O localitate ce te incanta la tot pasul

TIPĂREȘTE

Salobreña este un mic orasel cu 10-12.000 de locuitori, situat la 100 m altitudine fata de nivelul marii, ce isi are originea intr-un sat pescaresc apartinand proviciei Granada, aflat in apropierea altor doua orase interesante de pe Costa Tropical: la 7 km de Motril si 13 km de Almuñécar; este o destinatie turistica foarte atragatoare, (nu degeaba este inclus in circuitul ”Sa descoperim Andaluzia”), in special pentru aceia care in vacanta cauta sa se bucure de plaja si liniste. Este un loc in care amatorii de sporturi nautice de tot felul: windsurf, scubadiving, pescuit marin se pot „desfasura” la maxim pe intinderea celor 10 km de plaja.

Clima mediteraneana si plajele despre care vorbeam au facut din Salobreña o statiune turistica incepand de prin anii 70, turismul devenind o adevarata ocupatie si pasiune pentru locuitorii orasului, impulsionandu-i pe acestia sa construiasca nenumarate hoteluri, hostaluri, pensiuni si apartamente pentru a face fata numarului tot mai mare de turisti care isi petrec vacantele pe litoralul din Costa Tropical.

Are multe atractii, incepand de la partea arhitecturala, orasul vechi aflat pe coasta este un adevarat simbol al orasului, reunind case construite dupa cel mai tipic model andaluz, zugravite in alb, cu stradute atat de inguste incat atunci cand trece o masina esti nevoit sa te lipesti efectiv de peretele vreuneia dintre ele, toate decorate care mai de care cu vestita ceramica traditionala, cu balcoane incarcate de flori, leandri, ficusi, boungavilea, hibiscusi de toate culorile. Este atat de frumos si incitant sa faci o plimbare prin acest cartier incat noi ne-am bucurat de acest lucru de mai multe ori, desi este destul de obositor pentru cei care nu prea sunt obisnuiti cu mersul pe jos: pante abrupte, iar daca afara mai sunt si 37ºC e chiar epuizant. Dar merita, mai ales ca odata ajunsi in zona superioara dai peste alte atractii-simbol: Biserica orasului „Iglesia de la Virgen del Rosario”, patroana spirituala a localitatii, o opera arhitecturala apartinand mijlocului secolului al XVI-lea care a fost construita pe ruinele unei cetati antice, si Castelul (Alcazaba), datand din sec. XIII, a carui evolutie insa a ramas necunoscuta pana in secolul XV. Este o cetate in stil maur, cu turnuri de aparare, care a fost transformata dintr-un palat real intr-o inchisoare in care conform cronicilor acelor vremuri erau inchisi demnitarii eretici ai vremii, precum Yusuf al III-lea, Muhammad al VIII-lea cel Mic, Abu Nasr Sad, s. a. Castelul are o forma trapezoidala si este alcatuit din trei mari spatii:

• unul interior de forma patrata care apartine epocii nazari strajuit pe colturi de 4 turnuri: Torre del Homenaje, Torre Nueva, Torre del Polvorin si Torre Vieja

si

• alte doua considerate stabilimente defensive construite in epoca cristianilor pe la sfarsitul secolului XV.

La poalele castelului, este amenajata din anii 70 o promenada denumita Paseo de las Flores, cu diverse specii de arbusti, flori si palmieri, ce permite vederea spre panta de la Sierra, asupra intregului oras si asupra plajelor. In aceasta parte s-au gasit asezari ale primilor locuitori (3000-2000 i. d. c) dupa cum „se lauda” cei de la Muzeul Istoric, aflat tot in orasul vechi, un mic muzeu care concentreaza intreaga istorie a Salobreñiei, de la originile sale, cu explicatii asupra formarii geologice a vaii, evolutia istorica a zonei, de la epoca preistorica pana la cea araba, cu mostre de ustensile si machete ale orasului. Aici am aflat ca localitatea dateaza din epoca bronzului si ca de-a lungul timpului a avut parte de diverse denumiri adaptate diferitelor culturi ale epocilor: Salambina pentru cartaginezi, Sagalvina pentru romani si Salubinya pentru musulmani. In perioada dominata de islamici a avut o influenta puternica asupra intregului Califat de Cordoba, iar mai tarziu, in timpul epocii cristianilor prin anul 1489, aici este numit de catre Regii Catolici primul „primar” al fortaretei Salobreñia. In acest fel se conserva importanta militara a cetatii, insa, dupa acesta, in 1849 este complet abandonata din punct de vedere militar. Localitatea incepe sa piarda din influenta sa economica, asta si datorita piratilor turci care o „vizitau” destul de des pentru a-si imbogati „patrimoniul”.

Orasul a inceput sa se dezvolte inca din epoca araba, dar mai ales la sfarsitul secolului XIX, inceputul secolului XX, a cunoscut un impuls gratie industriei zonale de prelucrare a trestiei de zahar. Exista in Salobreña o fabrica de zahar ce dateaza din secolul XIX, vizitabila, cu un muzeu care explica intreg procesul de transformare a zaharului, si care este functionala si in zilele noastre, este unica in Europa, desi nu mai exista in Salobreña atat de multe culturi de trestie de zahar terenurile fiind astazi ocupate de livezi de pomi fructiferi (cat privesti cu ochii nu vezi decat pomi de mango). Nu am vizitat-o dar am vazut-o din exterior.

Din punct de vedere gastronomic, Salobreña este extrem de mult influentata de elementele marine, astfel incat aici regasim in majoritatea restaurantelor cele mai proaspete si mai bune preparate in stil pur de bucatarie mediteraneana. Platourile tipice sunt bogate in peste, fructe de mare (mariscos) si legume. Cele mai renumite preparate locale, pe care de altfel le intalnesti la tot pasul sunt: sardinele infipte pe tepuse si fripte la jar (sardinas a la barca) -in acelasi stil se prepara si minicaracatitele-, melcii cu legume si sos de piper (caracoles con verduras y salsa pimienta), codul cu ardei si usturoi (bacalao al pil-pil), hamsiile prajite si uscate in ulei de masline (los boquerones secos fritos en aceite de oliva) si bineinteles salatele tropicale (ensaladas tropicales) cu ingrediente proaspete si obligatoriu continand avocado (aguacate) si migdale (almendras). Mi-am permis sa adaug in paranteza denumirile in limba spaniola, intrucat pentru cei care sunt necunoscatori ai acestei limbi trebuie sa le spun ca la restaurantele din zona listele de meniu nu sunt redactate decat in limba spaniola, nu engleza, nu germana, nu franceza.

---

VIZUALIZĂRI: 2147 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI