Descopera Skiathos

TIPĂREȘTE

Aşa cum v-am promis, mi-am rupt un pic din acest timp care zboară ca gândul pentru a vă împărtăşi o fărâmă de impresii despre minunata insulă Skiathos, care, împreună cu Skopelos, Alonissos şi Skyros formează vestitele INSULE SPORADE aparţinând legendarului tărâm grecesc, pe care am pus şi eu piciorul în vara anului 2008. Despre călătoria (croaziera) în sine am scris detaliat în review-ul anterior „Croazieră pe Marea Egee, între Volos şi Skiathos”, astfel că acum voi aşterne 2-3 cuvinte doar despre Skiathos, nu înainte însă de a vă înşirui câteva posibilităţi de transport către această insulă, după cum urmează:

- feryboat - în acest caz, când ajungeţi la destinaţia dorită, responsabilitatea de a cobori vă aparţine, un inconvenient al acestora fiind acela că, în cazul stârnirii unor vânturi puternice, orarul acestora se schimbă, aşa încât vă sfătuiesc ca atunci când trebuie să ajungeţi neapărat într-o anumită zi într-un loc anume, să vă luaţi musai o marjă de timp la dispoziţie. Cele mai cunoscute rute de feryboat care includ şi Skiathosul le puteţi lua cu foarte mare uşurinţă de pe net.

- vapoare cu elice subacvatică - având ca avantaj timpul mai scurt de navigare comparativ cu ferry, iar ca dezavantaje costul mai ridicat faţă de acesta, faptul că sunt mai puţin stabile decât feryboaturile la eventualele valuri mai mari şi nu pleacă din port până când nu s-a întrunit numărul minim de pasageri pentru efectuarea cursei. Rutele pentru aceste vapoare sunt aceleaşi cu cele ale feryboaturilor.

- prin achiziţionarea unei excursii opţionale oferite de una dintre agenţiile de turism din localitatea în care vă aflaţi cazaţi, ceea ce vă va scuti de alte griji şi veţi merge în grup organizat

În ceea ce priveşte Skiathos, este o insulă ce prezintă o aşezare tipică a caselor din insulele greceşti ce parcă sunt inserate în deal, construite aproape una peste alta dacă priveşti de jos, fiind toate văruite parcă acum într-un alb imaculat iar marea lor majoritate având tâmplăria albastră şi ţigla de culoare maro. Se spune că municipalitatea, pentru a păstra un anume peisaj, un anume stil arhitectural, nu permite nici unui proprietar vopsirea casei în alte culori în afară de alb. Bineînţeles că nu lipsesc din peisajul autohton acele binecunoscute străduţe înguste de un farmec inconfundabil, pietruite în general sau mai rar betonate şi foarte frumos garnisite cu flori de orice formă (în ghivece, plantate în grădini sau pe lângă casă, căţărate obraznic pe ziduri sau atârnând languros de la balcoane) şi în orice culoare, de la roşu, roz, orange, galben, până la bleu sau alb. Cu alte cuvinte, romantismul insuliţelor greceşti nu se dezminte nici aici, în Skiathos.

Şi cum nici o insulă nu ar avea farmec fără măcar o plajă care să adopte mii de turişti an de an, această insuliţă cochetă deţine şi ea... aproximativ 60 de plaje accesibile turiştilor din orice cărăruie ce coboară de pe un drum din deal. Se spune că aici, Marea Egee se aseamănă mult cu Marea Caraibelor, ceea ce mi-aş fi dorit din tot sufletul să pot confirma sau nu, însă, din păcate, probabil că asta nu voi putea ştii vreodată.

Una dintre plajele ce sigur merită vizitate măcar este şi vestita Kukunaries (care se învecinează cu plaja Banana la capătul drumului de coastă şerpuitor de 18 km ce vine dinspre oraşul Skiathos), care m-a impresionat prin fineţea şi sclipirea nisipului (din unele unghiuri aveai impresia că vezi particule mici de aur), prin verdele de cristal şi calmitatea apei mării şi nu în ultimul rând prin acea asociere oarecum bizară pentru mine, între o pădure deasă de pini, de un verde aprins şi o plajă la Marea Egee. Ce m-a surprins iniţial însă, a fost dimensiunea destul de redusă a plajei, fapt care, mai târziu, m-a făcut totuşi să realizez că acest lucru îi conferă acea intimitate de care ai nevoie pentru a te bucura o dată în plus când te aşterni la soare. Rămâi atât de plăcut surpins şi mirat la vederea unui astfel de peisaj, încât te gândeşti cât de puţin îi trebuie unui om pentru a fi mulţumit, împăcat, pentru a simţi o bucurie pură, nealterată de nimic. Eu am închis ochii, am tras adânc aer în piept, am ascultat şoaptele mării şi am vrut sa-mi păstrez într-un colţişor al minţii acea clipă... Doamne... şi chiar a mers. Dovada sunt aceste rânduri.

Pe această plajă se practică diverse sporturi nautice şi, de asemena, vei vedea puţin mai în larg, ambarcaţiuni ce au ancorat nu se ştie pentru cât timp pentru ca ai lor propietari să se bucure de soarele verii. A!... atenţie cât cuprinde la aricii de mare care, pe cât sunt de mici, negri şi sferici (adică drăgălaşi! ? ), pe atât de multă durere iţi oferă la atingere. Încă un lucru care mi s-a părut de bon ton este acela că, la mică distanţă în acea pădurice din spatele plajei, există şi o căbănuţă din lemn, foarte curată, înconjurată de flori, având pe lângă ea rădăcinile supraterane văruite în alb, cu rol de... ceva ce nici nu te aşteptai... da, cu rol de... toaletă. De asemena, plaja are şi cabină unde îţi poţi schimba hainele. Oricum, ... la o primă vedere, şi dacă ochiul meu nu m-a înşelat, cei ce făceau plajă aici (sau marea lor majoritate) erau oameni de o anumită factură... dacă-nţelegeţi ce vreau să spun.

Privind dinspre mare, pe măsură ce navighezi şi te apropii de insulă, relieful de coastă este stâncos în mare parte, dar cu foarte multă vegetaţie, în special palmieri, dar chiar şi aşa, vei vedea pe marginile cele mai abrupte de parcă te aştepţi ca acum să cadă în mare, acele case, vile, aproape sufocându-e una lângă alta, având agăţate pancarde mari pe care scrie „ Rent room” şi numărul de telefon la care poţi face rezervări.

Oraşul Skiathos, port la Marea Egee, are şi el, desigur, acelaşi farmec inconfundabil şi aceeaşi arhitectură tipică a insulelor greceşti şi, deşi mie mi s-a părut destul de mic cred că aceta confirmă zicala aceea cu „esenţele tari”. De ce? Păi pentru că într-o suprafaţă atât de mică poţi admira ceea ce spuneam înainte şi pentru viaţa agitată de noapte căreia i s-a dus buhul (aviz amatorilor de distracţii intense! ), chiar dacă, zice-se că atmosfera de deasupra portului este mai liniştită.

În portul Skiathos există taverne, restaurante şi o sumedenie de magazinuţe de souveniruri însă atenţie că preţurile sunt aproape duble faţă de cele de pe continent. Ce să vă mai spun? Se zice că dacă doreşti să vezi peisaje de neuitat ar trebui să închiriezi un mijloc de transport şi să mergi pe cărările nepavate ce străbat munţii, unde aveţi şansa de a vizita şi câteva mănăstiri care sunt de altfel printre puţinele clădiri de interes istoric (ex. : Evanghelistrias, Kechirias, Kounistra). În rest, ... vizitaţi bisericuţa şi turnul cu ceas din vârful dealului şi... în speranţa că nu am făcut chiar un talmeş balmeş din aceste impresii, ... celor care v-am trezit deja interesul, ... vă doresc să ajungeţi cât de curând pe acele meleguri de neuitat şi să vă fericiţi şi voi cu priveliştile de care bunul Dumnezeu m-a lăsat să am şi eu parte.

Toate bune!

---

VIZUALIZĂRI: 4090 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI