Sate montane în Thassos - Panagia și Potamia (II)

TIPĂREȘTE

Uneori, după o bălăceală în Egee și o baie de soare pe plaja cu nisip de aur, intervine dorința de a explora insula, de a căuta puncte de belvedere și golfuri cu apă azurie, de a identifica taverne drăguțe ori de a găsi sate montane cu străduțe înguste și case tradiționale.

Satul Panagia 

Localitatea situată la vreo 300 m altitudine este foarte vizitată de turiști întrucât este extrem de accesibilă ea aflându-se chiar pe șoseaua principală care înconjoară insula. Aflat la doar 7,5 km de portul Limenas satul este un exemplu de pitoresc local, de tradițional bine păstrat, și de ce nu, de valorificare turistică a obiectivelor sale. Venind dinspre Goden Beach noi am ajuns în Panagia atât prin Potamia, cât și pe un drum sinuos cu serpentine strânse dinspre Chrysi Ammoudia.

Ca peste tot, vedeta principală este piațeta centrală, tăiată de drumul principal, loc din care nu lipsește platanul secular, integrat acum în terasa unei taverne. Cișmeaua cu apă rece este de asemenea nelipsită, tavernele te îmbie să șezi la masă, magazinele cu de toate își etalează produsele, brutăria te atrage cu mirosuri și dulcegării. Atenție unde pacați, spațiile sunt mici și înguste, restricțiile omniprezente – fantastic cum se strecoară autobuzele și mașinile mai mari printre mulțimea de vehicule care aglomerează zona centrală. Se poate parca vis-a-vis de fabrica de ulei Sotirelis, pe șoseaua ce urcă brusc în zona restaurantului Panorama (la ieșirea spre Potamia) sau în zona bisericii „Maica Domnului” .

Noi am mers pe șoseaua care înconjoară satul pe înălțimi și am parcat lângă principala biserică a satului. Biserica închinată Maicii Domnului are o vechime considerabilă, este o construcție masivă din piatră, cu acoperiș din plăci de ardezie, cu un turn clopotniță înalt, vopsit alb-albastru. Am fost bucuros să găsesc locașul deschis și am intrat pentru a vedea interiorul: luminos, mobilier din lemn, un iconostas frumos sculptat, icoane vechi, lumânărar chiar în biserică.

De acolo am făcut câțiva pași pe jos până la unul din punctele principale de atracție piața izvoarelor, un frumos spațiu umbrit de copaci bătrâni, în mijlocul piațetei pietruite fiind mai multe izvoare cu apă rece care răsar din pământ, autoritățile amenajând un mic lac cu pod și pavând cu piatră locul. Apa coboară pe canale prin sat, o alee pitorească străjuiește cursul apei și te duce spre centrul satului. Mai multe restaurante așteaptă mușterii în jurul surselor de apă, dătătoare de viață.

Am explorat mai multe străduțe înguste pe unde autoturismele nu au loc, majoritatea caselor au acoperiș de ardezie și ieșirea direct în alee. Socializarea între localnici este probabil intensă având în vedere apropierea dintre case; chiar ne-am salutat cu o bătrânică care stătea în pragul ușii și ne-a răspuns zâmbind. Mergem pe alei pietruite, vedem multe flori și o vegetație abundentă, pisici dormitând, câteva locuri de cazare frumos împodobite. Pe una din străduțe găsim casa cu bicicletă, o clădire mult căutată de turiști pentru fotografii drăguțe. Este vorba despre o căsuță cu etaj, alb-albastră, ornată cu tărtăcuțe colorate, o bicicletă decorată, flori uscate, umbrele decorative – un colț pitoresc. În zonă sunt și câteva magazine drăguțe cu obiecte de tot felul, un atelier de ceramic local, un mic hotel etc.

Ajungem după un timp la fabrica de ulei Sotirelis, un brand local foarte cunoscut. Aici găsim un magazin de desfacere a uleiului de măsline, de la sticle mici la bidoane metalice de 5 litri, un punct de desfacere și degustare a diferitelor soiuri de măsline, un stand cu produse create din lemn de măslin (brățări, tocătoare, linguri) – mi-a plăcut implicarea unei fetițe de vreo 10 ani din familie la vânzarea brățărilor: încasa banii, dădea rest, punea obiectele în punguțe. În curtea din spate se află un muzeu al fabricii de ulei, unde, pentru grupuri, se fac demonstrații de funcționare a morii de ulei – roata acționată de apă; într-o hală sunt expuse utilaje vechi de producție.

Centrul satului este locul cel mai animat, acolo se găsesc principalele instituții locale (la propriu și la figurat), printre care putem număra și cișmeaua de apă, micile localuri unde bărbații greci își beau cafeaua dimineața, restaurante mai mari, brutărie, patiserie și alte mici afaceri comerciale. Mai ales după amiaza și pe seară este o forfotă neîncetată în partea centrală a satului, un spectacol al vieții, o combinație între relaxare, stare de vacanță, dar și starea de muncă în care se află localnicii.

Am revenit în acest sat drăguț de munte, am mâncat la două restaurante, am achiziționat câte ceva de la magazinele din sat, am făcut o mulțime de fotografii.

Satul Potamia 

Locul unde ne-am cazat – Studios Vasilia (vezi impresii) – se afla foarte aproape de satul Potamia astfel că l-am explorat atât din mersul autoturismului, cât și mergând pe jos la ceas de seară. Cocoțat pe o coastă submontană acoperișurile caselor din localitate sunt vizibile de pe plaja Golden Beach.

Animația se desfășoară în centrul satului – o piațetă pietruită în mijlocul căreia tronează un arbore uriaș și nelipsita sursă de apă. De jur împrejur sunt câteva terase, mici restaurante și magazine. Am mers de vreo două ori la o patiserie aflată în centru de unde am luat o portokalopită bună, covrigi, plăcinte cu brânză ori cu spanac.

Într-una din seri am mers pe jos până în centrul satului, era întuneric, oamenii se retrăseseră în case – unele fără garduri, deschise spre stradă, nu erau câini vagabonzi. În centru erau persoane adunate la o terasă, unde pe un tv urmăreau unul din meciurile Campionatului European de fotbal, am stat și noi puțin în zonă, am cumpărat o bere, un suc de la un magazin deschis după ora 22.00, nepoțelul nostru a primit o prună imensă cadou de la proprietar.

Am trecut pe lângă case „inundate” de flori, am zărit biserica „Adormirea Maicii Domnului” frumos luminată. Satul este mult mai liniștit, nu atât de comercial; de aici pornesc cărările spre Vârful Ipsarion.

Concluzii. Localitățile montane din insula Thassos au un farmec aparte, fiecare sat are un specific, mai multe sau mai puține obiective turistice, unele sunt foarte comerciale, altele mai retrase, mai autentice. Dacă în timpul vacanței insulare aveți o fereastră de timp la dispoziție nu ezitați să mergeți într-unul din satele montane.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 390 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI