Popas în Sankt Gilgen

TIPĂREȘTE

În opinia mea, Sankt Gilgen nu este o destinaţie turistică în sine. Nu aş recomanda nimănui să meargă în Austria doar pentru un sejur în Sankt Gilgen, totuşi, dacă ajungeţi în Austria, dacă sunteţi în trecere pe lângă Salzburg - oraşul lui Mozart, merită să poposiţi măcar puţin în minunata aşezare de pe malul nord-vestic al lacului Wolfgangsee, la aprox. 30 km de Salzburg.

Ne întorceam din circuitul "Elveţia - Castelele Bavariei", eram obosiţi şi ne era dor de casă, dar acest ultim popas pe pământ austriac a fost pentru toţi un binemeritat moment de respiro şi totodată încă o amintire de neuitat. Mai este necesar să menţionez faptul că piscurile semeţe şi lacurile regiunii Salzkammergut alcătuiesc atâtea peisaje minunate? Splendoarea lor a fost motivul pentru care aceste peisaje au constituit decorul câtorva scene din cunoscutul film "Sunetul muzicii", natura verde şi florile sălbatice din jurul micii aşezări Sankt Gilgen ocupând un loc aparte. Am înţeles de ce, pe drumul care străbate culmi împădurite, umbroase, mult înainte de a ajunge în Sankt Gilgen, ghida ne-a oferit secvenţele de început ale acestui apreciat film.

Autocarul ne-a lăsat la marginea orăşelului, într-o parcare încăpătoare, în apropierea staţiei de transport pe cablu. Direcţionaţi de un indicator, am parcurs rapid drumul spre centru şi malul lacului. Wolfgangsee este punctul de atracţie pentru cei care fac aici doar un popas, staţiunea cu aer ozonat şi peisaje minunate oferind însă mai mult decât atât. Pentru cei care au mai mult timp la dispoziţie, Sankt Gilgen poate fi punctul de plecare în drumeţii montane. De asemenea, se pot face ascensiuni cu telecabina sau - în zilele călduroase - se poate face plajă pe malul lacului. Plimbările cu vaporaşul pe Wolfgangsee până la Strobl - satul din extremitatea estică, cu o plajă naturală ades vizitată de Franz Joseph şi suita lui sau până la St. Wolfgang, pe malul nordic, sunt o permanentă atracţie turistică. Oraşul, dar şi lacul, au luat numele Sfântului Wolfgang care, după legendă, în sec. X a construit aici prima biserică.

Sankt Gilgen apare în documente ceva mai târziu, în sec. XIV. Dezvoltarea turistică a zonei a început abia în sec. XIX, o dată cu construirea căii ferate, când a crescut şi interesul multor vienezi înstăriţi de a-şi înălţa aici case de vacanţă.

Din cauza timpului prea scurt, nu am putut face o minicroazieră pe lac, în schimb, de pe faleză, i-am admirat pe alţii îmbarcându-se. Câteva minute am rămas la teatrul de vară ascultând muzică interpretată de un grup coral, apoi am plecat de una singură în explorarea oraşului.

Este o plăcere să te plimbi pe străduţele acestei mici aşezări. Peste tot sunt flori îngrijite, viu colorate, obloanele ferestrelor - prin uniformitatea şi coloritul lor - înviorează, dar şi completează aspectul clădirilor. Să nu mai amintesc de zidurile pictate ale unor edificii, de curăţenia, ordinea şi liniştea care domnesc peste tot. Obişnuită cu vacarmul Bucureştiului, această linişte mi s-a părut un pic nefirească.

Rathaus, primăria, are ferestre cu obloane verzi, iar deasupra intrării are un balconaş semicircular închis cu geamuri, cu un acoperiş ascuţit, părând mai curând un turnuleţ secţionat pe verticală. Bineînţeles, în faţa intrării şi sub ferestre sunt multe flori. Statuia lui Mozart interpretând la vioară o neauzită partitură, se află lângă o fântână, în mijlocul unui rond năpădit şi el de flori.

Gasthof zur Post, o altă clădire care m-a impresionat, are pe toată lungimea, pictată pe zid, o amplă scenă de vânătoare, în toată complexitatea ei: călăreţi, gonaci însoţiţi de copoi, vânatul alergând speriat şi în cele din urmă animalele răpuse.

Raiffeisenbank nu seamănă câtuşi de puţin cu băncile Raiffeisen de la noi. Printre alte decoraţiuni, flori şi chenare la ferestre, pe faţadă sunt reprezentate personaje simbolice şi monede vechi.

Hotel Radetzky, aflat chiar în centru, vis-à-vis de biserică şi lângă Primarie, este un edificiu elegant. Pentru că nu l-am văzut în interior, nu ştiu ce confort oferă, dar clădirea înaltă, cu ferestre albe, cu obloane şi balconaşe albastre, cu multe flori, atrage neîndoielnic privirile oricărui vizitator.

Un interes aparte îl prezintă locul de naştere al mamei lui Mozart, Ann Maria Pertl (1720-1778). Nu ştiam nimic despre asta, de aceea am fost surprinsă când m-am aflat în faţa unei clădiri pe zidul căreia era inscripţionat Mozarthaus Sankt Gilgen. La întoarcere, în autocar, ghida ne-a lămurit că deşi Sankt Gilgen a fost catalogat drept "Oraşul lui Mozart", în realitate Wolfgang Amadeus Mozart nu a locuit niciodată acolo. Bunicul său a fost cel care - lucrând în oraş - a locuit împreună cu familia în această casă, fiica acestuia, mama marelui muzician, născându-se acolo. Mai târziu, după căsătorie, sora sa Nannerl a locuit în acea casă. Inscripţia şi portretele membrilor familiei lui Mozart împodobesc faţada clădirii care găzduieşte în prezent tribunalul local, doar o singură cameră mai păstrând memoria familiei lui Mozart. Nu ştiu dacă şi în ce condiţii au acces turiştii în această casă.

Tot în autocar ghida ne-a întrebat dacă am descoperit St. Gilgen International School, şcoala internaţională privată aflată lângă hotel, care funcţionează acolo din 2008. Mărturisesc, probabil atrasă de alte privelişti, eu nu am remarcat-o.

În schimb am vizitat în linişte, pe îndelete, Biserica parohială dedicată Sfântului Giles, cel care a dat şi numele aşezării Sankt Gilgen. Cu o singură turlă foarte înaltă, cu orologii în cele patru zări, biserica se vede de la mare depărtare. În interior lăcaşul este o bijuterie. N-am întâlnit pe nimeni. Uşile şi poarta micului cimitir fiind larg deschise, te plimbi, fotografiezi şi te reculegi fără a fi stingherit în vreun fel.

N-am amintit despre restaurantele, terasele şi cafenelele mici, dar elegante la exterior, pentru că timpul scurt dedicat popasului în Sankt Gilgen nu mi-a permis nici măcar să savurez o cafea. Multe magazine, mici şi ele, sunt la parterul tuturor caselor particulare şi pensiunilor turistice din centru, dar din acelaşi motiv, timpul, n-am trecut pragul niciunuia.

Dacă sunteţi în trecere şi aveţi puţin timp pentru un popas, Sankt Gilgen merită un tur. Amintesc şi faptul că pentru iubitorii de dulciuri orăşelul este un paradis. Cofetăriile din Sankt Gilgen (ca şi din întregul Salzkammergut) oferă o largă gamă de prăjituri, dulciuri şi ciocolată. Iar pentru cei care încă nu ştiu, menţionez că chipul lui Mozart este întâlnit pe mai toate ambalajele pentru ciocolată, multe dintre cutii având chiar forma celebrei sale viori.

---

VIZUALIZĂRI: 2773 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI