revărsa în acea crăpătură. Prin valea astfel creată se vedea marea și câte o mică bucățică de stâncă. Am înțeles pe loc de ce Skopelos este denumită insula verde-albastră. Am văzut peisaje care m-au făcut să rămân mută în fața frumuseții pure, sălbatice a naturii. Pădurea parcă a uitat să se oprească și aveai impresia că se revarsă, efectiv în mare, iar verdele crud al copacilor contrasta puternic cu albastrul apei. De multe ori, dacă te uitai, vedeai doar verde și albastru: verdele pădurii și albastrul mării și al cerului.

Pe partea dreaptă, tot ce vedeam era verde intens, întrerupt, din loc în loc, de verdele mai deschis al câtorva măslini crescuți printre pini. Undeva, tot prin zona Panormos, mai erau și 4-5 chiparoși amestecați printre pini, care întrerupeau uniformitatea pădurii. Am văzut zone în care crengile copacilor erau răsucite datorită vânturilor care le-au bătut de-a lungul anilor.

Când am ajuns în Elios, eram fascinați deja de ceea ce văzusem, deși nu ajunsesem încă la nici o plajă. Vă dați seama cât de vrăjiți eram seara când am ajuns la hotel? :)

Satul Elios este mic, liniștit. Aici am văzut, pe stradă, o mașină care vindea găini, exact cum în alte insule am văzut mașini cu fructe sau pește. Mașina oprea din loc în loc, șoferul își semnaliza prezența, iar oamenii începeau să se adune și să cumpere.

Am ajuns imediat la plaja Elios, prima plajă pe care o vedeam în Skopelos. Lungă, destul de lată, cu pietre plate și nesupărătoare la picioare, această plajă era complet goală și, probabil din acest motiv, nu era, încă, amenajată. Apa, în schimb, avea o culoare incredibil de frumoasă, un albastru intens. După ce am stat sa admirăm puțin și, evident, să facem zeci de fotografii, am luat-o spre stânga, pentru a ajunge la plaja Hovolo. Am mers pe lângă peretele de stâncă, pe un drum cu pietre, fiind nevoiți din loc în loc să intrăm prin apă, pentru a ocoli stâncile care înaintau până în mare. După ce am trecut de acest perete am descoperit plaja Hovolo, o plajă sălbatică, de o frumusețe amețitoare, aflată în 3 golfulețe. Acoperită cu nisip și pietre, având în spate un perete de stâncă acoperit până la margine de pini, cu o apă de o culoare incredibilă, turcoaz, Hovolo m-a fascinat pur și simplu. Mi-ar fi plăcut să pot sta aici mai mult, să fac o baie în apa aceea atât de cristalină, dar, cum aveam multe de văzut în acea zi, ne-am îndreptat spre golful Panormos, unde urma să luăm prânzul, întoarcându-ne, după aceea, la Millia și Kastani.

Am ajuns repede în Panormos, am lăsat mașinile în parcarea hotelului Blue Green Bay și am mers la Mohito Beach Bar, unde urma să mâncăm. Mâncarea a fost excelentă, am mâncat niște aperitive (salată grecească, tatziki, pastă de brânză cu ardei) și pulpă de pui la cuptor cu cartofi prăjiți. Recunosc că am fost mirată să văd pulpă de pui în farfurie, însă după ce am gustat-o am înțeles de ce spuneau ei, cu mândrie, local chicken. Servită cu un sos delicios, mâncarea a fost grozavă.

Întreg golful Panormos este de o frumusețe idilică, înconjurat de păduri de pin, cu o apă clară și liniștită, cu câteva bărcuțe albe care pluteau în larg. Plaja, de fapt plajele, pentru că sunt două, dispuse cumva perpendicular una pe cealaltă, sunt cu pietre și sunt amenajate cu șezlonguri și umbreluțe de stuf. Pentru masa de prânz există taverne situate chiar pe plajă. Ghida, localnică din Skopelos, ne-a spus că în Panormos este cea mai rece și cea mai adâncă apă de pe insulă.

Din Panormos ne-am întors la cele două renumite plaje pe lângă care trecusem mai devreme, mânați de foame. Prima oprire a fost la Millia, o plajă la care am ajuns pe un drum adiacent, desprins din șoseaua principală, ce coboară, prin pădure, până la plajă. După ce am lăsat mașina în parcare, la umbra pinilor, am trecut pe lângă kantina aflată acolo (de la care puteți lua ceva de mâncat sau de băut) și am intrat pe plajă. Când am văzut frumusețea acesteia, am înțeles de ce a fost aleasă ca locație pentru filmarea unor scene din Mamma Mia și de ce este un punct de popas pentru vasele de croazieră. Foarte lungă, lată, acoperită de nisip grosier, alb, amestecat cu pietre mici, care nu deranjează la tălpi, mărginită de pădurea de pini, cu o apă de o culoare ireală, turcoaz. Partea dreaptă a plajei este despărțită de cea stângă de o stâncă albă, de pe care par să se reverse pinii de un verde crud. Cum era încă început de sezon doar partea din dreapta a plajei era amenajată cu șezlonguri și umbreluțe. Millia este o plajă uimitor de frumoasă, datorită contrastului puternic dintre verdele crud al pădurii, albul nisipului și al stâncilor și albastrul superb al mării. Am plecat cu greu de aici și doar datorită faptului că urma să mergem la Kastani, o plajă pe care abia așteptam să o văd, pe care urma să râmânem, în sfârșit, pentru plajă și baie.

La câteva minute după ce ne-am reîntors în șoseaua principală, urcând de la Millia, am luat-o din nou prin pădure, pe un drum forestier. Nu după mult timp, am ajuns în parcarea plajei Kastani, parcare amenajată la umbra copacilor. Înconjurată de păduri de pini, acoperită de nisip grosier și cu nisip amestecat cu pietriș în apă, Kastani este un loc idilic. Amenajată ca la carte, cu dușuri, cabine de schimb, șezlonguri cu saltea groasă, o grădină superbă, cu măslini și flori, această frumoasă plajă își merită pe deplin renumele. Șezlongurile nu se plăteau, puteai sta pe ele contra unei consumații la bar (berea era 3 euro, înghețata 2 euro, frappe-ul 3 euro). Am petrecut aici doar două ore, dar este, clar, o plajă pe care aș sta de dimineață până seara.

De aici am plecat direct la hotel, obosiți dar cu sufletul de plin de frumusețe și cu cardurile aparatelor pline de poze superbe.

A doua zi am plecat, de dimineață, la Agios Ioannis, micuța biserică aflată în vârf de stâncă, devenită atât de celebră datorită filmului Mamma Mia. Până la un punct am mers pe același drum ca și în ziua precedentă, trecem prin Panormos, admirăm de sus plajele Millia și Kastani, coborâm ușor spre Neo Klima și de îndreptăm spre Glossa. Înainte însă de a ajunge în Glossa, un indicator ne arată că trebuie să o luăm la dreapta, spre Agios Ioannis. Intrăm pe un drum îngust, asfaltat, destul de virajat, care se temină chiar la baza stâncii pe care este construită biserica. Aici există două parcări: una jos, aproape de locul în care încep scările, alta puțin mai sus, unde este și o mică terasă.

În timp ce ne aflam în parcarea de jos și făceam poze în stânga și în dreapta, oprește un autocar din care coboară un grup de americani, aproape toți trecuți de 60 de ani. Erau îmbrăcați frumos, femeile coafate și aranjate. Ne-am amestecat printre ei și am început să urcăm cele 110 trepte săpate în stâncă, care ne duceau sus, la biserică. Deși erau mult mai în vârstă decât noi, nu păreau afectați de efort, erau veseli, râdeau, ba mai mult, la un moment dat, femeia care urca în fața mea a dat drumul unui aparat pe care îl avea în geantă, așa că, am urcat scările pe acordurile melodiei Mamma Mia, cântată de ABBA.

Biserica este micuță, dar foarte frumoasă, veți găsi acolo lumânări, pe care le plătiți cu cât doriți, precum și un caiet în care cei care intră acolo își trec numele, data și eventualele gânduri. Paginile acestuia erau plie, abia am mai găsit un loc în care să scriu. Cum am ieșit din biserică, am observat cum unul dintre colegii mei îi lua un interviu unei femei din grupul vesel alături de care urcasem și am aflat povestea lor. Erau din Louisiana și au venit aici pentru că aveau în grup 3 perechi care își sărbătoreau nunta de aur și, inspirați de filmul Mamma Mia, au ținut neapărat să își reînoiască jurămintele aici, la biserica de la Agios Ioanis. Așa că și-au urcat invitații în avion, au zburat până în Italia, au luat un preot de acolo, care a obținut aprobarea pentru a oficia slujba la biserica Agios Ioannis, iar din Italia până în Grecia au venit cu autocarul. Așa că am asistat nu la una, ci la 3 nunți. După ce au rostit jurămintele, preotul le-a dat, pentru că a spus că așa este tradiția acolo, panglici pe care să le schimbe între ei, în locul verighetelor. Aceste panglici trebuiau legate de ramurile copacului din curtea bisericii. Prietenul meu a luat, după slujbă, interviu și unuia dintre cele 3 cupluri sărbătorite, niște oameni trecuți bine de 70 de ani. Așa am aflat că sărbătoareau 52 de ani și 2 zile de la căsătorie. Bărbatul era acela care mereu avea grijă să adauge: și două zile, atunci când cineva îi felicita că împlinesc 52 de ani de căsnicie. Erau atât de frumoși! Doamna aranjată, îmbrăcată în culori vii, cu floricele în păr, domnul vizibil emoționat când o strângea în brațe. :)

Am fost, fără să plănuim, martorii unui moment emoționant și am avut în fața ochilor dovadă clară că dragostea este mai puternică decât orice, că ea îți dă putere și te ajută să treci mai ușor prin viață. Mama Michi, dacă citiți acest articol vreau să știți că acolo sus, departe de casă, m-am gândit la dumneavoastră. Sunteți singurul cuplu pe care îl cunosc care mi-a produs aceleași sentimente ca acești oameni.

Priveliștea ce ni se desfășoară în fața ochilor privind de sus, din curtea bisericii, este de vis. Coasta stâncoasă, acoperită de pădure, verdele smarald al apei, care se transformă în albastru aproape de mal, fac ca aparatele de fotografiat să se declanșeze continuu.

Cum văzusem de sus plaja Agios Ioannis, nu puteam pleca de acolo fără să o simt sub tălpi. Pentru a ajunge la plajă, am mers înspre terasă, dar, înainte de a ajunge la aceasta, am intrat pe o potecă la capătul căreia erau scările de acces. Mărginită de un perete de stâncă, având vedere spre biserica aflată în vârf de stâncă, în partea dreaptă cu pădurea parcă prăvălindu-se în apă, cu porțiuni de nisip grosier printre pietre, o apă atât de cristalină încât, dacă stând în apa adâncă de 2 metri, puteam număra cu ușurință pietrele de pe fundul ei, această micuță plajă, avea să mă cucerească definitiv prin frumusețea ei și să ajungă și să rămână, pe primul loc în topul personal al plajelor din Skopelos.

De la Agios Ioannis am plecat spre Agnondas, unde plănuiam să mâncăm. Amplasată într-un golf liniștit, cu un cadru natural superb, plaja de la Agnondas este o plajă nu prea mare, cu pietre plate, care nu deranjează, amenajată cu șezlonguri și umbrele și cu apa ca smaraldul. Șezlongurile nu se plătesc, ele pot fi folosite de către clienții tavernei căreia îi aparțin. La intrarea pe plajă sunt 4 taverne, toate frumoase, toate având acel aer grecesc autentic. Noi am mâncat la taverna Korali, prima tavernă dinspre parcare și ultima dinspre plajă. Am fost un grup de 9 persoane, am comadat de la musaca și grilled feta până la caracatiță și creveți și toată lumea a fost mulțumită. Prețurile mi s-au părut mai mici decât în alte părți, atât la mâncare cât și la băutură.

Am văzut aici o mașină din care se descărcau caiace, deci în Agnondas, doritorii pot practica sporturi nautice.

După ce am stat o oră la pe plajă, nefăcând altceva decât să ne bucurăm de ceea ce natura ne oferea cu atâta generozitate, am plecat spre ultimele două locuri pe care plănuisem să le mai vedem: Limnonari și Stafylos.

Drumul din Agnondas este bun, asfaltat, virajat, urcă, trecând prin pădure, pentru ca apoi să urmeze linia mării, coborând către aceasta. Ne oprim direct în parcare și mergem să vedem plaja Limnonari. Aflată într-un golf ferit, înconjurată de dealuri împădurite, această plajă cu nisip este amenajată cu șezlonguri și umbreluțe. La marginea ei există două taverne și vile care oferă cazare. În grădina de măslini a tavernelor veți găsi șezlonguri, care sunt, la fel ca pe multe plaje din Skopelos, gratuite pentru clienții acestora. Plaja este superbă, o oază de liniște. Dar, se lasă seara, așa că ne urcăm în mașină și plecăm mai departe, spre Stafylos.

Pentru a ajunge la plaja Stafylos, trebuie să lăsam mașina sus, în parcarea aflată în fața unui taverne. De aici, coborâm niște scări destul de abrupte și ajungem într-un mic colț de rai. Aflată într-un golf cu ape liniștite, cu pinii prăvăliți aproape pe plaja cu nisip amestecat cu pietre, cu o apă albastră pe care care plutea o mică bărcuță albă, această plajă văzută la asfințit, ne-a bucurat sufletul.

După această zi superbă, în care natura ne-a oferit cel mai frumos cadou, am ajuns la hotel simțindu-ne mai bogați. Nu o să uităm prea curând, unii dintre noi niciodată, lecția pe care ne-a oferit-o natura, care ne-a arătat că fericirea vine din lucrurile mărunte, simple, că îți poți simți sufletul plin de bucurie doar privind în jur, la minunățiile pe care ea ni le oferă cu atâta generozitate.

Plajele Skopelos-ului ne-au fermecat prin diversitate, ne-au vrăjit cu apa care, indiferent că este albastră sau de smarald, este atât de cristalină. Poate că nu sunt atât de frumos amenajate ca plajele din alte părți, nu au dotări atât de bune, nu au nisip fin și moale, dar au ceva incontestabil mai bun: simplitate, frumusețe pură și sălbatică.

Orașul Skopelos

După cum am mai spus, ultima zi petrecută pe insulă, am dedicat-o orașului Skopelos, capitala și cel mai mare oraș al insulei. Deși eram cazați la câteva minute distanță de el, am reușit să ajungem în Skopelos Town doar seara, după cină.

Construit în formă de amfiteatru, amplasat într-un mic golf, Skopelos avea să ne cucerească, la fel ca restul insulei, prin frumusețe și simplitate. Este un oraș care respectă foarte bine arhitectura tradițională: străzi înguste, pietruite, case de un alb imaculat îmbrăcate în bougainvillea de toate culorile, lămâi, portocali sau duzi plini de fructe, ghivece pline de flori care se găsesc, pe stradă, în fața caselor, până în vârful dealului.

Portul este o zonă mai agitată, aici vin și pleacă ambarcațiunile de agrement, yachturi care oferă croaziere all inclusive, bărcile de pescuit mai mari sau mai mici. De-a lungul apei sunt înșirate cafenele și taverne, una mai frumoasă decât cealaltă, așteptându-și, la umbra duzilor și a platanilor, clienții. La ora dimineții nu sunt goale dar nici aglomerate, sunt perfecte. După ce am mers dintr-un capăt în altul al portului, am intrat pe străduța din spatele tavernelor, unde sunt, unul lângă altul, magazine de suveniruri, de haine, de artizanat, precum și cofetării, pizzerii, restaurante și baruri. Am admirat vitrinele frumoase, am privit îndelung farfuriile și vasele de lut frumos pictate, dulciurile apetisante expuse în vitrină, am savurat o cafea grecească pe una dintre terase.

Intrând pe a doua stradă paralelă cu marea, am avut surpriza să descopăr o frumoasă piațetă, plină cu mese așezate la umbra unui platan imens. Pe acestă stradă, din loc în loc, erau așezate, direct pe trotuar, câteva mese în fața localurilor micuțe.

Străzile orașului sunt închise, în mare parte circulației mașinilor, așa că acestea trebuiesc lăsate în parcarea gratuită din port și orașul descoperit la pas...

Am rătăcit pe străzile înguste ore în șir, într-o zi călduroasă, bucurându-mă de frumusețea ce mi se desfășura în fața ochilor, făcând zeci de poze. Am descoperit, înaintând în inima orașului, magazine micuțe, mici bisericuțe albe, care se găsesc la tot pasul, flori una mai frumoasă ca cealaltă.

Undeva mai sus, pe o stradă nu foarte departe de faleză, am găsit o tavernă perfectă, Alexander’s Garden, care avea afișată, la poartă, o diplomă de excelență primită de la Tripadvisor în 2012. Acest restaurant este situat într-o curte plină de verdeață și flori, în mijlocului căreia trona un lămâi mare, plin de fructe. Mesele și scaunele albastre întregeau farmecul acestei taverne. Am hotărât în unanimitate că aici este locul în care ne-ar plăcea să luăm prânzul. Din păcate, după ce am intrat hotărâți să ne așezăm, a venit proprietarul care ne-a spus că nu are bucătar decât seara, lucru care era scris pe poartă, dar, fiind vrăjiți de frumusețea tavernei, ne-a scăpat. Este un local pe care vi-l recomand cu drag, dacă ajungeți în Skopelos.

Pornind mai departe pe străduțe, am ajuns în vârful dealului, pe ultima stradă a orașului, în extremitatea dinspre mare. Aici, amplasată între vechile ziduri ale cetății venețiene, se află Uzeria Anatoli, o tavernă care oferă o priveliște superbă. Am admirat-o acum și la lumina zilei, pentru că noi fusesem aici cu o seară înainte, pentru a bea un pahar de vin pe ritmuri de bouzouki. În fiecare seară aici, la Anatoli, se poate asculta muzică live, iar orașul luminat, care ți se desfăsoară la picioare, îți oferă o imagine pe care nu o vei uita curând.

De la Anatoli am coborât spre cea mai faimoasă biserică a orașului, Agios Athanasios, vizibilă și din extremitatea portului. Micuța biserică, de un alb imaculat, este superbă.

Pentru că trecuse deja de mult ora prânzului, am coborât din nou în port, pentru a lua masa. Am ales restaurantul Kyrastos’ Kitchen, un restaurant de familie, cu mâncare și servicii excelente. Cea care gătește este mama proprietarei, o femeie în vârstă, care face o mâncare delicioasă. Totul, de la aperitive, fel principal, desert, până la lichiorul de trandafiri pe care ni l-a adus la plecare, a fost excepțional. În fața restaurantului era pus, cu mândrie, un panou plin cu poze în care apăreau proprietarii lângă celebritățile (Robert de Niro și alți actori sau cântăreți) care le-au trecut pragul. Iar cum abia mâncasem acolo, am înțeles și de ce. Să vă spun că au dorit să facă poze și cu grupul nostru? Că doar eram persoane importante, jurnaliști veniți tocmai din România, pentru a descoperi frumusețea insulei și a o face cunoscută.:)

Cam asta a fost aventura noastră în insula Skopelos. A doua zi dimineață, la ora 7.15, am părăsit această insulă minunată, care ne-a oferit atât de multe lucruri frumoase.

Skopelos este o insulă care mi-a cucerit definitiv inima. Este insula în care am simțit că timpul stă în loc, că m-am întors undeva în alte vremuri, în care nu există stres, agitație, nervi, gălăgie. Să mă trezesc dimineața și să îmi beau cafeaua în curtea plină de flori, privind portocalul plin de fructe, auzind doar cântatul cocoșilor și ciripitul păsărelelor, să văd peste tot verdele crud al copacilor contopidu-se cu albastrul mării și al cerului, florile superbe care te îmbie să le admiri la tot pasul, taverne liniștite la care poți asculta acordurile chitarelor și ale mandolinelor, a însemnat idealul pentru mine. Citesc de mulți ani pe acest site ca sa fiu conștientă că Skopelos nu este pentru oricine. Nu este pentru cei care vor agitație, plaje cu nisip amenajate ca la carte, lux și opulență. Este, în schimb, locul perfect pentru cei care iubesc natura, care se bucură de frumusețea pe care ea o oferă, care se bucură când privesc o floare superbă sau când admiră o plajă săbatică. Pe aceștia din urmă îi sfătuiesc să viziteze această insulă cât mai repede, pentru a se putea bucura de ea așa cum este acum: simplă, sălbatică, frumoasă. Cine știe, peste câțiva ani, dacă turismul va evolua, poate mâna omului va mai strica ceea ce natura oferă, acum, cu atâta dărnicie.

Notă: Dacă doriți să vizionați emisiunea realizată de către colegii de la televiziune, alături de care am fost în această aventură în Skiathos&Skopelos, o puteți găsi, integral, aici.

---

VIZUALIZĂRI: 10640 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI