Republica San Marino - varianta de vizitare 1 zi

TIPĂREȘTE

Iata ca mini vacanta de Paste ne-a scos in cale o noua oportunitate de calatorie. Fara a ne propune neaparat o "iesire" ne-am vazut in Saptamana Mare cu niste prieteni si ne-am trezit cautand ceva bilete ieftine (daca exista asa ceva) in perioada Pastelui. Si iata ca am gasit in chiar Duminica Pastelui un bilet de la Suceava la Bologna cu 64 de lei. De la Bologna (pe care o mai vazusem) ne-am plimbat cu degetul pe harta prin vecinatati si ne-am oprit la San Marino. O data destinatia aleasa ne-am dat la cautat bilete de tren, corelari de program, rezervari etc.

Am plecat astfel, impreuna cu inca un cuplu, duminica dupa amiaza (numai bine am avut timp si de masa traditionala de Paste in familie). Din pacate avionul a avut intarziere la decolare, putin peste 2 ore. Marja de timp alocata conexiunii cu trenul din Bologna Centrale catre Rimini era deja la limita.

Aterizand in Bologna, aveam sa aflam ca tocmai in acea zi a fost programata o dezamorsare a unui proiectil vechi descoperit, iar traficul a fost perturbat serios. Coada de la Aerobus (busul care costa 6euro pe sens si care face legatura dintre aeroport si gara sau centrul orasului) era imensa. Ne-am indreptat catre taxi, dar si acolo era o coada imensa. Asa ca resemnati ca am pierdut trenul si ca avem de asteptat la coada, ne-am pus frumos la rand. Se umpluse deja vreo 3 autobuze (care veneau cam la 15 minute) si aveam emotii ca randul nu ne lasa sa-l prindem nici pe al 4-lea. Din fericire am incaput si noi, asa ca dupa o ora de asteptare, timp in care se inserase de-a binelea, am pornit spre gara. Nu eram stresati pt ca stiam ca oricum ar fi, aveam sa ajungem pana la urma in Rimini, pt ca mai aveam alte variante de tren.

Ajunsi la gara ne-am luat bilete de la tonomat, pt urmatorul tren, la 23:10, si am avut timp si sa mancam ceva de la Burger King. Biletul a costat 16euro/pers si tinand cont si de banii pierduti pe primele bilete luate online, deja incepusem cu stangul.

Am mai calatorit cu trenul in Italia, cu Regio (personalul) si mi s-a parut mult mai ok decat acest ICN (intercity). Daca alea regio sunt de timp autocar (cu scaune 2 si 2 si culoar pe mijloc), intercity este exact ca la noi (cu compartimente) si foarte aglomerat, cu multa lume pe culoarul principal.

Bineinteles ca italienii s-au gandit la legaturi, asa ca ajunsi in Rimini la 0:23 stiam ca mai este un ultim autobuz la 0:25. Am stat mai bine de 10 minute si am asteptat si nu mai venea. La insistentele prietenilor am luat-o pe jos spre cazare (pe gps ne arata 30min mers pe jos) Dupa o bucata de drum, bineinteles ca am vazut autobuzul trecand agale pe langa noi. Aproape de ora 01:00 ne-am cazat la Hotel Kursaal.

Prima zi am dedicat-o orasului Rimini, iar cea de a doua zi Republicii San Marino. Marti dimineata, dupa micul dejun, am luat autobuzul din zona falezei ca sa ajungem catre gara, de unde urma sa luam bilete la autocar catre San Marino. Biletul catre republica costa 5 euro/sens si in perioada in care am fost noi are plecari aproape din ora in ora. Probabil ca in perioada estivala sa fie ceva mai dese. Cel mai sigur este sa-l iei de la gara, pt ca acolo se formeaza coada. Aproape se umpluse la plecare. Autobuzul mai opreste si in centru, in zona Arcului lui Augustus, unde mai urca lume (daca mai este loc). De asemenea, pe drum mai opreste in cateva satuce, iar capatul de linie este parcarea de la poalele cetatii San Marino.

Inca de pe drum, de departe, San Marino impresioneaza si straluceste. Imaginea unei "coline" care se ridica brusc la cativa km de mare, este surprinzatoare, iar cele 3 turnuri care inca vegheaza vechea cetate sunt impunatoare. Pana a ajunge la destinatie, am trecut pe langa muzeul aviatiei, un muzeu in aer liber in care am vazut din autocar diverse avioane, in marime naturala, insirate pe un deal (cred ca este interesant de vizitat).

De la parcare unde ne lasa autobuzul este un mic lift panoramic sau niste scari care duc catre intrarea in cetate. Exact prin fata portii de intrare in cetate San Marino City Gate sau Porta del Loco asa cum apare pe inscriptii, este o straduta circulata, iar pietonii si masinile sunt dirijate de catre un politist in uniforma sanmarineza (foarte protocolar si "ochios"). Aceasta poarta este principala cale de acces in cetate si a fost construita in 1361 pt ai apara locuitorii de raidurile lui Malatesta si fiind langa Biserica Sfantul Francisc mai poarta denumirea si de Porta San Francesco. Ea face parte din cel de-al treilea inel de ziduri de aparare.

Imediat cum am pasit in cetate, in dreapta, am vazut Muzeul Torturii. Am fi vrut sa intram, biletul era 6.5 euro, dar ne-am razgandit in ultima clipa zicand ca daca ne ramane timp o sa intram la plecare. Asa ca am luat-o in stanga si dupa cativa pasi de urcat pe mica straduta pietonala am zarit Chiesa din San Francesco. Si e corect spus "zarit" pentru ca fiind inconjurat doar de ziduri, si aflandu-te chiar sub ele, nu-ti dai seama in niciun moment ce ai in fata, privirea de ansamblu lipsind. Asa ca am vazut mai degraba marcajul turistic si am intrat. In stanga este muzeul, de unde am achizitionat un bilet combinat la pretul de 10.5euro care cuprinde toate cele 5 muzee de stat (First Tower, Second Tower, Public Palace, St. Francis Museum, State Museum) si care sunt valabile 10 zile de la prima vizita. Biletul este de fapt un card plasticat cu imagini diverse din San rino (este o amintire in sine, noi le-am pastrat ca si suvenir).

Muzeul Sfantul Francisc nu este un must see. Este un muzeu mic, cu cateva obiecte, nepuse in valoare foarte mult. Micii statui din bronz si marmura, cateva icoane de a lui Guercino, cateva fresce, cateva elemente de decor sau piese de mobila. Intrarea separata ar fi costat 3 euro. Din punctul meu de vedere puteti sari peste.

Biserica Sfantul Francisc, careia ii este alipit acest muzeu, este bineinteles o biserica franciscana si a fost construita o data cu poarta de intrare, in 1361, fiind considerata protejata in spatele zidurilor. Nici biserica in sine nu are un interior de tinut minte, dar fiind intrarea gratuita, puteti sa aruncati un ochi.

Am mai urcat cati metri si am dat de Museo di Stato. Nici acest muzeu nu impresioneaza cu nimic. Dateaza din 1899 si este dispus pe 4 nivele, fiecare nivel fiind dedicat unui concept. Astfel, la parter sunt exponate arheologice sanmarineze, la etajul I obiecte de arta din republica, etajul II donatii catre republica iar la subsol arhelogie si numismatica. Pretul separat ar fi costat 3 euro. Si de acesta va puteti lipsi.

La iesire ne-a intampinat o sculptura de a celebrului sculptor italian Francesco Messina: Grande Nudo Femminile, care se afla chiar la intrarea in galeria publica. Am continuat prin spatele Palatului Public. Am vazut de sus Giardino dei Liburni, minunatele sculpturi care apartin diversilor sculptori contemporani si care fac parte din asa numitul Muzeu in aer liber. Printre favoritele mele se numara Lotta di Vespe a lui Bino Bini din 1977 si Allieva di Danza a lui Venanzio Crocetti 1957.

Ca fapt surprinzator, va spun ca din aceasta galerie in aer liber, intr-un alt loc, se gaseste si o sculptura a unui artist roman Neutralita de Marcel Guguianu din anul 1982, pe care va provoc sa o gasiti!

De altfel, prin toata cetatea gasesti sculpturi, care mai de care mai interesante.

Am continuat cu Cava dei Balestrieri, unde cred ca ar fi tare interesant sa prinzi o demonstratie de arbaleta. Am ajuns in cele din urma si la primul punct de belvedere. Langa bustul lui Bartolomeu Borghessi un colectionar celebru de antichitati se afla un platou care ofera privelisti minunate asupra localitatii Borgo Maggiore. Tot aici se afla si funicularul care te duce pana jos in Borgo Maggiore. Dus intors parca era undeva la 4 euro, dar nu am fost pentru ca trebuia sa ateptam cateva minute sa se intoarca (cred ca este o singura linie).

Am facut bucla si cumva ne intoarcem, doar ca suntem cu o "treapta" mai sus. O serpentina pietonala care te tine cu gura cascata. Am ajuns imediat si la Basilica din San Marino. Catedrala este inchinata Sfantului Marinus, intemeietorul Republicii San Marino si a fost construita in stil neoclasic in anul 1836 pe locul unei foste biserici. Alipita de ea este Biserica Sfantul Petru.

Printre magazine de suveniruri si diferite buticuri ne-am continuat urcarea. Am vrut sa intram si la Muzeul Vampirilor, dar ne era foame, asa ca am cautat un restaurant. Ne-am oprit mai mult pt priveliste la Nido del Falco, dar mancarea nu a fost grozava. 3 feluri de pizza si o piadina (mancarea lor traditionala - un fel de sandvis in lipie), 3 beri si o cafea undeva la 50 euro.

Cu forte proaspete, am plecat spre Guaita Tower sau First Tower cum mai este el numit. Este cel mai vechi dintre turnuri, a fost construit in secolul XI si a servit drept inchisoare. De altfel, ca si particularitate, turnul vechi medieval contrasteaza puternic cu cateva graffitti mai "moderne" ale detinutilor. Acestea au iesit la iveala o data cu lucrarile de renovare, si tinand cont ca inchisoarea a fost inchisa abia in anul 1970, unele dintre insemne chiar par actuale. Intrarea separata cred ca era undeva la 3 euro. Neaparat aici trebuie sa mergeti. Panoramele si plimbarile pe zidurile turnurilor sunt un must.

De aici se poate vedea foarte frumos si cel de al doilea turn.

Cesta Tower sau Second Tower este cel de-al doilea turn. Dateaza din secolul XIII, dar se afla pe varful Titano - cel mai inalt varf din San Marino (739m). La intrarea in turn se afla si Museo delle Armi, o colectie frumoasa de arme vechi care merita vazute. Din nou plimbarea prin turn, accesul pana varful turnului si privelistea de coperta catre Guaita Tower.

De la primul la al doilea turn, nu faci mai mult de 5 minute, desi cand te uiti de la unul spre altul, par mult mai departate. Este ciudat, ca si atunci cand m-am uitat pe harta mi-am zis ca o sa avem mult de pedalat, dar in realitate, obiectivele sunt foarte apropiate si nu am resimtit deloc oboseala.

In drum noi ne-am oprit si la un capucino, la Ristorante Hocus Pocus care a servit cu capucino foarte bun, iar preturile erau mai decente (este mai mult o cafenea care serveste si ceva mancare, decat un restaurant)

De la cel de-al doilea turn se poate ajunge si catre cel de al treilea Montale Tower, iar drumul catre el, nu mai este o alee pavata, ci te duce prin padure, pe carare.

Noi nu am mai fost la el. Cred ca accesul in interior nu este permis oricum. Impreuna cele 3 turnuri se regasesc pe drapelul tarii, constituind cel mai puternic simbol.

Coborand spre centru, ne-a iesit in cale si Muzeul Curiozitatilor. Si pentru ca suntem curiosi, dar si pentru ca am dat cu piciorul la vreo 3 muzee private, am zis sa intram. Biletul costa 7.5 euro, si chiar daca muzeul nu este chiar mare, ideea si conceptul face ca pretul sa merite. Ai parte de curiozitati ale "naturii", in marime naturala. Printre cele mai elocvente exemple va enumar: cel mai inalt barbat (in marime naturala) pus langa cea mai mica femeie din lume. Cel mai lung par, atarnat la etajul 2 al muzeului si care te intampina inca de la parter. Cel mai gras om, cea mai subtire talie, cele mai multe corpuri straine gasite in stomacul unei persoane, cel mai longeviv moment de echilibristica etc. Toate foarte captivante si interesante. Printre putinele muzee in care, chiar am stat toti si am citit ce inseamna fiecare exponat. Si culorile si muzica din muzeu sunt foarte captivante. La iesire, costa 2.5euro daca vrei sa faci un test care iti spune trasaturile tale in functie de semnatura personala. Pentru amuzament, l-am facut toti 4.

Am trecut si pe langa Muzeul de Ceara, dar nu am mai intrat. Am continuat catre zona centrala si am ajuns la Piazza della Liberta si Palatul Public. Aveam bilet si pt intrare aici, dar nu ne-ar mai fi ramas timp pt suveniruri, asa ca dupa cateva poze cu Statuia Libertattii din San Marino ne-am indreptat catre magazine.

Si dupa cum stiti, parerile sunt impartite. Fiind o tara in care nu se aplica unele taxe, produsele fiind duty-free, speculantii sunt in apele lor. Peste tot predominau gentile, posetele de firma, dar gaseai si multe magazine cu ceasuri, parfumuri sau bauturi. Nu am vazut in schimb branduri de haine (presupun ca acestea ar fi concentrate in shopping center, autocarul oprind in drum spre San Marino in vreo 2 statii chiar in fata mallurilor). Parfumurile erau exagerat de ieftine. Am testat cateva pe care le aveam acasa sa vedem daca miros la fel. Miroseau la fel. Sa fi fost doar testerele de buna calitate? Cert este ca nu ne-am luat niciunul. In schimb, am ales niste amaretto si limoncello locale. Preturi foarte bune si la bauturi. Nelipsitii magneti si figurine la preturi foarte bune.

Am coborat in parcarea unde asteptam autobuzul. In zona este o toaleta publica gratuita, pentru cine are nevoie. In jurul orei 18:30 ne-am pornit spre Rimini, pana unde faci aproximativ 50 de minute.

Cam asta a fost scurta noastra vizita in San Marino. O tara care are multe de oferit si de aratat. O tara care este foarte turistica (nu stiu cam cat de aglomerat poate fi vara - ma bucur ca am ales aceasta perioada) si care traieste datorita turistilor. As fi vrut ca muzeele sa fie mai interesante, mai captivante, in special cele de stat, care mi s-au parut palide. Privatii au sesizat acest lucru si au venit cu idei deosebite. Unele din ele sunt mai reusite, altele mai putin reusite. Dar pana la urma, vizitezi San Marino pentru atmosfera de aici, stradutele mici si aglomerate, serpentinele pietonale, zidurile, turnurile, sculpturile publice.

Per total San Marino ne-a lasat un gust placut si recomandam cu incredere si altora.

In ritmul meu... in felul meu...

---

VIZUALIZĂRI: 5210 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI