Skiathos, o insula de vis

TIPĂREȘTE

Imi este aproape imposibil sa imi gasesc cuvintele potrivite pentru a va impartasi experienta noastra in Skiathos.

Dupa un tur de forta de-a lungul si de-a latul Greciei, am zis sa poposim pe insula celor 68 de plaje pentru o binemeritata odihna. Zis si facut: ne-am intors buzunarele pe dos pentru a putea intra in posesia PRETIOASELOR bilete pentru ferry (asta pentru ca am vrut sa aratam si masinutei frumusetile insulei) si iata-ne debarcand in Skiathos: asa cum ne promisese, gazda noastra ne astepta in portul vechi.

Si pentru ca am amintit de ea (gazda) care de fapt era un el (dl. Stavros), sa dezvoltam putin acest aspect: dupa un drum de doar cateva minute cu masina am ajuns in dreptul plajei Megali Ammos unde am facut dreapta, am mai urcat cateva sute de metri... . care prima data ni s-au parut kilometri datorita stramtorii drumului cat si faptului ca la un moment dat drumul facea o curba in unghi drept de am zis ca plecam cu tot cu zidul din dreapta... am mai trecut printr-o superba livada de maslini si iata taramul de vis care avea sa fie cuibosul de nebunii al urmatoarelor 6 zile.

Eye Q Resort, asa se numeste locatia, este o superba salba de 4 cladiri care curg frumos pe o panta. Noi am fost cazati la parterul celei dintai care am intalnit-o: doua camere, 23 si respectiv 27 mp, fiecare dintre ele deschizandu-se intr-o superba terasa pliiiiiiina de trandafiri. Si acum imi este mila de saracii trandafiri carora le-am impuiat urechile in fiecare noapte cu povestile noastre si cata pofta de bere le-om fi facut cu cele cateva baxuri devorate... cum sa nu stai la un pahar de vorba afara pe terasa unde vantul adia usurel amintindu-ne ca de acum eram trecuti de 15 septembrie. Serviciile de care am beneficiat au fost la mare inaltime: zilnic se arunca gunoiul, asternuturile schimbate la 3 zile, acces la gratar, sauna si jacuzzi (programat, de doua ori parca la un sejur de 6 zile) plus un zambet larg la orice pas din partea gazdei noastre. Cat am stat acolo o singurata data l-am vazut fff grav cand a vorbit cu noi, si anume cand ne-a dat instructiuni privind accesul in jacuzzi: "no sex in my jacuzzi"-)). Trebuie sa mentionez ca nu am avut nicio emotie ca nu vom gasi tot ceea ce ne doream deoarece Stavors ne cucerise cu cateva luni inainte, de cand corespondam cu el pe mail pentru rezervare si detalii despre sejur: serios, prompt si plin de detaii de fiecare data. Cand vezi ce viata duce... . nu poti decat sa te rogi divinitatii sa ai parte si tu de o asa pensionare. Este un om implinit, are o afacere in turism in Piraeus pe care a lasat-o pe mana copiilor, o frumoasa sotie care il viziteaza in week-end (nu ii place "la tara") si mananca ceea ce prinde: in fiecare dimineata iese cu salupa in larg pentru o portie proaspata de fructe de mare si peste. Alaturi de el, locatari permanenti ai resortului sunt doi simpatici catei, Eye si Q, dar imi pare rau ca nu va pot lamuri cine a fost mai intai: oul sau gaina (n. r. cine a purtat mai intai numele: cateii sau resortul).

Fiecare dimineata incepea cu o cafeluta aburinda pe aceeasi terasa si, totodata, cu planificarea zilei. Prima zi am mers, unde altundeva, decat pe faimoasa plaja Koukonaries. Cuvintele nu pot transmite mireasma pinilor care te insotesc pana la intrarea in mare si nici frumusetea pestilor care iti mananca din mana. Daca esti inarmat cu mai multe felii de paine, dupa cateva minute esti in mijlocul unei crescatorii de pesti: formeaza repede un cerc cu o raza 1-2 metri. Daca inca mai ai paine vin si "greii", dorada in persoana, dar care atunci cand ataca felia de paine ai sa fugi instant din apa: fara nicio gluma, ai senzatia ca ai fost atacat de piranha! Va dati seama ca ne-am luat repede un minciog si a doua zi sotul meu era chitit pe ei, dar surpriza... dupa doua tentative, Poseidon si-a chemat repede armata si dusi au fost. Greu de crezut, dar cu mari insistente i-am mai momit in acelasi loc. In afara acestor aventuri, Koukonaries nu ne-a convins, si asta nu ca nu ar fi spectaculoasa asa cum se spune, doar nu avem noi criterii mai drastice de evaluare decat cele care au clasat-o in primele 10 in Europa, dar in fiecare zi este asaltata de sute de turisti care vin in vizita pe insula. Este destul de neplacut sa stai linistit la plaja si dintr-o data sa te calce in picioare hoarde de turisti. Asa ca mergeam in sed-vest la Troullos, o plaja care ne oferea linistea mult dorita si tavernele ideale pentru pranz.

Dar pentru ca eram inconjurati de zeci de plaje, ne-am inarmat cu o harta si am luat insula la pas cum s-ar spune: am lasat in parcare cele 4 roti aduse de acasa si am inchiriat altele cu 45 de euro (dupa multe negocieri) : un buggy. CEA MAI BUNA ALEGERE CARE O PUTEAM FACE: am plecat la 9 dimineata si ne-am intors la 22. Impatimitii de karting cunosc senzatia, celorlalti nu pot decat sa le recomand sa incerce sa alerge cu aproape 60-70 de km la ora la doar cativa centimetri de prapastia care iti asigura ca destinatie finala marea. Si acum il aud pe sotul meu cum imi striga in ureche sa il las sa coboare daca am de gand sa ma sinucid: deh, greu in dreapta pentru un sofer. Am mers din plaja in plaja, pe carari de munte, pe drumuri laturalnice pline de praf, am coborat si am urcat pante unde am pus umarul sa il ajutam pe buggy, am descoperit cele 3 manastiri ale insulei, am mancat sus la Panorama, am dat de colturi ale insulei uitate de lume, am "tras o liniuta" cu un avion care tocmai ateriza pe aeroportul insulei si ne-am intors multumiti la Eye Q cu amintirile imortalizate in multe fotografii. Am facut bineinteles si baie pe multe dintre plajele intalnite: senzatia era ca ne scaldam in toate nuantele de albastru ale pamantului, Marea Egee ne-a oferit cu generozitate splendorile ei. Plajele sunt pentru absolut toate gusturile: cu nisip fff fin, cu nisip si scioci, cu pietre, cu stanca, cu intrare lina, cu intrare abrupta, am gasit si una cu multe alge: aviz melancolicilor dupa litoralul romanesc, pentru familisti, pentru nudisti, mixte, etc. As face precizarea ca pe plajele din nord bate vantul destul de puternic, sunt mai racoroase, de aceea acolo o sa gasiti intinsi la soare nordicii europei. De altfel, toata insula le este cumva rezervata, rar vezi alte natii, dovada ca la una dintre manastiri o batranica cand a vazut cum ne inchinam a suras si ne-a intrebat daca suntem ortodocsi.

Una din zile am rezervat-o croazierei care ne-a purtat in jurul insulei, nu puteam sa ratam minunata plaja Lalaria: plaja pietricelelor albe care dau apei o culoare nemaintalnita. Nu incercati in zadar pe carari de munte, nu puteti ajunge aici decat pe calea apei, asa ca daca vreti sa placati acasa cu un rucsac de pietricele albe si o fotografie la "piatra cracanata" (simbolul plajei Lalaria), fuguta in port si cumparati bilete pentru croaziera de a doua zi.

Fiecare dintre zile se incheia cu o plimbare prin labirintul format de stradutele din oraselul Skiathos. Seri la rand ne-am plimbat pe aici cate doua trei ore si de fiecare data am mai descoperit cate ceva nou. Superbe stradutele pietruite de maxim 2 metri latime pe alocuri, case f vechi dar ingrijite, magazinase in care marfa rar se repeta si foarte multe bijuterii de argint. Ne-a fost dat sa trecem pragul unui magazin de bujuterii din aur cum nu cred ca voi mai avea ocazia sa vad: totul parca se petrecea in secolul 18: odata intrat aveai impresia ca esti in muzeu, tablouri, mobilier din lemn masiv sculptat manual, ceasuri din alta epoca, iar dintr-un colt ne-a intampinat un domn in varsta, foarte elegant (mai ales ca noi uitasem de zile bune cum mai arata camasa si cravata) care ne vorbea in soapta, nevrand parca sa deranjezele batranele bijuterii care erau fiecare asezate cu mare mestesug. Nu stiai la ce sa te uiti mai intai, toate erau modele f vechi cu pietre pretiose. Din alt magazin ne-au facut cu ochiul produse din piele naturala, asa ca ne-am achizitionat si noi repede ceva ca fetele...

Dar iaca ca dupa atata colindat ni s-a facut foame asa ca ne indreptam spre una dintre tavernele care ne asigura o frumoasa priveliste spre portul nou. Retusam putin neuitatul slogan "nicio masa fara peste", care devine "nicio masa fara miel" si ne ospatam cu miel in toate felurile: prajit, rotisat, la cuptor. Absolut delicios!!!!! Peste in general mancam la pranz, dar am mancat in alte insule mai bun ca aici si muuuult mai ieftin, inca este o enigma pentru mine de ce este asa scump pestele in Skiathos.

Si dupa un asa ospat ne taram cu greu spre portul vechi si ne tolonim la una din cafenele de pe malul apei. Fiecare comanda dupa pofta inimii, ca oferta este pentru toate gusturile.

Si as putea continua la nesfarsit cu povestirea, dar imi este teama ca nu apuc sa va mai transmit impresiile mele in timp util: cine stie? poate conving pe cineva sa se intoarca cu vesti noi din Skiathos.

Ca minusuri: greu de gasit: poate faptul ca necesita un buget un pic mai mare decat alte destinatii din Grecia si poate drumul lung pana acolo: pentru comozi exista avionul, eu tot cu masina il voi face data viitoare pentru a avea libertate de a alege durata sejurului si locatia, sa nu stau la mana agentiilor care ofera pachete, si, daca vreti un minus al cazarii: baia nu avea o cada propriu-zisa si necesita un pic de atentie cand faceai dus. Asta asa... . . ca sa fim carcotasi!

------

------

NOTA: Este corect pretul care l-ati gasit [NOTA WEBMASTER: este vorba de pretul indicat intr-un alt review, aici ] pt traversarea din Volos spre Skiathos cu masina, noi am platit pt o masina si 4 persoane undeva in jurul sumei de 220 euro.

Este o insula absolut minunata, poti sta saptamani intregi acolo fara sa duci dorul de casa. Nu recomand o excursie de o zi, nu poti simti nici 10% din farmecul ei. acolo este de parcurs fiecare metru cu un atv sau cu un cart, numai asa o sa ai acces la toate peisajele din nord care iti taie respiratia.

Daca bugetul va permite, va recomand cu mare caldura aceasta insula, face toti banii.

---

VIZUALIZĂRI: 4928 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI